Henry David Thoreau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Henry David Thoreau

Subiecte

Henry David Thoreau
Civil Disobedience
Herald of Freedom
Life Without Principle
The Last Days of John Brown
Paradise (to be) Regained
A Plea for Captain John Brown
Reform and the Reformers
Remarks After the Hanging of John Brown
The Service
Sir Walter Raleigh
Sclavia în Massachusetts
Thomas Carlyle and His Works
Walden
A Walk to Wachusett
Wendell Phillips Before the Concord Lyceum
Scrierile lui Thoreau
Societatea Thoreau


Subiecte conexe

Aboliţionism · Anarhism
Anarhismul în SUA
Nesupunerea socială
Concord, Massachusetts
Conscientious objection
Acţiune directă · Ecologie
Environmentalism
History of tax resistance
Individualist anarchism
John Brown · Mişcarea Lyceum
Rezistenţa non-violentă
Ralph Waldo Emerson
Viaţa simplă · Tax resistance
Tax resisters · Transcendentalism
The Night Thoreau Spent in Jail
Walden Pond

edit this box
Henry David Thoreau

Henry David Thoreau (n. 12 iulie 1817 - d. 6 mai 1862) a fost un eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor şi al progresului, şi filozof american. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa Walden, în care meditează asupra unei vieţi simple în mijlocul Naturii, şi pentru eseul său Nesupunerea civila (Civil Disobedience), în care argumentează în favoarea rezistenţei individuale, bazată pe principii morale, şi îndreptată împotriva injustiţiei guvernamentale.

Cărţile, articolele, eseurile, jurnalele şi poeziile lui Thoreau pot fi grupate în nu mai puţin de douăzeci de volume. Printre cele mai influente scrieri ale sale se numără contribuţiile la istoria naturală şi la filozofie, în care a anticipat metodele şi descoperirile ulterioare din ecologie şi istorie medioambientală, două surse ale ecologismului modern.

Thoreau a luptat toată viaţa pentru abolirea sclaviei, ţinând conferinţe împotriva unor legi precum Fugitive Slave Law, aclamând scrierile lui Wendell Phillips şi apărându-l pe aboliţionistul John Brown. Filozofia rezistenţei nonviolente a lui Thoreau a influenţat gândirea şi acţiunea politică a unor personalităţi precum Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi sau Martin Luther King, Jr..

Unii anarhişti s-au inspirat din Thoreau. Deşi în eseul său despre dezobedienţa civilă Thoreau pledează pentru îmbunătăţirea instituţiei guvernului, nu desfiinţarea sa, I ask for, not at once no government, but at once a better government (ceea ce în spiritul limbii române devine, Eu cer nu eliminarea imediată a guvernului, ci imediata sa îmbunătăţire), tot Thoreau admite că direcţia acestei îmbunătăţiri ar conduce spre anarhie, "Cel mai bun guvern este cel care nu guvernează deloc; şi când oamenii vor fi pregătiţi, un astfel de guvern vom avea".


Cuprins

[modifică] Primii ani : 1817-1837

Henry David Thoreau s-a născut în Concord, Massachusetts, avându-i ca părinţi pe John Thoreau şi pe Cynthia Dunbar. Bunicul din partea tatălui era de origine franceză, de unde şi numele, care poate induce în eroare privind ţara de origine a scriitorului. Bunica din partea mamei, Asa Dunbar, este cunoscută ca liderul unei rebeliuni studenţeşti de la Harvard, din anul 1766, aşa numita „Bread and Butter Rebellion”, primul protest studenţesc consemnat în istoria Statelor Unite. Micuţul David Henry şi-a primit numele după unchiul său patern, David Thoreau. Nu a devenit „Henry David” decât după terminarea facultăţii, deşi n-a depus niciodată o cerere oficială de schimbare a numelui. A avut doi fraţi mai mari, Helen şi John Jr., precum şi o soră mai mică, Sophia. Locul de naştere a lui Thoreau de pe Virginia Road în Concord încă există şi se fac eforturi pentru conservarea lui.

Bronson Alcott şi-a notat în jurnalul său că Thoreau îşi pronunţa numele de familie punând accentul pe prima silabă, nu pe a doua, cum se obişnuieşte în prezent. Se pare că nu era tocmai chipeş, chiar numindu-şi într-o ocazie nasul „my most prominent feature” („trăsătura mea principală”). Despre faţa sa, Nathaniel Hawthorne a scris : „[Thoreau] e urât ca păcatul, cu nasul lung, gura strâmbă, şi cu maniere necizelate şi rustice, deşi politicos în felul său, maniere care corespund înfăţişării sale. Dar urâţenia sa este una onestă şi într-un fel agreabilă, care i se potriveşte mai bine decât ar face-o frumuseţea.”

