Scarlat Callimachi
Scarlat Callimachi | |
Domn al Moldovei, Domn al Țării Românești | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1773 Constantinopol, Imperiul Otoman |
Decedat | (48 de ani) Bolu, Imperiul Otoman |
Cauza decesului | otravă |
Părinți | Alexandru Callimachi |
Copii | Alexandros Kallimachis[*] |
Cetățenie | Imperiul Otoman Principatul Moldovei Țara Românească |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | politician |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Familia Callimachi |
Domn al Moldovei (1x) | |
Domnie | 24 august – 26 octombrie 1806 |
Predecesor | Alexandru Moruzi |
Succesor | Alexandru Moruzi |
Domn al Moldovei (2x) | |
Domnie | 4 august 1807 – 13 iunie 1810 |
Predecesor | Alexandru Hangerli |
Succesor | Iordache Ruset-Roznovanu |
Domn al Moldovei (3x) | |
Domnie | 17 septembrie 1812 – iunie 1819 |
Predecesor | Veniamin Costache |
Succesor | Mihail Suțu |
Domn al Țării Românești | |
Domnie | februarie – iunie 1821 |
Predecesor | Tudor Vladimirescu |
Succesor | Grigore al IV-lea Ghica |
Modifică date / text |
Scarlat Callimachi (n. 1773, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Bolu, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în perioadele 24 august 1806 - 26 octombrie 1806, 4 august 1807 - 13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812 - iunie 1819 și al Țării Românești între februarie - iunie 1821.
Domnii
[modificare | modificare sursă]A fost fiul lui Alexandru Callimachi și avea o fire liniștită. Luând parte la războiul dintre turci și ruși, este prins de aceștia din urmă în 1810 și dus la Harcov în Rusia. După doi ani de captivitate se întoarce și își reocupă tronul în 1812. S-a străduit să reorganizeze administrația, să restabilească ordinea și să ușureze situația poporului împovărat de greutăți. A adoptat cea mai bună legislație avută până la el. Îi scutește pe boieri de dări și le dă și un număr de oameni (poslușnici). A luat măsuri împotriva ciumei, se îngrijește de podurile de lemn, introduce cartofii în Moldova și sprijină școala lui Asachi.
A fost mazilit pentru că era considerat omul rușilor. Scarlat a fost dus la Constantinopol, unde a scăpat de execuție numai datorită nebuniei care l-a lovit. A fost numit apoi domn în Țara Românească în 1821, dar nu a apucat să domnească, din cauza izbucnirii revoluției lui Tudor Vladimirescu. A murit otrăvit în același an, pentru că era bănuit că este de partea revoluției grecești.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Predecesor: Tudor Vladimirescu |
Domn al Țării Românești 1821 |
Succesor: Grigore al IV-lea Ghica |
Predecesor: Alexandru Moruzi |
Domn al Moldovei 1806 |
Succesor: Alexandru Moruzi |
Predecesor: Alexandru Hangerli |
Domn al Moldovei 1807 – 1810 |
Succesor: Iordache Ruset-Roznovanu |
Predecesor: Veniamin Costache |
Domn al Moldovei 1812 – 1819 |
Succesor: Mihail Suțu |
|