Cancer pulmonar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în domeniu.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului!

Cancerul pulmonar (cancerul plămânului sau tumora malignă pulmonară) reprezintă o formă de tumora malignă cu origine în diferite celule ale plămânului. Este forma de cancer cea mai frecventă la bărbați. Se apreciază că această formă de cancer determină în fiecare an la bărbați 1.095.000 noi îmbolnăviri și 514.000 decese iar la femei aproximativ 514.000 noi cazuri și 427.000 decese.[1] Cancerul pulmonar reprezintă 12,7% din totalul noilor cazuri de cancer și aproximativ 18,2% din totalul deceselor determinate de cancer.[1] Principala cauză în dezvoltarea cancerului bronhopulmonar este fumatul.

Cuprins

Epidemiologie [modificare]

Cancerul brohopulmonar are o incidență în Europa de 52/100.000 persoane pe an și este cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la bărbați, iar la femei ocupă locul 3 după cancerul de sân și cancerul de colon.[2] Conform celor mai recente studii, cancerul bronhopulmonar a devenit și în cazul femeilor în ultimii ani în mai multe țări europene (ex. Germania și Elveția) și SUA, cea mai frecventă formă de cancer.[3][4]

Etiologia cancerului bronhopulmonar [modificare]

Factori etiologici ai cancerului bronhopulmonar sunt:

Expunerea la carcinogeni [modificare]

Fumul de țigară este răspunzător pentru 85% din cazurile de cancer bronhopulmonar.[2] Riscul de apariție a unei tumori maligne la nivel pulmonar este de 10, până la 15 ori mai mare la fumători în comparație cu persoane care nu sunt expuse fumului de țigară. Fumatul pasiv crește riscul de 1,5-2 ori.[3]

Azbestul, răspunzător pentru 5% din cazuri, este principala cauză a apariției cancerului bronhopulmonar prin expunere profesională.[2]

Carcinogenii din mediul înconjurător incriminați în apariția cencerului pulmonar sunt radonul din locuințe, poluarea atmosferică, radiațiile ionizante.[2]

Predispoziția genetică [modificare]

S-a constat un risc de 2-3 ori mai mare pentru persoanele ce au un părinte afectat.

Gene candidat ce participă la predispoziția genetică pentru cancerul pulmonar aparțin următoarelor categorii:[5]

  • gene implicate în metabolismul carcinogenilor:
  • activatoare ale carcinogenilor;
  • detoxifiante.
  • gene implicate în procesul de reparare a ADN-ului;
  • oncogene și gene supresoare de tumori.

Patogeneza cancerului bronhopulmonar [modificare]

Patogeneza cancerului bronhopulmonar cuprinde 3 etape:

  1. expunerea la o substanță carcinogenă;
  2. apariția de alterări ale materialului genetic în urma expunerii;
  3. displazia epitelială, ce evoluează spre carcinom in situ.[2]

Clasificarea cancerului bronhopulmonar după localizare [modificare]

  1. central/ hilar;
  2. periferic;
  3. difuz.

Clasificarea histopatologică a cancerului bronhopulmonar [modificare]

Datorită faptului că în o treime din tumorile bronhopulmonare se regăsesc caracteristici histologice diferite în cadrul aceleiași formațiuni neoplazice, procentele aferente tipurilor de cancer bronhopulmonar variază în funcție de autor.[3]

  • 75% - Cancerul bronhopulmonar non-microcelular (în engleză non-small cell lung cancer, NSCLC), ce se împarte în 3 categorii:
a) 35% - adenocarcinomul – cea mai frecventă formă la nefumători[2];
b) 30% - cancerul cu celule scuamoase (epidermoid), localizat cel mai adesea central, produce simptome prin compresiunea căilor aeriene[2][3];
c) 10% - cancerul cu celule mari.
  • 20% - Cancerul bronhopulmonar microcelular (cu celule mici) (în engleză small cell lung cancer, SCLC)
  • localizat cel mai adesea central[2];
  • în 80 % din cazuri prezintă metastaze în momentul stabilirii diagnosticului[2];
  • prezintă mai multe subtipuri histologice - cel mai frecvent este cel cu celule în “boabe de ovăz”[2];
este adesea însoțit de activitate neuroendocrină.
  • 5% - alte forme : carcinom neuroendocrin, sarcom, carcinom mucoepidermoid, carcinom adenocistic.

Metastazarea cancerului bronhopulmonar [modificare]

Se produce pe cale limfatică (relativ timpuriu) și pe cale hematogenă. Principalele localizări ale metastazelor cancerului pulmonar sunt:[2]

  • ficatul;
  • creierul;
  • glandele suprarenale;
  • scheletul (în special coloana vertebrală).

