FC Dinamo București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dinamo București
Logo Dinamo București.svg
Informații generale
Nume complet Fotbal Club Dinamo 1948 București
Poreclă Câinii roșii
Alb–roșii
Data fondării 14 mai 1948
Culori         
Stadion Arena Națională (55.600)
Stadionul Dinamo (15.032)
Campionat Liga I
Finanțator România Ionuț Negoiță
Președinte România Constantin Anghelache
Antrenor România Flavius Stoican
Site web www.fcdinamo.ro
Palmares
Național Campionatul României (18)
Cupa României (13)
Supercupa României (2)
Echipament
Acasă
Deplasare
Sezon actual
Soccerball current event.svg

Pentru sezonul în curs vedeți:
FC Dinamo București în sezonul 2013-2014

Acest articol se referă la clubul de fotbal din București. Pentru alte sensuri, vedeți Dinamo (dezambiguizare).

Fotbal Club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională, iar Stadionul Dinamo este folosit pentru partidele cu echipe de interes mai scăzut.[1] Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 Cupe ale României și două Supercupe ale României.

Pe lângă echipa mare, clubul Dinamo deține și o echipă secundă intitulată Dinamo II care evoluează în Liga a III-a pe Stadionul Comunal din satul Cernica[2][3]. Din punct de vedere al tinerilor fotbaliști, clubul deține unul dintre cele mai importante centre de copii și juniori din România.

Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Clubul a luat ființă în mai 1948, când Unirea Tricolor București, o echipă din prima divizie, preluată în luna ianuarie a aceluiași an de Ministerul Afacerilor Interne, a fuzionat cu echipa Ciocanul București din Divizia A[4]. Până la finalul acelui campionat, cele două echipe din prima divizie s-au numit Dinamo A și Dinamo B. A doua echipă a retrogradat la finalul stagiunii, iar, peste un an, când a reintrat în Divizia A, a fost mutată la Cluj, apoi la Brașov, și, în final, la Bacău, punând bazele echipei FCM Bacău de astăzi[5]

Anii '50[modificare | modificare sursă]

Fișier:Raica cu echipa în '53.jpg
Dinamo București în 1953

În 1950, la Dinamo, vin Nicolae Nicușor Dumitru și Băcuț I. Urmează ani de cristalizare, primele roade culegându-se în 1951: Dinamo ocupă locul secund, având în componență jucători ca Alexandru Ene I, Suru, Szoko, Călinoiu, C. Marinescu.

La 14 octombrie 1951, are loc inaugurarea Stadionului „Dinamo”,[6][nefuncțională], pe gazonul căruia alb–roșii aveau să obțină victorii de neuitat pentru suporterii lor. Partida inaugurală disputată pe stadionul „Dinamo” a fost Dinamo – Locomotiva Timișoara, încheiată cu victoria dinamoviștilor, 1-0. În 1952 și în 1953, dinamoviștii ocupă tot poziția a doua in clasament.Intre timp la echipa ajunge un junior al lui Dinamo,care s-a apucat de fotbalul de performanță la vârsta de 17 ani și care după doar 1 an,la vârsta de 18 ani, intră în 11-le de bază al lui Dinamo,este vorba de Constantin Raica(extremă dreaptă și atacant),care a activat în echipă timp de 3 ani,după care a fost transferat la Pitești,unde a făcut parte din noua echipă formată atunci,care s-a numit Dinamo Pitești și care după ce s-a lăsat de fotbal din cauza unei duble fracturi (tibie și peroneu),pe care a suferit-o la un amical cu Dinamo Tbilisi,a ajuns arbitru divizionar.În 1954,echipa mai coboară o treaptă (locul 3), an în care Dinamo a ajuns în finala Cupei României, pierdută cu 0-2 în fața echipei Metalul Reșița. În același an, la Dinamo, sosesc Birtașu, Blujdea, Băcuț II, antrenor fiind Ștefan Dobay.

Primul titlu de campioană[modificare | modificare sursă]

În 1955, alb–roșii primesc prima cunună de campioni. Dinamo – cu Angelo Niculescu antrenor – impresionează, în special prin atac, format din Ene I, Neaga, și Suru. De asemenea, apărarea, cu jucători precum Băcuț I, Băcuț II, Szoko, Călinoiu, este cea mai bună din campionat (cu doar 19 goluri primite)[7].

