Statele Confederate ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Statele Confederate ale Americii
Confederația
The Confederacy
Confederate States of America
 – 
DrapelStemă
Steagul începând cu 1865Stemă
Deviză națională
Deo Vindice
(Latină - Cu Dumnezeu ca al nostru Protector
Imn național
Dumnezeu salvează Sudul
God Save the South (neoficial)
Dixie (popular) The Bonnie Blue Flag (popular)
Localizare
Localizare
Localizare
CapitalăMontgomery, Alabama
(4 februarie 186129 mai 1861)
Richmond, Virginia
(29 mai 18619 aprilie 1865)
Danville, Virginia
3 aprilie10 aprilie 1865)
LimbăEngleza
De facto au fost atât franceza cât și limbi nativ-americane
Guvernare
Formă de guvernarerepublică federală
Președinte 
 - 1861Jefferson Davis
Vice-președinte 
 - 1861Alexander Stephens
LegislativCongresul Confederat
Istorie
Epoca istoricăRăzboiul civil american
Formarea Confederației
Declanșarea Războiului civil
Înfrângerea militară
Date statistice
Suprafață 
 - 18601.995.392 km²
Populație 
 - 18609 loc.
     Densitate0 loc./km²
 - sclavi3 loc.
Economie
MonedăDolar SCA

Statele Confederate ale Americii, conform originalului în engleză, [The] Confederate States of America (o uniune de state federale cunoscute de asemenea și sub numele de Confederate States, CSA, sau doar ca the Confederacy) a fost o republică, un stat federal independent, autoproclamat, care a existat între 1861 și 1865 în America de Nord, pe teritoriul actual al sudului Statelor Unite ale Americii, constând din 11 state care susțineau sclavia și care au secesionat din Statele Unite ale Americii de atunci.

Deși în mod aparent, cauzele secesiunii CSA din USA sunt legate de menținerea sclaviei, menționându-se în documentele vremii frica ca drepturile statelor să prevaleze asupra drepturilor deținătorilor de sclavi, în realitate majoritatea istoricilor contemporani sunt de acord că secesiunea Sudului din Statele Unite ale Americii, a fost mult mai complexă și că Războiul Civil American, care a urmat (1861 - 1865), opunând Sudului subdezvoltat forța industrială și umană copleșitoare a Nordului, a fost extrem de devastator pentru ambele tabere, marcând decisiv până azi societatea americană.

Statele Unite ale Americii („Uniunea” sau „Nordul”) a refuzat să recunoască Confederația ca stat independent sau să negocieze independența sa, blocând încercările unor țări (printre care s-au numărat și Marea Britanie) de a recunoaște Confederația. Războiul Civil American a izbucnit atunci când președintele confederat, Jefferson Davis, a ordonat asaltul asupra bazei militare a Uniunii, din Charleston, Carolina de Sud, în aprilie 1861.

Toate bătăliile majore ale războiului, cu excepția a două dintre ele, au avut loc pe teritoriul confederat, care era copleșit de Uniunea care era superioară din toate punctele de vedere materiale, la care s-a adăugat continua blocadă a Nordului, care a sugrumat din fașă orice încercare a Sudului de a scăpa din cercul care se strângea mereu.

Când generalul Robert E. Lee a decis capitularea în primăvara anului 1865, Confederația s-a prăbușit de la sine, sclavii au fost eliberați și lungul și dificilul proces al Reconstrucției a început.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Procesul de secesiune în perioada decembrie 1860 - mai 1861[modificare | modificare sursă]

Șapte state secesionaseră până la sfârșitul lunii martie 1861:

După ce președintele Lincoln a ordonat mobilizare generală, alte patru state au secesionat:

Fracțiuni politice pro-secesiune din alte două state au format guverne confederate, deși aceste state au fost considerate de către Nord, Uniunea, ca fiind state ale acesteia:

Ca urmare a alegerii președintelui Abraham Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860, pe baza unei platforme electorale care se opunea extinderii sclaviei, amenințând a o considera ulterior ilegală, primele șapte state sudice care au secesionat au fost dintre acele state care evident doreau menținerea și perpetuarea sclaviei. La 4 februarie 1861, acestea au format Statele Confederate ale Americii, alegându-l pe Jefferson Davis primul și unicul său președinte la 9 februarie și inaugurându-l la 18 februarie.

Statele Confederate ale Americii (1861 - 1865)

Puterea politică și liderii politici ai Confederației[modificare | modificare sursă]

Putere executivă[modificare | modificare sursă]

Aidoma Statelor Unite ale Americii, din care au secesionat, Statele Confederate ale Americii erau un stat secular și aveau puterea în stat separată în trei entități diferite, cea executivă, cea legislativă și cea judiciară.

Puterea executivă, era formată din Președintele confederat (Confederate President), din Vicepreședintele confederat (Confederate Vicepresident) și șase membri ai cabinetului, o denominare pentru Consiliu de miniștri (Confederate Cabinet). De-a lungul celor peste patru ani de existență, președintele, respectiv vicereședintele au rămas aceiași, Jefferson Davis, respectiv Alexander Stephens, în timp ce membrii cabinetului, cu excepția Secretarului Marinei, Stephen Mallory și Dirigintelui Poștei, John H. Reagan, s-au schimbat de mai multe ori.

FUNCȚIE NUME TERMEN
Președinte Jefferson Davis 25 februarie 1861 – (10 mai) 1865
Vicepreședinte Alexander Stephens 25 februarie 1861 – (11 mai) 1865
Secretar de stat Robert Toombs 25 februarie 186125 iulie 1861
  Robert M. T. Hunter 25 iulie 186122 februarie 1862
  William M. Browne (acting) 7 martie 186218 martie 1862
  Judah P. Benjamin 18 martie 1862mai 1865
Secretar al trezoreriei Christopher Memminger 25 februarie 186115 iunie 1864
  George Trenholm 18 iulie 186427 aprilie 1865
  John H. Reagan 27 aprilie 1865 – (10 mai) 1865
Secretar de război Leroy Pope Walker 25 februarie 186116 septembrie 1861
  Judah P. Benjamin 17 septembrie 186124 martie 1862
  George W. Randolph 24 martie 186215 noiembrie 1862
  Gustavus Smith (acting) 17 noiembrie 186220 noiembrie 1862
  James Seddon 21 noiembrie 18625 februarie 1865
  John C. Breckinridge 6 februarie 1865 – mai 1865
Secretar al Marinei Stephen Mallory 4 martie 1861 – (20 mai) 1865
Diriginte al Poștei John H. Reagan 6 martie 1861 – (10 mai) 1865
Attorney General Judah P. Benjamin 25 februarie 186117 septembrie 1861
  Wade Keyes (acting) 17 septembrie 186121 noiembrie 1861
  Thomas Bragg 21 noiembrie 186118 martie 1862
  Thomas H. Watts 18 martie 18621 octombrie 1863
  Wade Keyes (acting a 2-a oară) 1 octombrie 18634 ianuarie 1864
  George Davis 4 ianuarie 186424 aprilie 1865


Puterea legislativă[modificare | modificare sursă]

Ramura legislativă a Statelor Confederate ale Americii a fost reprezentată de către un corp legislativ absolut similar Congresului Statelor Unite, numit [The] Congresul Confederat. Aidoma United States Congress, Congresul Confederat era format din două entități, [the] Confederate Senate, a cărui alcătuire consta din doi senatori pentru fiecare stat membru al Confederației, care erau aleși de legislaturile statelor respective, și din Confederate House of Representatives, ai cărui membri erau aleși prin votul locuitorilor statelor.

Purtători de cuvânt ai [the] Provisional Congress

Președinți pro-tempore --- Pro-tempore Presidents -

Reprezentanți tribali în Congresul Confederat --- Tribal Representatives to Confederate Congress -

Sesiuni ale Congresului Confederat[modificare | modificare sursă]

Puterea juridică[modificare | modificare sursă]

Evoluția dinamică a secesiunii statelor din sudul Statelor Unite ale Americii în formarea Statelor Confederate ale Americii

Ramura juridică a guvernului a fost menționată specific în Constituția Statelor Confederate ale Americii, dar cu excepția curților de justiție inferioare (orășenești, ale comitatelor și, respectiv, ale statelor) care au fost mai mult sau mai puțin "ajustate din mers" ca să corespundă necesităților SCA, o dorită Curte Supremă de Justiție a Statelor Confederate ale Americii nu a fost niciodată creată din cauza războiului care a marcat toată existența Statelor Confederate.[1] Arhivat în , la Wayback Machine. Câteva Curți Districtuale Confederate au fost totuși fondate, în anumite state confederate, mai exact în Alabama, Florida, Georgia, Louisiana, North Carolina, Tennessee, Texas și Virginia. La terminarea războiului, toate aceste curți au revenit, precum fuseseră înainte de 1861, sub jurisdicția Uniunii.[2]

Curțile la orice nivel au continuat să funcționeze așa cum o făcuseră anterior Secesiunii, cu simpla mențiune că recunoșteau SCA ca autoritatea națională guvernamentală statală în loc de SUA.[3] Arhivat în , la Wayback Machine.

Supreme Court - Curtea Supremă de Justiție a Statelor Confederate ale Americii --- nu a fost fondată.

Curtea Districtuală Confederată - Confederate District Court - și magistrații care au condus-o

Legături externe (toate în limba engleză)[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Statele Confederate ale Americii

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • "C.S.A.: The Confederate States of America" – film documentar și satiric american din 2004, în regia lui Kevin Willmott

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Virginia did not turn over its military to the Confederate States until June 8 1861 and the Constitution of the Confederate States was ratified on June 19 1861.
  2. ^ en The Tennessee legislature ratified an agreement to enter a military league with the Confederate States on May 7 1861. Tennessee voters approved the agreement on June 8 1861.



Subiecte Statele Confederate ale Americii

Așezări  • Capitala  • Climă  • Cultură  • Demografie  • Economie  • Educație  •
 • Faună  • Floră  • Geografie  • Guvern  • Istorie  • Orașe  • Politică  • Sănătate  •
 • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •