Grigore al II-lea Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Grigore Ghica al II-lea
Grigore II Ghica.jpg
Grigore Ghica al II-lea
Date personale
Născut1695 Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
CopiiMatei Ghica
Scarlat Ghica Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldavia.svg Moldova
Țara Românească[*][[Țara Românească (stat (fost principat) și regiune istorică pe teritoriul României)|​]] Modificați la Wikidata
EtnieAlbanezi Modificați la Wikidata
OcupațieDragoman of the Porte[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
domnitor al Moldovei
Domnie5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733
Domnie27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739
Domnie24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741
Domniemai 1747 – aprilie 1748
domnitor al Țării Românești
Domnie16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
Domnieaprilie 1748 – 3 septembrie 1752

Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752[1], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.

Portret de Theodor Aman

Domnii[modificare | modificare sursă]

A fost nepotul lui Grigore I Ghica. A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

Domnie[modificare | modificare sursă]

  • 5 octombrie 1726[2] - 16 aprilie 1733[3] Moldova;
  • 16 aprilie 1733[4] - 27 noiembrie 1735[5] Țara Românească;
  • 27 noiembrie 1735[6] - 13 septembrie 1739[7] Moldova;
  • 24 octombrie 1739[8] - 10 septembrie 1741[9] Moldova;
  • mai 1747[10] - aprilie 1748[11] Moldova;
  • aprilie 1748[12] - 3 septembrie 1752[13] Țara Românească;

Familia lui Grigore al II-lea Ghica[modificare | modificare sursă]

Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  2. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 231
  3. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  4. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  5. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  6. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  7. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  8. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  9. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 237
  10. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  11. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  12. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  13. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279


Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei
1726 - 1733

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei
1735 - 1739

Succesor:
Ocupație rusă


Predecesor:
Ocupație rusă
Domn al Moldovei
1739 - 1741

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Ioan Mavrocordat
Domn al Moldovei
1747 - 1748

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1733 - 1735

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1748 - 1752

Succesor:
Matei Ghica