În toamna lui 1956, echipa debutează în Cupa Campionilor Europeni (înființată cu un an în urmă), fiind prima echipă românească, care joacă în cupele europene. În meciul de debut, la 26 august 1956, în fața a 32.000 de spectatori, Dinamo o învinge pe Galatasaray cu 3-1, însă pierde la Istanbul cu 1-2, și Dinamo obține prima calificare. Noutățile echipei au fost Utu, cei doi Anghel – Florian și Vasile -, în decursul anului mai venind Popa, Nunweiller III, R. Lazăr. În acel an, 1956, Dinamo a pierdut titlul național și avea să intre într-un con de umbră până în 1959, când ajunge la un punct de campioni; în schimb, cucerește Cupa României, după 4-0 cu Minerul Baia Mare. La Dinamo mai vin jucători precum: Varga, Szakács, Feodot, Bükkössy, Cosma, însă sezoanele următoare n-au fost pe măsură.

În 1961, dinamoviștii obțin locul 2 și cu contribuția nou veniților: Nunweiller IV, Panait, Ivan, Stoenescu, Ene II, Țîrcovnicu, Eftimie, Sasu, Selymes, David (antrenori Traian Ionescu și Nicolae Nicușor Dumitru).

Anii '60[modificare | modificare sursă]

Dinamo obține al doilea titlu de campioană în 1962, când, în lot, mai apar Datcu, Ștefan, Unguroiu (antrenori Nicușor Dumitru și Nedelescu). În 1963, Dinamo câștigă al treilea său titlu. Au mai venit: Pârcălab, Gergely (Tr. Ionescu – Nicușor, cuplul de antrenori). Dinamo câștigă și Cupa României, în 1964, după 5-3 cu marea rivală Steaua (alte noutăți în lotul dinamovist find Radu Nunweiller, O. Popescu). Dinamo a jucat în Cupa Campionilor contra celebrului Real Madrid (1-3 la București), care i-a avut în teren pe Di Stefano și Gento. Meciul de la București a avut loc pe stadionul Stadionul „23 August”, și a stabilit un record de asistență pentru această arenă: 100.000 de spectatori[8]. La Dinamo au mai venit P. Emil, Frățilă, Haidu.

În toamna lui 1964, în CCE, Dinamo mai întâlnește o echipă celebră – Internazionale Milano – care îi avea în teren pe Facchetti, Picchi, Jair, Mazzolla, Corso și Suarez, pierzând 0-6 și 0-1. În 1965, Dinamo obține un nou titlu de campioană și aduce alți noi jucători în lot: Mircea Lucescu și Grozea. În sezonul următor al Cupei Campionilor Europeni, Dinamo o reîntâlnește pe Inter Milano, de data aceasta reușind să o și învingă cu 2-1, acasă, dar pierde la Milano, cu 0-2.

În al 20-lea an de existență a clubului (1968), fotbaliștii de la Dinamo cuceresc o nouă Cupă a României (3-1 cu Rapid), avându-i pe Cornel Dinu, Naghi și Florea Dumitrache în teren, și pe Bazil Marian pe banca tehnică, toți aduși în 1966, în același an mai venind Nuțu, Daniel Ene, Vl. Marica. În premieră, la 13 noiembrie 1968, în Cupa Cupelor, Dinamo întâlnește un „team” englez, West Bromwich Albion, cu care a remizat în partida tur – 1-1, dar a pierdut cu 4-0 în retur, partide în care au jucat Boc și Sălceanu.

În 1969, dinamoviștii ocupă locul 2 în campionat și pierd în finala Cupei României. De altfel, 1969 a fost și anul calificării echipei României la Mondialul mexican din 1970, cu o importantă contribuție dinamovistă: Dinu, Boc, Deleanu, Gergely, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu.

Anii '70[modificare | modificare sursă]

În 1970, Dinamo a terminat doar pe locul 5 în campionat, iar în lot mai apar Cheran, Both, Al. Moldovan, Dobrău, G. Sandu (antrenori Nicușor Dumitru și Șt. Stănculescu). În toamna aceluiași acelui an, Dinamo o elimină pe Panathinaikos, în Cupa Orașelor Târguri, după 5-1 la general (5-0 și 0-1), pentru ca, apoi, să cedeze în fața lui FC Liverpool (cu un 1-1 acasă).