Thoreau a studiat la Harvard între 1833 şi 1837. A trăit în Hollis Hall şi a urmat cursuri de retorică, autori clasici, filozofie, matematică şi ştiinţe. Legenda spune că Thoreau a refuzat să plătească taxa de cinci dolari pentru a obţine diploma de la Harvard. În realitate, titlul de master pe care a refuzat să-l cumpere nu reprezenta un merit academic ci era o diplomă oferită tuturor celor care supravieţuiseră trei ani după terminarea facultăţii, şi care erau rugaţi să doneze cinci dolari pentru ea. Comentariul lui Thoreau a fost : „Let every sheep keep its own skin” („Lăsaţi fiecare oaie să-şi păstreze propria piele”).


[modifică] Întoarcerea la Concord : 1837-1841

În timpul unei vacanţe prelungite din 1835, Thoreau a predat într-o şcoală din Canton, Massachusetts. După absolvire, în 1837, a ajuns profesor la o facultate din cadrul Concord Academy, dar refuzul său de a administra pedepse corporale elevilor i-a cauzat în scurt timp demiterea. Thoreau, împreună cu fratele său John, a deschis o şcoală de gramatică în Concord în 1838. Au introdus acolo metode de predare progresiste, cum ar fi excursiile în Natură şi vizita la magazine şi mici întreprinderi locale. Şcoala s-a închis după ce John s-a îmbolnăvit mortal de tetanos în 1841.

Tot după terminarea facultăţii Thoreau s-a împrietenit cu Ralph Waldo Emerson. Acesta s-a comportat ca o figură paternă şi un îndrumător al lui Thoreau, introducându-l în cercul său de prieteni, care cuprindea scriitori şi gânditori precum Ellery Channing, Margaret Fuller, Bronson Alcott, Nathaniel Hawthorne şi cu fiul său Julian, pe atunci doar un băieţel. Dintre toţi scriitorii stabiliţi la Concord, doar Thoreau era născut acolo. Din această cauză, Emerson obişnuia să-l numească „the man of Concord” („omul din Concord prin excelenţă”).

Emerson l-a rugat în mod constant pe Thoreau să contribuie cu eseuri şi poeme la revista sa „The Dial” şi a rugat-o pe Margaret Fuller să i le publice. Primul eseu publicat de Thoreau acolo a fost „Natural History of Massachusetts”, pe jumătate recenzie de carte, pe jumătate istorie naturală, în 1842. Era compus din pasaje selectate şi revizate, din jurnalul pe care a început să-l ţină la sugestia lui Emerson.

Thoreau a studiat ca filozof Natura şi legătura ei cu condiţia umană. La început a fost un adept al transcendentalismului, o filozofie idealistă eterogenă, apărată de Emerson, Fuller şi Alcott. Ei susţineau că o stare spirituală ideală transcende fizicul şi empiricul şi că ea poate fi atinsă prin intuiţie personală, nu doctrină religioasă. Din pespectiva lor, Natura era reprezentarea exterioară a unui spirit interior, Emerson scriind în „Nature” că există o „radical correspondence of visible things and human thoughts” („corespondenţă radicală între lucrurile vizibile şi gândurile umane”).

Din 1841 până în 1844, Thoreau a trăit în casa lui Emerson, lucrând ca meditator al copiilor, editor adjunct, reparator şi grădinar. Pentru câteva luni, în anul 1843, a trăit în casa lui William Emerson din Staten Island, meditându-i copiii şi contibuind la ziare din New York. Thoreau s-a întors apoi în Concord şi a început să muncească în fabrica de creioane a tatălui său, ceea ce va continua să facă în mare parte din restul vieţii sale. Însă întoarcerea în Concord a coincis cu o perioadă de frământări spirituale, şi Thoreau menţiona adesea nevoia cumpărării sau arendării unei ferme, care i-ar asigura existenţa şi liniştea necesară scrierii primei sale cărţi.


