Radu Paisie
 | Acest articol poate fi extins cu text tradus din articolul corespunzător din Wikipedia în engleză.
Click pe [arată] din partea dreaptă pentru a citi instrucțiuni importante înainte de traducere.
|
| Radu Paisie | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | ? București, România  |
| Decedat | 1545 Alexandria, Egipt |
| Părinți | Radu cel Mare |
| Căsătorit cu | Ruxandra Basarab |
| Copii | Pătrașcu cel Bun |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | monarh |
| Limbi vorbite | limba română |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Drăculeștilor |
| domnitor al Țării Românești | |
| Domnie | 1534 – 1535 |
| Domnie | 1535 – 1536 |
| Domnie | 1536 – 1539 |
| Domnie | 1539 – 1544 |
Modifică date / text  | |
Radu Paisie (n. ?, București, România – d. 1545, Alexandria, Egipt) cunoscut și sub numele de Petru de la Argeș, a fost domn în Țara Românească: iunie 1535 - martie 1545.
A fost fiul lui Radu cel Mare; călugăr și stareț la Mănăstirea Curtea de Argeș sub numele de Paisie, iar ca domn și-a luat numele de Radu, fiind ales de boieri.
În 1538 - 1540, turcii au ocupat Brăila, pe care o transformă împreună cu ținutul din jur, în raia în 1541. La 7 ianuarie 1543 a încheiat cu arhiducele austriac Ferdinand o alianță prin care își promiteau ajutor reciproc împotriva turcilor, urmând ca Radu Paisie să-i furnizeze știri despre mișcările dușmanului. La 1544 boierii pribegi în fruntea cărora se aflau Laiot și Stroe, l-au atacat și au încercat să-l alunge, însă au fost învinși. A fost înlăturat de pe tron de fratele său (după tată) Mircea Ciobanul în martie 1545. Turcii l-au exilat în Egipt, unde a și murit. Se crede că este înmormântat într-o biserică din Alexandria în Egipt. Era un om pios care se îngrijea de cele bisericești, terminând mitropolia din Târgoviște și clădind mănăstirile Mislea din Prahova, Cosoteni din Teleorman si Valea din Țițești.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Un nume călugăresc într-un pomelnic domnesc Arhivat în , la Wayback Machine., 19 iunie 2012, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina
