Vlad Călugărul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Vlad Călugărul
Domn al Țării Românești
Vlad Calugarul.jpg
Vlad Călugărul. Reprezentare din sec. al XIX-lea
Date personale
Născut1425
Transilvania, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
Decedatnoiembrie 1495
Țara Românească⁠(d), România Modificați la Wikidata
PărințiVlad Dracul
Cătuna
Căsătorit cuRada-Smaranda
Maria Palaiologina
CopiiRadu cel Mare[1]
Vlad al V-lea cel Tânăr Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Wallachia.svg Țara Românească Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Drăculeștilor
Domnie
Domnieiul. 1481 - aug. 1481
iul. 1482 - nov. 1495
PredecesorMircea al II-lea
Basarab cel Tânăr Țepeluș
SuccesorBasarab cel Tânăr Țepeluș
Radu cel Mare

Vlad Călugărul (n. 1425, Transilvania, Regatul Ungariei – d. noiembrie 1495,[2] Țara Românească⁠(d), România) a fost fiul lui Vlad Dracul, fiind frate după tată cu Vlad Țepeș. După moartea fratelui său, Vlad Călugărul a condus Țara Românească în anul 1481 și între anii 1482 și 1495. A refăcut mănăstirea Glavacioc, unde a fost înmormântat. Fiul lui Vlad Călugărul, prințul Vlăduț, a fost decapitat de turci, la doar 16 ani, în curtea Mănăstirii Mihai Vodă.[3]

Porecla[modificare | modificare sursă]

Cu numele de botez Petru, a fost poreclit Călugărul, deoarece, așa cum arată un document contemporan, „a fost în tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat.” Se pare că, la fel ca și alți feciori de domni, precum Radu Paisie, a îmbrăcat rasa monahală cu scopul de a elimina unele bănuieli ale domnilor aflați în acel timp la tron, cu privire la intențiile sale de a-și revendica moștenirea părintească. [4]

Mormântul[modificare | modificare sursă]

Când a fost înhumat la Mănăstirea Glavacioc, mormântul său a fost acoperit cu o piatră simplă, neinscripționată, și astfel i s-a șters amintirea. Încă din secolul al XVIII-lea, peste 150 de arheologi au încercat să găsească mormântul lui Vlad Călugărul, căutându-l în peste 60 de zone din toate regiunile României. În august 2005, doi arheologi – Spiridon Cristocea, pe atunci director al Muzeului Județean Argeș, și profesorul de istorie Marius Păduraru au reușit să-i descopere mormântul. Săpăturile au scos la lumină oseminte foarte vechi, acoperite de o piatră funerară pusă în 1704, la două secole după ce Vlad Călugărul murise. Pe piatră scria în slavonă că „sub această piatră se odihnesc oasele creștinului domnitor Vlad Călugărul, care a avut o contribuție foarte importantă la renovarea mănăstirii. Piatra a fost pusă de către egumenul Ștefan în martie 1704.” Mormântul era într-o stare avansată de degradare, după ce fusese profanat de mai multe ori în ultimii 500 de ani. În schimb, piatra de mormânt confecționată din calcar numulitic se află într-o stare de conservare excepțională și reprezintă, prin motivele decorative pe care le conține, un monument reprezentativ al artei brâncovenești: un corb, o cruce, o sabie și un sceptru.[5]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

La intrarea în Curtea Domnească din Târgoviște există 33 de busturi de domni și voievozi care au condus Țară Românească din Curtea Domnească ridicată la Târgoviște în vremea lui Mircea cel Bătrân, între care și cel al lui Vlad Călugărul.[6]


Predecesor:
Mircea al II-lea
Domn al Țării Românești
1481 - 1481
Succesor:
Basarab cel Tânăr Țepeluș
Predecesor:
Basarab cel Tânăr Țepeluș
Domn al Țării Românești
1482 - 1495
Succesor:
Radu cel Mare


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Genealogics 
  2. ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/basarab.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ *O. N. Greceanu. Bucureștii. București: Tipografia Cartea medicală, 1929, p. 155
  4. ^ Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focșani, 2009
  5. ^ Secretele unei descoperiri istorice: mormântul fratelui lui Vlad Țepeș, găsit după 500 de ani
  6. ^ TÂRGOVIȘTEA CELOR 33! Vlad Călugărul - de la viața monahală, la viața de curte domnească

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Lapedatu, Vlad-Vodă Călugărul: 1482-1496 : monografie istorică, 79 pagini, Atelierul Grafic I. V. Socecu, 1903

Vezi și[modificare | modificare sursă]