Constantin Piliuță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Piliuță
Date personale
Născut 4 februarie 1929
Botoșani, România
Decedat 3 mai 2003, (74 de ani)
București, România
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație pictor Modificați la Wikidata
Activitate
Educație Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
Reprezentant postimpresionism, fovism
Premii Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române

Constantin Piliuță (n. 4 februarie 1929, Botoșani - d. 3 mai 2003, București) a fost un pictor român.

Dupa ce studiază la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București (1945 - 1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, participă la cele mai de seamă manifestări colective organizate în țară.

Artistul[modificare | modificare sursă]

Constatin Piliuță se impune ca desenator printr-o deosebită acuitate a observației, tradusă printr-o linie incisivă, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situații pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împleteste cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structura poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunarii, de pamântul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimină detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pura și vitală. Cu aceleași posibilități de esențializare, pictorul abordează și alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu; Tudor Arghezi) și compoziții de evocare istorică. Este, de asemenea, autorul unor lucrări de artă monumentală, realizate in frescă (Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), mozaic (Supermagazinul din Târgoviște) sau din moduli ceramici (Hidrocentrala Porțile de Fier, 1973). [1]

Saloane și expoziții[modificare | modificare sursă]

Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de arta românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varșovia (1979), Varșovia, Praga, Leningrad (1972), Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow (1974), Lisabona, Ankara, Atena (1975), Praga, Istanbul (1976), Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia (1977); Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin (1978); Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico (1979); München (1994).

Ia parte la manifestări internaționale la New Delhi (1965]); la Paris Salonul independenților (1973), Kosice (1974); Cangnes-sur-men (1977) Festival international de pictură;

Expoziții personale: București 1957, 1962, 1968, 1972, 1973, Veneția (1967); Malmo (1970); Odorheiu Secuiesc (1971).

În 1977 Constantin Piliuță a pictat un tablou care îl avea pe Nicolae Ceaușescu în prim plan, cu Burebista, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân în fundal.[2]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1967
  • Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, 1971
  • Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, 1974 etc.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Bobâlna
  • Autoportret
  • Nicolae Iorga
  • Tudor Vianu
  • Ștefan Luchian
  • Flori

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar de Artă Modernă și Contemporană, Constantin Piliuță p.358-359 de Constantin Prut, Editura Albatros, 1982
  2. ^ Cine a profitat de cultul lui Ceaușescu?. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cine-profitat-cultul-lui-ceausescu. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ion Marina, C. Piliuță București, 1969
  • Mircea Grozdea București, 1980
  • Constantin Prut, Dicționar de Artă Modernă și Contemporană, Editura Albatros, 1982
  • Octavian Barbosa, Dicționarul Artiștilor Români Contemporani, Editura Meridiane, 1976

Legături externe[modificare | modificare sursă]