Hiperglicemie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Hiperglicemia este o stare trecătoare sau de lungă durată, caracterizată prin creșterea glicemiei peste valorile normale.[1]

Sunt considerate hiperglicemie valorile glicemice à jeun (pe nemâncate) care depășesc nivelul de 120 mg/dl (= g/L) (sau, în sistem internațional 6,7 mmol/L) glucoză în sânge. Aceste valori mai mari de 120 mg sunt cele care atestă medicului că pacientul are diabet.

Un diabetic resimte hiperglicemia cronică (hiperglicemia acută nu poate fi detectată de pacient decât prin test) prin anumite stări fizice, cele mai comune fiind:

  • gura uscată și nevoia acută de apă, urinatul des, chiar nocturn de câteva ori pe noapte de la 3-4 ori în sus pe noapte,
  • scăderea în greutate fără motiv în condițiile în care glicemia nu este scăzută un timp îndelungat,
  • tulburări vizuale,
  • stările de vomă,
  • durerile în capul pieptului,
  • arsurile stomacale și
  • o stare în general proastă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hiperglicemia și hipoglicemiantele naturale