Ioan Buhuș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ioan Buhuș (d. 1716) a fost un boier moldovean, care a deținut mai multe dregătorii înalte, printre ele și cea de mare logofăt. A fost în mai multe rânduri caimacan al Moldovei, printre altele în perioada 17 octombrie 1709 - 25 ianuarie 1710. Fiu al lui Nicolae Buhuș și al Mariei, fiica lui Chiriac Sturza.

A fost numit caimacan în 1709, după ce domnul Mihail Racoviță a fost mazilit. Situația s-a înrăutățit repede, pentru că boierii moldoveni pribegi în Țara Românească s-au în întors în Moldova pentru a-i pedepsi pe susținătorii lui Racoviță.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ionescu, Ștefan; Panait, Panait I. (1969), Constantin Vodă Brîncoveanu: Viața. Domnia. Epoca, București: Editura științifică, p. 245 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stoicescu, Nicolae (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 360