Grigore I Ghica
Grigore I Ghica | |
Domn al Țării Românești | |
Domnitorul Grigore I Ghica | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1628[1] |
Decedat | 1675 Constantinopol, Imperiul Otoman[2] |
Părinți | Gheorghe Ghica Smaragda Ghica |
Căsătorit cu | Mariora Sturdza[*] |
Copii | Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][3] Ruxandra, Princess Ghika[*][3] princess Khristina Ghikaina, beizadi[*][3] |
Ocupație | conducător[*] |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Dinastia Ghica |
Domn al Țării Românești (1x) | |
Domnie | 1 septembrie 1660 – noiembrie 1664 |
Predecesor | Gheorghe Ghica |
Succesor | Radu Leon |
Domn al Țării Românești (2x) | |
Domnie | februarie 1672 – noiembrie 1673 |
Predecesor | Antonie Vodă din Popești |
Succesor | Gheorghe Duca |
Modifică date / text |
Grigore I Ghica (Grigoraș, sau Grigore Gheorghe Ghica), (n. 1628 – d. 1674, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost Domn al Țării Românești între 1 septembrie 1660 - noiembrie (după 27) 1664 și februarie 1672 - noiembrie 1673.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Era fiul lui Gheorghe Ghica și a Smaragdei Ghica și a fost numit ca domnitor la insistențele și rugămințile postelnicului Constantin Cantacuzino, care a scăpat astfel ca țara să devină pașalâc și a reușit să-l elibereze și pe Gheorghe Ghica de la turci. Prin măsurile inspirate de postelnicul Cantacuzino, retras la Filipești, Grigore Ghica reușește începerea îndreptării situației grele în care se afla țara. Dar, în curând, Grigore alunecă pe panta greșelilor, plecând urechea la pârile împotriva postelnicului făcute de doi boieri rapaci: Stroe Leurdeanu (cuscrul postelnicului) și Dumitrașcu Cantacuzino „Grecul” (nepotul postelnicului). După reîntoarcerea fără nici o izbândă din Transilvania a lui Grigore, unde i-a însoțit pe turci pentru a întrona pe un om al acestora, izbucnesc intrigile. Postelnicul Constantin Cantacuzino este prins și ucis în decembrie 1663 la Snagov. După scurt timp, Grigore pierde tronul. Mergând iarăși în Transilvania în vara lui 1664, unde turcii pierd din nou, Grigore, aliat în secret cu nemții, fuge la Viena și apoi în Moravia în decembrie 1664.
După insistențe fără rezultat pe lângă împăratul german, pe lângă Papa și la Veneția, obține, în sfârșit, tot cu bani, și cu sprijinul dragomanului Panaiotache Nicussis, iertarea de la turci și domnia pentru a doua oară în martie 1672. Cantacuzinii, care au triumfat în anii precedenți, sunt persecutați cumplit: uciși, închiși, torturați. Apogeul persecuțiilor are loc în momentul când Grigore pleacă cu turcii împotriva polonezilor, iar caimacamul Leordean (silit mai înainte să se călugărească și acum răspopit) bagă groaza în ei și mai toți fug la turci, unde se plâng împotriva lui Grigore. Mai mult, acesta îi trădează pe turci la Hotin. În cele din urma el vine la Adrianopol și încearcă să se disculpe cu bani și minciuni, dar este mazilit și chemat în decembrie 1674 la Constantinopol. Moare în 1675.
Familia Grigore I Ghica
[modificare | modificare sursă]Grigore I Ghica a fost căsătorit cu Maria Ghica și au avut împreună un fiu, Matei Ghica (1664-1708).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Arbre_29_Branches (PDF)
- ^ (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c Genealogics
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Predecesor: Gheorghe Ghica |
Domnitor al Țării Românești 1660 – 1664 |
Succesor: Radu Leon |
Predecesor: Antonie Vodă din Popești |
Domnitor al Țării Românești 1672 – 1673 |
Succesor: Gheorghe Duca |