Scarlat Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scarlat Ghica, după un portret din secolul al XVIII-lea.

Scarlat Ghica (Σκαρλάτος Γγύκα) (n. 1715 — d. 2 decembrie 1766, București) a fost domn al Moldovei (2 martie 1757 - 7 august 1758) și de două ori al Țării Românești (august 1758 - 5 iunie 1761 și 18 august 1765 - 2 decembrie 1766).

Domnii[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Grigore al II-lea Ghica și fratele lui Matei Ghica. Domn fiind, a împănat toate dregătoriile cu greci, ca să-și acopere datoriile făcute pentru câștigarea tronului. A obținut prin firman turcesc reintroducerea văcăritului, pus sub blestem de predecesorul său.

A cumpărat apoi tronul Țării Românești, unde și-a continuat sistemul de stoarcere. A făcut și un lucru bun, a alungat o mulțime de negustori turci, care jefuiau fără milă populația. În 1757 era Venerabil al unei loji din Galați. [1]

A făcut danii mănăstirilor de la Muntele Athos (Lavra, Xiropotamu, Xenofon și Rusicon)[2]

A murit ca domn la 2 decembrie 1766 și este înmormântat în biserica Sfântul Spiridon Nou (București).

Note[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Constantin Racoviță
Domn al Moldovei
1757 - 1758

Succesor:
Ioan Teodor Callimachi


Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1758 - 1761

Succesor:
Constantin Mavrocordat


Predecesor:
Ștefan Racoviță
Domn al Țării Românești
1765 - 1766

Succesor:
Alexandru Ghica