[modifică] Nesupunerea Civilă şi anii Walden : 1845-1849

Thoreau şi-a iniţiat experimentul de viaţă simplă pe 4 iulie 1845, când s-a mutat în căsuţa construită de el însuşi pe un teren deţinut de Emerson, într-o pădure care înconjura heleşteul Walden. Casa nu era izolată de civilizaţie, ci la doar 2,4 km de casa familiei sale.

Pe 24 sau 25 iulie 1846 Thoreau s-a întâlnit cu colectorul de taxe Sam Staples, care i-a cerut să plătească o taxă specială, pe care n-o mai plătise de şase ani. Thoreau a refuzat însă, deoarece el se opunea atât Războiului Mexicano-American, cât şi sclaviei. A trebuit să petreacă o noapte la închisoare, dar a fost eliberat a doua zi, după ce mătuşa sa i-a plătit datoriile, în ciuda protestelor sale. Thoreau a rămas puternic influenţat de această experienţă. În ianuarie şi februarie 1848 a ţinut conferinţe intitulate „The Rights and Duties of the Individual in relation to Government” („Drepturile şi Obligaţiile Individului în raport cu Guvernul”), explicând la Concord Lyceum de ce s-a opus acelei taxe. Bronson Alcott a asistat la acele conferinţe, notându-şi apoi în jurnal :

Heard Thoreau’s lecture before the Lyceum on the relation of the individual to the State — an admirable statement of the rights of the individual to self-government, and an attentive audience. His allusions to the Mexican War, to Mr. Hoar’s expulsion from Carolina, his own imprisonment in Concord Jail for refusal to pay his tax, Mr. Hoar’s payment of mine when taken to prison for a similar refusal, were all pertinent, well considered, and reasoned. I took great pleasure in this deed of Thoreau’s.

Am ascultat conferinţa lui Thoreau de la Lyceum, privind relaţia dintre individ şi Stat - o admirabilă afirmare a dreptului individului de a se auto-guverna, în faţa unui public atent. Aluziile sale la Războiul Mexican, la expulzarea domnului Hoar din Carolina, la propria sa încarcerare datorată refuzului de a plăti o taxă, precum şi achitarea datoriilor mele de către domnul Hoar pe când eram într-o situaţie similară, au fost toate pertinente, bine alese şi argumentate. Mi-a făcut mare plăcere această iniţiativă a lui Thoreau.

Thoreau şi-a revizat conferinţele şi a publicat un eseu intitulat „Rezistenţă împotriva Guvernului Civil” (cunoscut şi ca „Nesupunerea Civilă”). În mai 1849 eseul a fost publicat de către Elizabeth Peabody în „Aesthetic Papers”.

La Walden Pond a schiţat „A Week on the Concord and Merrimack Rivers” („O săptămână pe râurile Concord şi Merrimack”), o elegie dedicată fratelui său, în care era descrisă călătoria lor din 1839 în White Mountains. Thoreau nu a găsit însă un editor pentru lucrarea sa, şi, la insistenţele lui Emerson, a fost de acord să suporte cheltuielile publicării. A încheiat un acord cu Munroe, editorul lui Emerson, dar acesta nu a făcut destulă publicitate cărţii, care aproape că nu s-a vândut deloc. Thoreau s-a văzut îndatorat, şi relaţia sa cu Emerson s-a răcit.

Thoreau a părăsit Walden Pond pe 6 septembrie 1847. Pe parcursul a mai multor ani a reuşit să-şi plătească datoriile şi să-şi revizuiască manuscrisul. În 1854 a publicat „Walden, or Life in the Woods” („Walden, sau Viaţa în Pădure”), în care povesteşte cei doi ani, două luni şi două zile petrecuţi la Walden Pond. Această perioadă de timp este comprimată într-un singur an calendaristic, autorul folosind trecerea anotimpurilor pentru a simboliza dezvoltarea umană. Parţial memorialistică şi parţial căutare spirituală, „Walden” este considerată astăzi de către critici o carte clasică a literaturii americane, care explorează simplitatea naturală, armonia şi frumuseţea ca modele pentru condiţii sociale şi culturale juste.


[modifică] Anii târzii : 1851-1858

În 1851, Thoreau a devenit din ce în ce mai fascinat de istorie naturală şi de romanele de călătorii. A citit cu ardoare cărţi de botanică şi şi-a notat observaţiile în jurnalul său. Era un admirator al lui William Bartram şi a cărţii „Voyage of the Beagle” de Darwin. A păstrat în jurnalul său observaţii legate de Natura din Concord, variind de la coacerea fructelor până la variaţia adâncimii heleşteului Walden şi zilele în care unele specii de păsări migrau. Scopul îndeletnicirii sale era să „anticipeze” anotimpurile Naturii.