Stadializarea cancerului bronhopulmonar [modificare]

Pentru cancerul bronhopulmonar non-microcelular (NSCLC, non-small cell lung cancer) se utilizează stadializarea TNM:

  • T - evaluarea gradului de extensie a tumorii primare:
  • Tx - tumora primară nu poate fi evaluată;
  • T0 - fară tumoră primară;
  • Tis - carcinom in situ;
  • T1 - tumoră cu diametru sub 3 cm, fără interesarea pleurei viscerale sau a bronhiei lobare;
  • T2 - tumoră cu diametru peste 3 cm sau cu interesarea pleurei viscerale, a bronhiei lobare sau principale (dar la mai mult de 2 cm de bifurcația traheei);
  • T3 - tumora cu extensie directă la pleură sau localizată la mai puțin de 2 cm de bifurcația traheală;
  • T4 - tumoră ce invadeaza cordul, vasele mari, esofagul, traheea, bifurcația traheei, vertebre sau cu prezența de pleurezie malignă.
  • N - evaluarea ganglionilor limfatici loco-regionali:
  • N0 - fară afectare ganglionară;
  • Nx - ganglionii limfatici nu pot fi evaluați;
  • N1 - invazie a ganglionilor peribronșici sau a ganglionilor hilari ipsilaterali;
  • N2 - invazie a ganglionilor mediastinali ipsilaterali sau a ganglionilor subcarinari;
  • N3 - invazie a ganglionilor mediastinali sau hilari contralaterali sau a oricărui ganglion supraclavicular sau scalenic.
  • M - evaluarea metastazelor la distanță:
  • M0 - fară metastaze la distanță;
  • M1 - cu metastaze la distanță.

Clasificarea stadială:

  • Stadiul I - T1/T2 N0 M0, supraviețuire 45% la 5 ani;
  • Stadiul II - T1/T2 N1 M0, supraviețuire 30% la 5 ani;
  • Stadiul IIIA - T1/T2 N2 M0 sau T3 N0/N1/N2 M0, supraviețuire 15% la 5 ani;
  • Stadiul IIIB - T1/T2/T3/T4 N3 M0 sau T4 N0/N1/N2 M0, supraviețuire sub 5% la 5 ani;
  • Stadiul IV - orice T orice N M1, supraviețuire sub 1% la 5 ani.

Pentru tumorile microcelulare nu se face stadializare TNM deoarece s-a constatat că încadrarea lor într-o clasă stadială în funcție de criteriile T, N si M nu este corelată cu prognosticul. Astfel a fost conceput un sistem stadial care împarte tumorile cu celule mici în 2 categorii:

  • tumori cu afectare limitată: tumora limitată la torace, cu afectare a ganglionilor supraclaviculari, fară interesare a ganglionilor cervicali sau axilari;
  • tumori cu afectare extinsă: tumora ce depășește toracele sau prezintă metastaze la distanță.[2]

Simptomatologie [modificare]

Manifestările clinice timpurii care pot indica prezența unui cancer bronhopulmonar sunt tusea, dispneea, durerile toracice. În stadiile avansate de boală apar hemoptizia, dificultățile respiratorii, scăderea în greutate, transpirațiile nocturne și febra. Simptomele inițiale din cancerul bronhopulmonar sunt nespecifice, de aceea cancerul bronhopulmonar este descoperit relativ târziu.[6] Pot fi prezente simptome datorate metastazelor și simptome paraneoplazice.[4]

Metode diagnostice [modificare]

Modalitățile diagnostice folosite în identificarea cancerului pulmonar sunt:[6]

  1. Radiografia toracică;
  2. Tomografia computerizată (CT);
  3. Bronhoscopia;
  4. Examenul citologic al sputei;
  5. Puncție biopsie transbronșică sau percutană transtoracică;
  6. Radiografii, scintigrafii osoase;
  7. PET;
  8. CT cerebral;
  9. Ecografie abdominală.

Conduita terapeutică [modificare]

Alegerea metodei de tratament depinde de:

  1. stadiul tumorii;
  2. tipul histologic;
  3. condiția clinică și biologică a pacientului.

Tratamentul chirurgical este ales pentru tumorile localizate care îndeplinesc condițiile de operabilitate (absența metastazelor, afectarea doar a ganglionilor limfatici regionali). În anumite cazuri, bolnavii din stadii mai avansate pot fi operați după chimiotarapie preoperatorie.

Pentru SCLC metoda de tratament de elecție este radio-chimioterapia, chirurgical intervenindu-se doar în cazuri selecționate de cancer localizat.

