Vlad Călugărul
| Vlad Călugărul | |
| Domn al Țării Românești | |
 Vlad Călugărul. Reprezentare din sec. al XIX-lea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1425 Transilvania, Regatul Ungariei  |
| Decedat | noiembrie 1495 Țara Românească, România |
| Părinți | Vlad Dracul Cătuna |
| Căsătorit cu | Rada-Smaranda Maria Palaiologina |
| Copii | Radu cel Mare[1] Vlad al V-lea cel Tânăr |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | călugăr |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Drăculeștilor |
| Domnie | |
| Domnie | iul. 1481 - aug. 1481 iul. 1482 - nov. 1495 |
| Predecesor | Mircea al II-lea Basarab cel Tânăr Țepeluș |
| Succesor | Basarab cel Tânăr Țepeluș Radu cel Mare |
Modifică date / text  | |
Vlad Călugărul (n. 1425, Transilvania, Regatul Ungariei – d. noiembrie 1495, Țara Românească, România) a fost fiul lui Vlad Dracul, fiind frate după tată cu Vlad Țepeș. După moartea fratelui său, Vlad Călugărul a condus Țara Românească în anul 1481 și între anii 1482 și 1495. A refăcut mănăstirea Glavacioc, unde a fost înmormântat. Fiul lui Vlad Călugărul, prințul Vlăduț, a fost decapitat de turci, la doar 16 ani, în curtea Mănăstirii Mihai Vodă.[3]
Porecla[modificare | modificare sursă]
Cu numele de botez Petru, a fost poreclit Călugărul, deoarece, așa cum arată un document contemporan, „a fost în tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat.” Se pare că, la fel ca și alți feciori de domni, precum Radu Paisie, a îmbrăcat rasa monahală cu scopul de a elimina unele bănuieli ale domnilor aflați în acel timp la tron, cu privire la intențiile sale de a-și revendica moștenirea părintească. [4]
Mormântul[modificare | modificare sursă]
Când a fost înhumat la Mănăstirea Glavacioc, mormântul său a fost acoperit cu o piatră simplă, neinscripționată, și astfel i s-a șters amintirea. Încă din secolul al XVIII-lea, peste 150 de arheologi au încercat să găsească mormântul lui Vlad Călugărul, căutându-l în peste 60 de zone din toate regiunile României. În august 2005, doi arheologi – Spiridon Cristocea, pe atunci director al Muzeului Județean Argeș, și profesorul de istorie Marius Păduraru au reușit să-i descopere mormântul. Săpăturile au scos la lumină oseminte foarte vechi, acoperite de o piatră funerară pusă în 1704, la două secole după ce Vlad Călugărul murise. Pe piatră scria în slavonă că „sub această piatră se odihnesc oasele creștinului domnitor Vlad Călugărul, care a avut o contribuție foarte importantă la renovarea mănăstirii. Piatra a fost pusă de către egumenul Ștefan în martie 1704.” Mormântul era într-o stare avansată de degradare, după ce fusese profanat de mai multe ori în ultimii 500 de ani. În schimb, piatra de mormânt confecționată din calcar numulitic se află într-o stare de conservare excepțională și reprezintă, prin motivele decorative pe care le conține, un monument reprezentativ al artei brâncovenești: un corb, o cruce, o sabie și un sceptru.[5]
In memoriam[modificare | modificare sursă]
La intrarea în Curtea Domnească din Târgoviște există 33 de busturi de domni și voievozi care au condus Țară Românească din Curtea Domnească ridicată la Târgoviște în vremea lui Mircea cel Bătrân, între care și cel al lui Vlad Călugărul.[6]
| Predecesor: Mircea al II-lea |
Domn al Țării Românești 1481 - 1481 |
Succesor: Basarab cel Tânăr Țepeluș |
| Predecesor: Basarab cel Tânăr Țepeluș |
Domn al Țării Românești 1482 - 1495 |
Succesor: Radu cel Mare |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Genealogics
- ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/basarab.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ *O. N. Greceanu. Bucureștii. București: Tipografia Cartea medicală, 1929, p. 155
- ^ Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focșani, 2009
- ^ Secretele unei descoperiri istorice: mormântul fratelui lui Vlad Țepeș, găsit după 500 de ani
- ^ TÂRGOVIȘTEA CELOR 33! Vlad Călugărul - de la viața monahală, la viața de curte domnească
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Alexandru Lapedatu, Vlad-Vodă Călugărul: 1482-1496 : monografie istorică, 79 pagini, Atelierul Grafic I. V. Socecu, 1903
Vezi și[modificare | modificare sursă]