A devenit inspector al solului şi a continuat să scrie observaţii de istorie naturală, din ce în ce mai detaliate, privind terenul de 67 km². Astfel s-a ajuns la un document de un milion de cuvinte, pe care l-a ţinut timp de 24 de ani. Pe lângă acesta a mai păstrat alte câteva caiete, iar toate aceste observaţii au stat la baza ultimelor sale scrieri de istorie naturală, precum „Autumnal Tints”, „The Succession of Trees” sau „Wild Apples” („Mere pădureţe”), în care deplânge distrugerea unor specii autohtone de meri.

Până în anii '70 ai secolului al XX-lea, criticii literari au afirmat despre scrierile de istorie naturală ale lui Thoreau că sunt ştiinţă amatoristică şi filozofie frustrată. Odată cu creşterea în importanţă a istoriei medioambientale şi a ecocriticismului, însă, au apărut păreri conform cărora Thoreau ar fi atât un filozof, cât şi un analist al modelelor ecologice în câmpuri şi păduri. De exemplu, în ultimul său eseu, „The Succession of Forest Trees” el arată că a folosit experimentarea şi analiza pentru a explica cum pădurile se regenerează după distrugeri provocate de om sau de incendii, prin intermediul vântului sau animalelor purtătoare de seminţe.

A fost un apărător timpuriu al excursiilor pe jos sau cu canoele în scopuri recreaţionale, al protejării resurselor naturale de pe proprietăţile private, şi al menţinerii regiunilor sălbatice ca proprietate publică. De asemenea a fost printre primii susţinători nord-americani ai teoriei lui Darwin. Deşi nu era un vegetarian strict, Thoreau mânca puţină carne şi considera vegetarianismul o formă de auto-depăşire.

Thoreau nu a respins civilizaţia în totalitate, deci nu a fost de acord cu sălbăticia totală. A căutat o cale de mijloc, care să integreze atât Natura, cât şi cultura. Sălbăticia preferată de el era mlaştina sau pădurea din apropiere, în timp ce prefera „pământ cultivat parţial”. În eseul său „Henry David Thoreau, Philosopher” Roderick Nash scrie : Thoreau a părăsit Concord în 1846 pentru prima sa călătorie în nordul statului Maine. Aşteptările sale erau ridicate, dorea să găsească America genuină, primordială. Dar contactul cu sălbăticia totală din Maine l-a influenţat în mod complet diferit faţă de ce cunoscuse în Concord. În loc să iasă din păduri cu un mai mare respect pentru sălbăticie, a ieşit cu un mai mare respect pentru civilizaţie şi a realizat necesitatea găsirii unui echilibru.

Printre călătoriile sale se numără una în Quebec, patru în Cape Cod şi trei în Maine; acele peisaje i-au inspirat cărţile de „excursii”, precum „A Yankee in Canada”, „Cape Cod” şi „The Maine Woods”, în care itinerariile constituie cadrul unor meditaţii privind geografia, istoria şi filozofia. Alte călătorii l-au purtat spre sud-vest, în Philadelphia, respectiv New York City în 1854, şi spre vest, trecând de regiunea Marile Lacuri|Marilor Lacuri şi vizitând Cascadele Niagara, Detroit, Chicago, Milwaukee, St. Paul şi Mackinac Island.


[modifică] Ultimii ani : 1859-1862

După raidul lui John Brown la Harpers Ferry, multe voci importante ale mişcării aboliţioniste s-au distanţat de Brown, laudele la adresa lui devenind rare şi vagi. Thoreau a fost dezgustat de aceasta, şi a compus un discurs - „A Plea for Captain John Brown” - în care l-a apărat pe Brown şi acţiunile sale, fără să recurgă la compromisuri. Discursul lui Thoreau s-a dovedit a fi convingător: pentru început, mişcarea aboliţionistă a început să-l privească pe Brown ca pe un martir, şi pe vremea Războiului Civil American armatele Nordului au cântat ode lui Brown. După cum s-a exprimat un biograf contemporan al lui Brown : „Dacă, aşa cum Alfred Kazin sugerează, fără John Brown nu ar fi existat Războiul Civil, noi am adăuga că fără transcendentaliştii de la Concord, John Brown ar fi avut un impact cultural scăzut.”