În cazul NSCLC în stadiul I și stadiul II, lobectomia este conduita terapeutică de elecție. Pentru stadiile mai avansate intervențiile chirurgicale pot fi cu rol curativ doar în combinație cu radio-chimioterapia sau pot avea doar rol paliativ.[2][3]

Tratamente [modificare]

Question book-4.svg
 Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute.

Printre cele mai frecvente organe în care pot metastaza cancerele pulmonare sunt incluse ficatul, glandele suprarenale, creierul și sistemul osos. Cu ajutorul radioterapiei moderne, folosind tehnicile IMRT – VMAT, tratarea acestor zone poate fi foarte eficientă, folosind doze optime, cu efecte secundare mult reduse față de tehnicile convenționale.

Există două tipuri principale de cancer pulmonar: cu celule mici si cu celule mari.

În cazul cancerului pulmonar cu celule mari, cel mai adesea se aplică tratamentul chirurgical pentru excizarea unei părți cât mai mari a tumorii. Însă în cazul cancerului cu celule mici, tratamentul chirurgical nu este o alternativă terapeutică utilă datorită faptului că un astfel de cancer se extinde foarte rapid in organism si are o mare capacitate de diseminare iar chirurgia nu ii poate opri evolutia. Principiile de tratament folosite în cazul cancerului pulmonar cu celule mici sunt radioterapia și chimioterapia.

Radioterapia are scopul de a distruge celulele maligne de la nivelul tumorii pulmonare sau de la nivelul ganglionilor limfatici.

Datorită vascularizării bogate a plămânilor și a ganglionilor limfatici, cancerul pulmonar se răspândește cu ușurință în organism. De asemenea, diagnosticarea acestui tip de cancer are loc, cel mai adesea, prea târziu.

Radioterapia se folosește înainte sau după intervenția chirurgicală, cu scopul de a micșora tumoarea sau de a distruge eventualele părți tumorale microscopice rămase în urma respectivei intervenții. Radioterapia poate fi utilizată și pentru a reduce durerea cauzată de metastaze sau să reducă riscul problemelor cauzate de cancerul care s-a extins la creier.

În anumite cazuri, radioterapia rămâne singura metodă de tratament dacă pacientul nu poate fi operat sau dacă boala a evoluat foarte mult.

În alte cazuri, radioterapia, chimioterapia sau tratamentul chirurgical pot fi combinate. Carcinomul cu celule mici, care nu este extins în afara cavității toracice, are o rată de răspuns la combinația chimioterapie – radioterapie de 80 – 90%.

În cancerul pulmonar cu celule mici, radioterapia cerebrală este câteodată folosită chiar dacă pacientul nu are cancer cerebral (identificat). Acest tip de terapie este denumită radioterapie craniană profilactică.

Iradierea se administrează în fracțiuni zilnice, 5 zile pe săptămână, timp de 4-7 săptămâni. Durata tratamentului este variabilă în funcție de stadiul bolii și de starea generală a pacientului. Efectele secundare sunt în general ușor de controlat cu medicație, și majoritatea dispar în săptămâni – câteva luni de la iradiere.

Cele mai frecvente efecte secundare acute sunt:

• Înroșirea tegumentului în zona iradiată (modificări similare arsurilor solare).

• Oboseală.

• Jenă dureroasă la înghițit.

• Dificultate în respirație.

• Tuse.

• Greață.

În stabilirea diagnosticului vor fi necesare parcurgerea următoarelor etape: efectuarea analizelor de sânge, radiografia pulmonară, bronhoscopia, tomografia computerizată.

Note [modificare]

  1. ^ a b Brennan P, Hainaut P, Boffetta P., Genetics of lung-cancer susceptibility, Lancet Oncol. 2011 Apr;12(4):399-408, PMID 20951091
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m Gerd Herold, Innere Medizin, Eine vorlesungsorientierte Darstellung, 2009
  3. ^ a b c d e H.-P. Bruch, O.Trentz, Berchtold Chirurgie, Elsevier Urban & Fischer, 2008
  4. ^ a b Dorris Henne-Bruns, Michael Dürig, Bernd Kremer, Chirurgie, Georg Thieme Verlag, 2003
  5. ^ Haruhiko Sugimura, Hong Tao, Masaya Suzuki, et al., Genetic susceptibility to lung cancer, Frontiers in Bioscience S3, 1463-1477, June 1, 2011, PMID 21622282
  6. ^ a b Fauci, Braunwald, Kasper, Hauser, Longo, Jameson, Loscalzo, Harrison's Principles of Internal Medicine, 17th Edition, Mc Graw Hill, 2008

Legături externe [modificare]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cancer pulmonar

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cancer_pulmonar&oldid=7721970