Au venit la alb-roșii Mustățea și Doru Popescu. Al șaselea titlu este câștigat în 1971, dar Dinamo pierde Cupa: 2-3 cu Steaua. Noutăți: Andrei, M. Constantinescu, P. Nicolae, Moț. În CCE, Dinamo reușește să elimine pe Spartak Trnava, echipa lui Dobiaș, Kuna și Adamec. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. A urmat "dubla" cu Feyenoord-ul lui Israel și Van Hanegem: 0-3 și 0-2.

După o evoluție mai puțin apreciată în 1972, Dinamo revine în vârful ierarhiei în anul următor, cu Nelu Nunweiller și Gheorghe Timar antrenori. Noutăți în teren: Eftimescu, Batacliu, Custov, Lucuță, Vrînceanu, Dudu Georgescu. În CCE, Dinamo trece de nord-irlandezii de la Crusaders Belfast (1-0, 11-0 !), dar este eliminată de Atletico Madrid (0-2 și 2-2), echipa lui Capon, Irureta, Heredia și Ayala. La Dinamo, noutatea s-a numit Sătmăreanu II.

În anul următor, Dinamo joacă în Cupa UEFA și, după eliminarea turcilor de la Boluspor, ratează un succes de prestigiu în fața lui FC Köln, 1-1 și 2-3. Jucător nou: T. Zamfir.Al 7-lea titlu a venit doi ani mai târziu, în 1973, după un meci dubios, cu CFR Cluj, pe care a învins-o exact la diferența de goluri de care avea nevoie pentru a depăși Universitatea Craiova la golaveraj[9]. Acest meci sus-amintit era un meci restanță, care s-a desfășurat după încheierea campionatului, când se știau toate rezultatele. Al 8-lea titlu datează din 1975, anul când Dudu Georgescu câștigă Gheata de aur cu 32 de goluri.

În 1976 în Cupa UEFA Dinamo joacă împotriva „monstrului sacru” - AC Milan - cu Fabio Capello și Collovatti în teren: 0-0 și 1-2. 1976-1977 este sezonul care aduce al 9-lea titlu și încă o Gheată de aur pentru Dudu Georgescu (47 goluri)[10]. În toamna lui 1977 în CCE, Dinamo câștigă un meci foarte disputat cu Atletico Madrid, cu 2-1, dar pierde la Madrid, 2-0.

În 1979, runda a doua în Cupa UEFA (după ce eliminase Alki Larnaca din Cipru) Dinamo este eliminată (cu ajutorul arbitrajului) de Eintracht Frankfurt, echipa lui Pezzey, Grabowsky și Holzenbein (2-0 și 0-3 în prelungiri)[11].

Anii de glorie: '80[modificare | modificare sursă]

Anii '81–'82: Cupa UEFA – sezonul acesta a adus multe victorii pentru Dinamo. Roș-albii au întâlnit Levski Spartak Sofia, echipa lui Sirakov și Iskrenov (3-0 și 1-2). În a doua rundă, o dublă terifiantă: Dinamo - Inter Milano (cu Bergodi, Bagni, Prohaska, Altobelli, Baresi, Oriali, Marini și Becallossi). La Milano a fost 1-1 (marcatori: Pasinato și Custov), iar la București – 3-2 pentru „câini”, în minutele de prelungire![12]. Dinamo e eliminată de echipa suedeză IFK Göteborg, care a și câștigat trofeul în final.

Al 10–lea titlu național a fost obținut în 1982, când Dinamo a cucerit și Cupa după o victorie cu 3-2 contra lui FC Baia Mare. După 5 ani de absență, Dinamo reintră în CCE, întâlnind (și eliminând) Vålerenga Oslo. În următoarea fază, Dinamo avea să se confrunte cu o echipă puternică, cea a lui Vizek și Nehoda, Dukla Praga. Au câștigat acasă, cu 2-0, obținând calificarea la Praga: 1-2. Dinamo este eliminată de Aston Villa, clubul lui Bremmer, Cowans, Withe, Shaw și Morley. Al 11–lea titlu vine un an mai târziu, în 1983. Anii 1983–1984: sezonul începe cu retragerea lui Cornel Dinu, câștigător a 6 titluri de campion și 2 Cupe ale României, cu 454 meciuri în prima ligă și 75 în echipa națională. În același an Dinamo câștigă și al 12–lea titlu.

