Nicolae Caragea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Principele Nicolae Caradja[1][2], cunoscut în bibliografia în limba română drept Nicolae Vodă Caragea,[3] fiu al lui Constantin Caradja și a Zefirei Suțu, a fost un domn al Țării Românești între 15 ianuarie 1782 - 17 iulie 1783. A fost mare dragoman al Imperiului Otoman la Constantinopol (1769-1774). În timpul domniei lui s-au dat o serie de dispoziții de poliție edilitară, sanitară, a drumurilor, a localurilor publice și a străinilor. S-au luat măsuri privind igiena publică, măturarea coșurilor, controlul cafenelelor, a hanurilor și a drumurilor. Tot el a oprit portul ilegal de arme și uniforme, de teama unor mișcări și răzmerițe din cauza „stoarcerilor” de bani. Pentru a controla ieșirea din țară a celor nemulțumiți, Caradja a introdus pașușul, pașaportul (cf. maghiara passzus, sârbo-croata pasoš, germana Pass).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rangabé
  2. ^ Gane
  3. ^ Giurescu, vol. III, p. 214

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Eugène Rizo Rangabé, Livre d'Or de la Noblesse Phanariote et de Familles Princières de Valachie et de Moldavie, Athens, 1892
  • Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1935
  • Ștefan Ionescu, Bucureștii în vremea fanarioților, Editura Dacia, Cluj, 1974.
  • Constantin Giurescu, Istoria românilor, Ed. Bic All, București, 2007 ISBN 978-973-571-707-0
  • L.Cârjan, “Istoria Poliției Române de la origini până în 1949”, Editura Vestala, București 2000


Predecesor:
Alexandru Ipsilanti
Domn al Țării Românești
1782 - 1783

Succesor:
Mihai Șuțu



Vezi și[modificare | modificare sursă]