Ștefăniță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nu confundați cu Ștefăniță Lupu.
Ștefăniță Vodă
Domn al Moldovei
033 - Bogdan cel Orb, Stefanita, Petru Rares.jpg
Ștefăniță (mijloc) flancat de tatăl și unchiul său
Domnie 20 aprilie 1517 - 14 ianuarie 1527
Predecesor Bogdan al III-lea cel Orb
Succesor Petru Rareș
Tată Bogdan al III-lea cel Orb

Ștefăniță Vodă cel Tânăr sau Ștefan al IV-lea, (n. 1506 – d. 14 ianuarie 1527, Hotin) a fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. Este fiul lui Bogdan al III-lea și nepotul lui Ștefan cel Mare.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Sigiliul lui Ștefăniță Vodă 1518

Și-a petrecut tinerețea în Polonia, Crimeea, Germania și Constantinopole, unde, ocupându-se de comerțul cu pietre prețioase a făcut avere. Din aceasta a plătit Porții 220 mii ducați pentru a urca pe tron. Cunoscând limbile polonă, turcă, latină, germană, greacă, tătară și armeană, a fost una din cele mai interesante figuri de domnitori moldoveni. Grigore Ureche aprecia că "ar fi putut să fie un mare conducător și altor țări", aluzie probabil la faptul că visul de unire al celor trei țări românești încolțise deja la cronicarii vremii. Există și varianta urcării pe tron la vârsta de 11 ani. Fiind minor, țara era condusă de Divan, în fruntea căruia se afla hatmanul Luca Arbore, țara fiind închinată turcilor. Cu toate acestea, la 1518, Ștefăniță încheie un tratat cu polonezii, tratat care era potrivnic turcilor. În același an, tătarii intră în Moldova, dar sunt înfrânți de vornicul Țării de Jos Petrea Cărăbățul la 8. August 1518, care primește ajutor și de la polonezi. Lupta a avut loc la Ciuhru lângă târgul Șerbanca la Prut.[1]

A luat conducerea țării la vârsta de 11 ani și a stricat relațiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soție. Hatmanul Luca Arbore, voind să fie și pe mai departe în relații bune cu Polonia, de frica turcilor, a trimis o solie la polonezi. Pentru această faptă, Ștefăniță îi ucide pe hatman și pe cei doi fii ai săi. Boierii se răscoală împotriva lui Ștefăniță, însă răscoala a fost înnăbușită și mulți boieri au fost uciși. Cu toate acestea, Ștefăniță atacă și înfrânge o armata turcescă condusa de Tassa-pasa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi și ia o prada bogată. Din cauza semeției lui, bunele relatii cu polonezii nu au mai putut fi restabilite. Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ștefăniță s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăși soția lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Moare la Hotin și este înmormântat la Mănăstirea Putna.[2]

Viața lui Ștefăniță a fost sursa de inspirație pentru piesa Viforul, scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Și George Coșbuc se ocupă critic în poemul său Ștefăniță-Vodă din volumul Fire de tort, editat în 1896, cu el.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ștefan cel Tânăr, p. 522
  2. ^ Ion Nistor: „Istoria Basarabiei“, Editura Humanitas, București 1991, p. 72


Predecesor:
Bogdan al III-lea
Domn al Moldovei
20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527

Succesor:
Petru Rareș
(prima oară)