În toamna 1983–1984, Dinamo a făcut un pas mare în arena internațională. Campania „Cupa Campionilor Europeni” a început cu o echipă finlandeză, Kuusysi Lahti (1-0 și 3-0). În faza următoare Dinamo întâlnește campioana Europei, Hamburger SV - echipa lui Stein, Kalz și Magath. La București, Augustin, Mulțescu și Orac aduc o victorie istorică – 3-0[13][14]. Returul a fost terifiant – 3-2 (goluri Țălnar și Mulțescu). Pentru a accede în semifinalele CCE, Dinamo avea de învins o altă echipă de top, și anume Dinamo Minsk, care îi avea pe Aleinikov, Zigmanatovici și Gurinovici în teren. În turul de la Minsk a fost 1-1 (Rednic egalând în minutul 87), urmând o victorie cu 1-0 la București (gol Augustin). Dinamo este prima echipă din România care a jucat semifinala CCE[15], unde a întâlnit cea mai bună echipă în acel sezon, Liverpool FC. Dinamo a pierdut cu 1-0 pe Anfield și cu 2-1 în București, în cele din urmă în acel an Liverpool câștigând trofeul.

În prima manșă a CCE, în toamna 1984, Dinamo întâlnea Omonia Nicosia: 4-1 și 1-2. Următorul meci s-a disputat împotriva lui Girondins Bordeaux (echipa lui Jean Tigana, Alain Giresse, Bernard Lacombe și Patrick Battiston), iar Dinamo a fost eliminată după 0-1 și 1-1.

În 1986 Dinamo a câștigat Cupa României împotriva Stelei (1-0). După o pauză de 18 ani, Dinamo joacă din nou în Cupa Cupelor, în toamna lui '86. Sezonul 1986–1987 a adus Gheata de Aur pentru Cămătaru (44 goluri).

În 1988, finala Cupei României a fost una specială. După ce jucătorii de la Steaua au părăsit terenul la scorul de 1-1, Dinamo a câștigat trofeul, dar, mai târziu, FRF (fiind presată și obligată de Partidul Comunist) a adjudecat meciul 2-1 pentru Steaua. Dar după Revoluția din '89, Steaua a returnat trofeul lui Dinamo, care a refuzat să îl mai primească, astfel, Cupa României din acel sezon nu se află în palmaresul niciuneia dintre echipe.

În sezonul 1988–1989 al Cupei UEFA, Dinamo a eliminat din nou echipa finlandeză Kuusysi Lahti cu 3-0. Următoarea victimă au fost scoțienii de la Dundee United: 1-0 și 1-1. Apoi, dinamoviștii au ratat calificarea în semifinale după ce au pierdut din cauza golului primit pe teren propriu, 0-0 și 1-1 în dubla cu Sampdoria Genova.

Anii '90[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1989–1990 al Cupei Cupelor aduce noi succese. Dinamo întâlnește o echipă din Albania, Dinamo Tirana, pe care o și elimină, după 0-1 și 2-0. Următoarea adversară a fost campioana Greciei, Panathinaikos, zdrobită cu 2-0 și 6-1. În sferturile de finală, au întâlnit pe Partizan Belgrad (cu Mijatovici pe teren), eliminându-i cu 2-1 și 2-0. După 6 ani de pauză, Dinamo joacă o nouă semifinală europeană, de data aceasta contra lui Anderlecht Bruxelles, pierzând ambele manșe cu 1-0.

În vara anului 1990, Dinamo – cu Mircea Lucescu ca antrenor – câștigă un nou campionat, al 13–lea, dar și Cupa României, împotriva Stelei, cu un scor surprinzător: 6-4. Noul sezon CCE începe cu eliminarea echipei irlandeze St. Patrick's Athletic (4-0 și 1-1). Dinamo este eliminată în faza a doua de FC Porto.

În sezonul 1991–1992 al Cupei UEFA, Dinamo întâlnește Sporting Lisabona, echipa lui Luís Figo, calificându-se după 0-1 și 2-0. În următoarea fază Dinamo este eliminată de Genoa 1893: 1-3 și 2-2.

