Gheorghe Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Ghica
114 - Gheorghe Ghica.jpg
Gheorghe Ghica
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Veles, Macedonia Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Părinți Matei Ghica Modificați la Wikidata
Copii Grigore I Ghica Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Wallachia.svg Țara Românească
Civil Ensign of the Principality of Moldavia (1834-1861).svg Moldova Modificați la Wikidata
Etnie Albanezi Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară

Gheorghe Ghica (n. 1600 - d. 1664, Constantinopole), a fost domn al Moldovei din 3/13 martie 1658 până în 2 noiembrie 1659 și al Țării Românești din 20 noiembrie 1659 până în 1 septembrie 1660.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fondatorul familiei Ghica, fiind albanez de origine din părțile grecești, de condiție modestă și este strămoșul diverselor ramuri ale familiei care va avea un rol important în istoria Țării Românești și Moldovei.

A venit în Moldova înaintea domniei lui Vasile Lupu, ocupându-se cu negoțul. Pe vremea lui Lupu, a fost adus la curte, și i s-au dat boierii mărunte, devenind apoi Vornicul cel Mare al Țării de Jos și în fine, e trimis Capuchehaia (reprezentantul permanent al domnitorilor români) la Constantinopol. Gheorghe Ștefan, succesorul lui Lupu, îl menține ca agent, ba încă pentru a-l face demn de acest post, îi dă pe nepoata sa ca soție fiului său.

La mazilirea lui Gheorghe Ștefan, i se acordă domnia Moldovei. Încercând să-și reia tronul, Gheorghe Ștefan, aliatul împotriva turcilor al lui Constantin Șerban, fost domn al Țării Românești, și al lui Gheorghe Rakoczi al II-lea din Transilvania, este învins de Ghica la Strunga. În decembrie 1658 ia și el parte alături de armatele turco-tătare la jefuirea Transilvaniei. Dar, în anul următor, Constantin Șerban, însoțit acum de Mihnea al III-lea Radu al Țării Românești, îl lovește pe Ghica la Jijia și-l alungă spre Buceac. Tătarii îl reîntronează, gonindu-l pe Șerban peste munți, iar pe Mihnea în Muntenia (martie 1659), unde în cele din urmă pierde domnia, pe care o primește chiar Ghica.

În noiembrie 1659, este numit în domnia Moldovei, Ștefăniță Lupu, în timp ce Ghica trece în Muntenia. Aici, din ordin turcesc, mută capitala la București, dărâmând reședința din Târgoviște. E hotărât să facă ordine în țară, dar Constantin Șerban Basarab îl lovește din nou și îl alungă peste Dunăre în mai 1660. Deși oștile turco - tătare îl reîntronează, alungându-l pe Șerban, care după moartea lui Rakoczy trece la cazaci, Ghica nu mai stă mult pe tron. Aceasta pentru că vizirul Kupruli plănuia transformarea țării în pașalâc (dar nu reușește), în timp ce Ghica nu mai putea plăti haraciul, pentru că țara era săracă, bântuită de foamete și ciumă, oamenii fugind în toate direcțiile ca să scape. Ghica este prins, legat și dus la Adrianopol, de unde este mutat la Constantinopol. Moare în 1664.

A avut două soții, Ecaterina Ghica și Smaragda Ghica. Ca cea din urmă a avut un copil Grigore I Ghica (1628-1675).


Predecesor:
Gheorghe Ștefan
Domn al Moldovei
1658 - 1659

Succesor:
Constantin Șerban


Predecesor:
Mihnea al III-lea Radu
Domn al Țării Românești
1659 - 1660

Succesor:
Grigore I Ghica