Gheorghe Zidaru
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Gheorghe Zidaru (n. 4 iulie 1923, Odobești, Dâmbovița – d. 6 iunie 1993, București) a fost un pictor român, absolvent al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, la clasa profesorilor Alexandru Ciucurencu și Nicolae Dărăscu.
Biografie[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în aprilie 2021 |
S-a născut pe 4 iulie 1923 la Odobești, județul Dâmbovița. În anul 1952 este absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București, sub indrumarea profesorilor Alexandru Ciucurencu si Nicolae Dărăscu.
Debutul il face in anul 1953 in cadrul Expoziției anuale de stat cu trei lucrări de gravură si litografie, între care " Peisaj de iarnă". În acelasi an isi începe activitatea de restaurator în cadrul atelierului de restaurare pictură de la Muzeul de Artă al Republicii din București.
De-a lungul anilor numele Gheorghe Zidaru apare tot mai des, participand cu tablouri in fiecare an la Expozitia Anuala de Stat. Contactul cu artiști din alte zone culturale ale Europei, călătoriile de studii in Rusia, India, Bulgaria si Italia, precum si vizitarea marilor muzee aveau sa îi deschidă orizonturi noi, conducându-l spre un limbaj pictural ce păstrează legăturile cu realitatea și tradițiile artei românești.
Un moment important pentru istoria restaurarii il reprezinta anul 1961 in care Gheorghe Zidaru inființează secția de restaurare pictură tempera pe suport de lemn în cadrul Muzeul de Arta al României. Urmeaza o serie de zece expozitii pesonale intre 1962-1985. Cea mai importantă expoziție personală se organizează în anul 1963, la sala Dalles unde expune 85 de lucrări. Printre lucrările sale de referință se numără tablourile "Vedere din Argeș" sau seria de peisaje din Deltă.
În 1990, cu trei inainte sa se stinga din viata, apare Catalogul retrospectiv tipărit de Muzeul de Arta al României sub îndrumarea criticului și istoricului de artă Cristian-Robert Velescu.
Referințe critice[modificare | modificare sursă]
„....Gheorghe Zidaru se afirmă statornic ca un pictor autentic de o probitate artistică ireproșabilă. Activitatea sa este bogată și cunoscută, câștigând prestigiu în diferite domenii ale artei. Apreciat în contextul picturii contemporane românești, Gheorghe Zidaru se remarcă și ca restaurator de excepție, având la activul său peste 21 de monumente restaurate, datând din secolele XIV - XIX. Recunoaștem în opera lui Gheorghe Zidaru firul unei tradiții și îndeosebi marea lecție de artă a lui Ioan Andreescu, unul din creatorii școlii românești moderne, pentru care picura încetează de a fi doar sublimarea unei impresii, devenind suportul unei meditații. Bizuindu-se pe dialogul direct cu realitatea, el se arată credincios idealului estetic realist, creația sa fiind o expresie tipic românească a confraternității cu natura. Gheorghe Zidaru deprinde arta de a-și exterioriza emoțiile și de a le transpune în metafore plastice de la doi înaintași intrați demult în instoria picturii românești - Dărăscu și Ciucurencu. Unul din cei mai buni restauratori de pictură murală și de șevalet ai țării, Gheorghe Zidaru s-a inspirat din tainele vechilor meșteri ai epocii medievale, preluând de-a lungul carierei sale tehnica și procedeele picturale ale acestora, asimilate și prelucrate de talentul său incontestabil, devenind astfel iscusit mânuitor și păstrător al unor elemente de strălucită tradiție artistică autohtonă. Într-un limbaj curat și nobil, el ne oferă o lume de idei și sentimente, transpuse cu fervoare în numeroase portrete - unde nu vom găsi vreo urmă de emfază academică - sau compoziții cu flori de o rară expresivitate afectivă și mai cu seamă peisaje de un tulburător lirism.[1]”
„La «Eforie», a zecea — aflăm din catalog — expoziție personală Gheorghe Zidaru este dominată de variațiuni pe tema naturii statice cu flori (uleiuri). Sexagenarul artist, care este și un reputat restaurator în domeniul picturii de șevalet și murale, își dezvoltă creația pe coordonatele unei remarcabile vitalități a culorii. Datele viziunii sale plastice arată asimilarea sintetică, prelucrată, a câtorva direcții din pictura universală de la sfîrșitul veacului trecut și începutul secolului nostru; Gheorghe Zidaru îsi supune compozițiile unui bidimensional în cadrul căruia dialogul cromatic este animat. Raporturile cald-rece, închis-deschis domină, supralicitate câteodată de intervenția negrului și albului. Evenimentele coloristice se înlănțuie în unele cazuri până la saturație, pe suprafață. Florile stabilesc relații cromatice și formale cu alte obiecte — elemente compoziționale —, cu fondurile rar neutre, adesea populate de traseele liniare, geometrice, ale unor scoarțe. Adăugindu-se naturii statice, câteva portrete (opțiunea majoritară în lucrările respective expuse pentru vârsta copilăriei concordă cu o prospețime cromatică emblematică în opera artistului) și peisaje (cu monumente arhitectonice medievale în primul rând — situație care ne poartă gândul spre activitatea de restaurator a pictorului și locurile unde a poposit în aceasta calitate) sporesc numărul genurilor din expoziție. Savoarea, impetuozitatea însuflețesc asadar noua prezență a tablourilor lui Gheorghe Zidaru pe simeza bucureșteană.[2]”
„Artistul revine în atenția publicului cu un amplu ciclu de lucrări intitulat « De la Mangalia la Curtea de Argeș ». Ca și în expozițiile precedente ce s-au succedat ciclic, și în aceasta, evidența idealului postimpresionist asumat și decantat în favoarea expresiei moderne este pivot în receptarea picturii sale. Temperament febril ce vrea sa extraga și să potențeze datele esențiale ale realității — febrilitate exterioară și tumult interior totodată —, pictorul, cu o îndirjire artistică. exemplară prin care, credem, încercă rațional și temperamental să coreleze și câștigurile de gândire și comportament ale curentelor artistice ce s-au succedat postimpresionismulul, transcrie, transformă, geometrizează, idealizează sau, chiar, meta- morfozează datele realității, de la imagine la imagine, cu o sinceritate a emoției și a intuiției artistice ce nu dau niciodată greș.[3]”
„Gheorghe Zidaru înregistrează, prin expoziția de la « Căminul Artei », un spor vizibil de calitate în creația sa, care îi definește personalitatea și marchează consecvența unei viziuni realiste și a unui stil decorativ. Peisajul și florile sunt genurile îndragite de artist. Compoziția tratată sobru, simplificată la maximum, coloritul viu pe suprafețe mari, pensulatia spontană imprimă lucrărilor o atmosferă tonică de voioșie și optimism.[4]”