Grigore al II-lea Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Grigore Ghica al II-lea
Grigore II Ghica.jpg
Grigore Ghica al II-lea
Date personale
Născut1695[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman[1] Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, Țara Românească[*][1] Modificați la Wikidata
CopiiMatei Ghica
Scarlat Ghica Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldavia.svg Moldova
Țara Românească[*][[Țara Românească (stat (fost principat) și regiune istorică pe teritoriul României)|​]] Modificați la Wikidata
EtnieAlbanezi Modificați la Wikidata
OcupațieDragoman of the Porte[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
domnitor al Moldovei
Domnie5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733
Domnie27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739
Domnie24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741
Domniemai 1747 – aprilie 1748
domnitor al Țării Românești
Domnie16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
Domnieaprilie 1748 – 3 septembrie 1752

Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752[2], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.

Portret de Theodor Aman

Domnii[modificare | modificare sursă]

A fost nepotul lui Grigore I Ghica. A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

Domnie[modificare | modificare sursă]

  • 5 octombrie 1726[3] - 16 aprilie 1733[4] Moldova;
  • 16 aprilie 1733[5] - 27 noiembrie 1735[6] Țara Românească;
  • 27 noiembrie 1735[7] - 13 septembrie 1739[8] Moldova;
  • 24 octombrie 1739[9] - 10 septembrie 1741[10] Moldova;
  • mai 1747[11] - aprilie 1748[12] Moldova;
  • aprilie 1748[13] - 3 septembrie 1752[14] Țara Românească;

Familia lui Grigore al II-lea Ghica[modificare | modificare sursă]

Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  3. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 231
  4. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  5. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  6. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  7. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  8. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  9. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  10. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 237
  11. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  12. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  13. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  14. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279


Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei
1726 - 1733

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei
1735 - 1739

Succesor:
Ocupație rusă


Predecesor:
Ocupație rusă
Domn al Moldovei
1739 - 1741

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Ioan Mavrocordat
Domn al Moldovei
1747 - 1748

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1733 - 1735

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1748 - 1752

Succesor:
Matei Ghica