Ștefan Catargiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan Catargiu
Tombstone of Ştefan Catargiu.jpg
Ștefan Catargiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
România Modificați la Wikidata
Copii Nicolae Calimachi-Catargiu Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Piatra funerară a logofătului Ştefan Catargiu în curtea bisericii din Tupilaţi.

Ștefan Catargiu (n. 1789 - d. 2 septembrie 1866) a fost un boier moldovean, care a îndeplinit funcția de membru al Căimăcămiei de Trei din Principatul Moldovei (1857 - 20 octombrie 1858).

Catargiu era proprietarul moșiei de la Tupilați (astăzi în județul Neamț). În anul 1819 vornicul Catargiu a obținut printr-un hrisov dreptul de a înființa târguri și iarmaroace, aici construindu-se Hanul Ancuței, care va servi și ca stație de poștă. [1]

În anul 1838 era vornic; în 1843 era Ministru al Dreptății (mare logofăt), dovedindu-se un boier loial domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849). În anul 1857 devenise un membru foarte activ al ideii de unire.

În perioada 1857 - 20 octombrie 1858 Catargiu a fost membru al Căimăcămiei de Trei (alături de Anastasie Panu și Vasile Sturdza), care administra Moldova. În timpul căimăcămiei a urmărit scopuri ascunse și nepatriotice, dar a întâmpinat rezistența viguroasă a celorlaltor doi membri ai camăicămiei de trei, care i-au zadărnicit planurile. S-a retras din căimăcămie la 20 octombrie 1858, fiind înlocuit de I. A. Cantacuzino.

A încetat din viață la 2 septembrie 1866 și a fost înmormântat în curtea Bisericii din satul Tupilați (județul Neamț).

Note[modificare | modificare sursă]