Hiperglicemie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
Hiperglicemia este o stare trecătoare sau de lungă durată, caracterizată prin creșterea glicemiei peste valorile normale.[1]
Sunt considerate hiperglicemie valorile glicemice à jeun (pe nemâncate) care depășesc nivelul de 120 mg/dl (= g/L) (sau, în sistem internațional 6,7 mmol/L) glucoză în sânge. Aceste valori mai mari de 120 mg sunt cele care atestă medicului că pacientul are diabet.
Un diabetic resimte hiperglicemia cronică (hiperglicemia acută nu poate fi detectată de pacient decât prin test) prin anumite stări fizice, cele mai comune fiind:
- gura uscată și nevoia acută de apă, urinatul des, chiar nocturn de câteva ori pe noapte de la 3-4 ori în sus pe noapte,
- scăderea în greutate fără motiv în condițiile în care glicemia nu este scăzută un timp îndelungat,
- tulburări vizuale,
- stările de vomă,
- durerile în capul pieptului,
- arsurile stomacale și
- o stare în general proastă.