În 1992, al 14–lea titlu a fost adăugat în palmaresul lui Dinamo. A fost un sezon remarcabil, cu 34 de meciuri și nicio înfrângere.

Deceniul 2000-2010[modificare | modificare sursă]

Banca de rezerve la meciul din Cupa României 2009-2010 cu CFR Cluj.

Noul mileniu începe perfect pentru Dinamo, care reușește eventul în 2000. De altfel, între 2000 și 2005, Cupa României devine Cupa Dinamo, trofeul poposind de cinci ori din șase ocazii în vitrina alb-roșiilor.

Liga Campionilor rămâne însă visul neîmplinit pentru Dinamo. După titlul cucerit în 2004, Dinamo are ghinion în preliminariile Ligii, unde întâlnește pe Manchester United. Deși a condus în prima manșă, disputată la București pe Stadionul Național umplut la maxim cu peste 60000 de spectatori, Dinamo a părăsit terenul învinsă cu 2-1[16]. Returul a adus o înfrângere și mai drastică pentru bucureșteni, 0-3.

Un an mai târziu, în 2005, Dinamo întâlnește o altă echipă englezească, Everton, ocupanta poziției a patra în stagiunea precedentă a Premier League pe care o spulberă la București cu 5-1[17], și pierzând cu 0-1 la Liverpool, pe Goodison Park. Succesul aduce calificarea în premieră a echipei în grupele Cupei UEFA. În această fază, Dinamo realizează un egal, 0-0, cu Heerenveen (echipa lui Klaas Jan Huntelaar), reușește să învingă deținătoarea trofeului, ȚSKA Moscova cu 1-0, dar pierde în minutul 93 la Sofia cu Levski. Pentru a ajunge în primăvara europeană avea nevoie de o remiză cu Olympique de Marseille. Pe Stade Vélodrome, dinamoviștii au pierdut cu 2-1 în fața francezilor, deși înscriseseră golul de 2-2 prin Octavian Chihaia, dar arbitrul nu a validat golul pentru că a fost înscris la o secundă după expirarea celor patru minute de prelungiri[18].

În toamna lui 2006 noul antrenor Mircea Rednic preia echipa și face niște schimbări inspirate, câștigă 13 meciuri consecutive în campionat, printre care cele cu marile rivale (1-0 cu Steaua și 3-1 cu Rapid), dar și împotriva altor echipe importante și de tradiție, 3-1 cu Poli Timișoara, sau 4-0 la Craiova împotriva Universității, iar în retur își continuă marșul triumfal, reușind să învingă și în deplasare rivalele Steaua - cu 4-2 și Rapid - cu 4-1. În sezonul 2006-2007 al Cupei UEFA, Dinamo ajunge pentru a doua oară consecutiv în grupe, unde învinge pe Beşiktaş Istanbul cu 2-1, pe Bayer Leverkusen cu 2-1, remizează 1-1 cu FC Bruges și pierde cu 3-1 în fața lui Tottenham Hotspur, într-un meci în care alb-roșii erau deja calificați în șaisprezecimile de finală (și în primăvara europeană, după 17 ani). În această fază a competiției, Dinamo a întâlnit pe Benfica Lisabona, care i-a eliminat pe români după 1-0 la Lisabona și 2-1 la București.

Dinamo a câștigat cel de-al 18-lea titlu de campioană a României, în sezonul 2006-2007, după ce a terminat pe primul loc, la șase puncte de marea rivală, Steaua[19]. Campioana României se putea califica direct în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2007-2008 dacă Manchester United sau Chelsea Londra ar fi câștigat această competiție în sezonul 2006-2007, însă AC Milan s-a încununat campioana Europei, iar dinamoviștii trebuiau să se mulțumească doar cu Turul III preliminar, ultimul înainte de grupe[20]. Au urmat pentru Dinamo trei sezoane modeste, atât pe plan intern, cât și în cupele europene.