Thoreau a contractat tuberculoza pentru prima oară în 1835, şi a suferit din cauze ei în mod sporadic. În 1859, în urma unei excursii nocturne cu scopul de a număra inelele butucilor în urma unei furtuni, s-a îmbolnăvit de bronşită. Starea sănătăţii lui s-a înrăutăţit pe parcursul următorilor trei ani, cu scurte perioade de ameliorare, până când Thoreau a căzut la pat. Dându-şi seama că suferă de o boală în stare terminală, Thoreau şi-a petrecut ultimii ani revizându-şi şi editându-şi operele nepublicate, în special Excursions şi The Maine Woods, prezentând petiţii editorilor cu scopul de a obţine publicarea unei ediţii revizuite a „A Week” şi a lui „Walden”. A scris de asemenea scrisori şi a continuat munca la jurnalul său, cât i-au permis puterile. Prietenii lui au devenit alarmaţi din cauza aparenţei sale sfârşite, dar în acelaşi timp erau fascinaţi de acceptarea sa liniştită a morţii inevitabile. Atunci când mătuşa sa Louisa l-a întrebat, în ultimile sale săptămâni, dacă se simte împăcat cu Dumnezeu, Thoreau a răspuns simplu : „Nu ştiu să ne fi certat vreodată”. A murit pe 6 mai 1862, la vârsta de 44 de ani.

Iniţial înmormântat în cimitirul familiei Dunbar, el şi cu rudele sale apropiate au fost mutaţi în cimitirul „Sleepy Hollow” din Concord, Massachusetts. Emerson a compus panegiricul rostit la înmormântarea lui Thoreau. Cel mai bun prieten al lui Thoreau, Ellery Channing, a publicat prima lui biografie, „Thoreau the Poet-Naturalist”, în 1873, şi Channing, împreună cu alt prieten, Harrison Blake, au editat poeme, eseuri, şi pasaje din jurnal, cu scopul publicării postume în anii '1890. Jurnalul lui Thoreau, în mare parte nepublicat după moartea sa, a apărut pentru prima dată în 1906, contribuind la reputaţia modernă a lui Thoreau. O versiune nouă, lărgită, a jurnalului va fi publicată de „Princeton University Press”. Astăzi, Thoreau este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori americani, atât datorită clarităţii moderne a stilului prozei sale, cât şi preştiinţei viziunii sale legate de natură şi politică. Memoria lui este păstrată de societatea internaţională Thoreau Society, cea mai veche şi mai mare societate dedicată unui autor american.

[modifică] Opera lui Thoreau

1967 U.S. postage stamp honoring Thoreau

Format:Expand list

[modifică] Texte suplimentare online

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Henry David Thoreau

[modifică] Vezi şi

[modifică] Referinţe

[modifică] Bibliografie suplimentară

  • Henry David Thoreau: A Week, Walden, The Maine Woods, Cape Cod (Robert F. Sayre, ed.) (Library of America, 1985) ISBN 978-0-94045027-1
  • Henry David Thoreau: Collected Essays and Poems (Elizabeth Hall Witherell, ed.) (Library of America, 2001) ISBN 978-1-88301195-6
  • Bode, Carl. Best of Thoreau's Journals. Southern Illinois University Press. 1967.
  • Botkin, Daniel. No Man's Garden.
  • Dassow Walls, Laura. Seeing New Worlds: Henry David Thoreau and 19th Century Science. University of Wisconsin Press. 1995.
  • Dean, Bradley P. ed., Letters to a Spiritual Seeker. New York: W. W. Norton & Company, 2004.
  • Harding, Walter. The Days of Henry Thoreau. Princeton University Press, 1982.
  • Hendrix, George. "The Influence of Thoreau's "Civil Disobedience" on Gandhi's Satyagraha". The New England Quarterly. 1956.
  • Howarth, William. The Book of Concord: Thoreau's Life as a Writer. Viking Press, 1982.
  • Meyerson, Joel et al. The Cambridge Companion to Henry David Thoreau. Cambridge University Press. 1995.
  • Nash, Roderick. Henry David Thoreau, Philosopher.
  • Parrington, Vernon. Main Current in American Thought. V 2 online. 1927.
  • Petroski, Henry. H. D. Thoreau, Engineer. American Heritage of Invention and Technology, Vol. 5, No. 2, pp. 8-16.

[modifică] Legături externe

Unelte personale