Sari la conținut

Ioan Manu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Manu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiGheorghe Manu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Prefect al județului Galați Modificați la Wikidata
Prefect al județului Giurgiu Modificați la Wikidata

Acest articol se referă la politicianul român Ioan Manu. Pentru alte utilizări ale numelui, vedeți Manu (dezambiguizare).
Ioan Manu, portret de Anton Chladek

Ioan M. Manu, cunoscut și ca Iancu Manu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România), a fost un boier și politician român.

Ioan Manu a fost fiul lui Mihail G. Manu, care făcea parte dintr-o familie de origini venețiene care se mutase de la Istanbul în Țara Românească pe la mijlocul anilor 1700, ca una din familiile nobile de fanarioți. După ce a studiat acasă, Ioan Manu a frecventat școlile unor corifei ai educației în limba română, așa cum au fost Ion Heliade Rădulescu și Simeon Marcovici.

În timpul ocupației rusești a Țării Românești și a administrației guvernatorului imperial Pavel Kiseleff, a fost prefect de Galați, apoi prefect de Giurgiu și în 1833, s-a stabilit în capitala București, ocupând mai multe poziții oficiale: vornic în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Ghica, secretar al sfatului boieresc, și agă (șef al poliției) în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (când a organizat primul corp de pompieri din Țara Românească). Pentru meritele în lupta împotriva unui incendiu din 1847, Manu a primit „sabia de onoare” a orașului București.

În timpul revoluției de la 1848, a fugit din țară, întorcându-se mai târziu, dar neimplicându-se o vreme în politică. A devenit apoi postelnic (ministru de externe) în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei. În activitatea politică, Manu a urcat în ierarhia boierească, primind în cele din urmă cea mai importantă dregătorie, cea de mare vornic.

În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei caimacami care au administrat țara înainte alegerii unui nou principe domnitor. La alegerile din ianuarie 1859, l-a susținut pe fostul domnitor Bibescu, iar apoi, după ce acesta a pierdut alegerile, s-a retras din viața politică în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Manu s-a reîntors ca membru al Parlamentului, după ce Carol I a devenit principe. El a fost ales în primul colegiu electoral, cel al boierilor, ca reprezentant al județului Ilfov.

  • Centrul Cultural "Ion Manu" a fost denumit în onoarea sa