În următorul sezon, 2007-2008, Dinamo, calificată în Turul III preliminar al Ligii Campionilor, a întâlnit ocupanta locului 3 în Italia în sezonul 2006-2007, Lazio Roma. După 1-1 la Roma, returul s-a jucat pe Stadionul Național „Lia Manoliu” în fața a 50000 de spectatori, iar Dinamo a pierdut cu 1-3, după ce a condus cu 1-0 la pauză[21]. Deși eliminați de Lazio, dinamoviștii, căzuți în Turul 1 al Cupei UEFA, aveau mari speranțe de calificare în faza grupelor, tragerea la sorți punându-le în cale ocupanta locului 4 în sezonul 2006-2007 al Campionatului Suediei: Elfsborg, dar campionii au fost eliminați după 1-2 la București și o victorie cu 1-0 în Suedia, care însă nu a fost suficientă pentru calificare, iar Dinamo era out din Europa. Sfârșitul sezonului 2007-2008 îi prinde pe dinamoviști doar pe locul 4 în campionat, la 15 puncte de campioana CFR Cluj.

Sezonul 2008-2009: poziția a 4-a i-a adus lui Dinamo calificarea în Play-Off-ul Europa League, noua denumire a Cupei UEFA, dar are din nou parte de o aventură scurtă în cupele europene, fiind eliminată de o debutantă în Europa, NEC Nijmegen, locul 8 în campionatul olandez în sezonul 2007-2008, după 0-1 la Nijmegen și 0-0 la București și Dinamo își ia adio prematur din Europa pentru încă un sezon.[22]. Dinamo termină acest sezon pe locul 3 în campionat, la cinci puncte în spatele campioanei Unirea Urziceni.

Abia în sezonul 2009-2010, alb-roșii au revenit în grupele celei de-a doua competiții europene. În turul preliminar, Dinamo a înfruntat echipa cehă Slovan Liberec. Prima manșă a fost un coșmar pentru câinii roșii, care au pierdut cu 0-2 după un meci întrerupt în minutul 88, deoarece fanii dinamoviști au rupt gardurile de protecție și au intrat pe teren[23]. În urma incidentelor, Dinamo a fost penalizată cu meci pierdut la masa verde (0-3), amendă de 50.000 de euro și trei jocuri pe teren propriu cu porțile închise[24]. În returul de la Liberec, Dinamo a făcut un meci istoric, reușind să câștige cu 3-0 în primele 90 de minute, după care a învins cu 9-8 la loviturile de departajare, fiind prima echipă din istoria cupelor europene care reușește să se califice în deplasare după un meci pierdut acasă la masa verde[25]. Participarea în grupe nu a fost răsunătoare pentru Dinamo care a obținut doar două victorii, ambele cu Sturm Graz (1-0 și 2-1), fiind învinsă de celelalte două adversare, Galatasaray Istanbul (0-3 și 1-4) și Panathinaikos Atena (0-1 și 0-3). Dinamo a ocupat un modest loc 6 la sfârșitul sezonului, la 16 puncte în spatele primului loc, ocupat de CFR Cluj.

2010-prezent[modificare | modificare sursă]

Sezonul 2010-2011: în Europa League, Dinamo a reușit să câștige în dublă manșă al doilea tur preliminar contra moldovenilor de la Olimpia Bălți, 2-0 și 5-1, însă este din nou eliminată prematur, în al treilea tur preliminar de către vicecampioana Croației, Hajduk Split, pe care a învins-o în prima manșă cu 3-1, dar pierdut cu 0-3 în retur. Dinamo încheie campionatul, pentru a doua oară consecutiv, pe un dezamăgitor loc 6, la 14 puncte în urma campionilor de la Oțelul Galați, dar beneficiază de retrogradarea vicecampioanei Poli Timișoara și urcă pe a 5-a poziție a clasamentului.

Sezonul 2011-2012 aduce din nou dezamăgiri pe plan european pentru dinamoviști, care, după ce îi elimină în al treilea tur preliminar al Europa League pe croații de la NK Varaždin (2-2 în Ștefan cel Mare și 2-1 la Varaždin), ies din nou din competițiile continentale încă din Play-Off, eliminați fiind de un adversar considerat accesibil, ucrainenii de la Vorskla Poltava, după o dublă înfrângere: 1-2 în Ucraina și 2-3 în „Groapă”. Dinamo termină turul campionatului pe primul loc, la un punct distanță de ocupanta poziței secunde, CFR Cluj. Urmează un retur deosebit de slab, în care Dinamo înregistrează eșec după eșec, și după ce a dominat turul de campionat, terminându-l pe prima poziție, echipa alb-roșie termină pe un dezamăgitor loc 5, salvând sezonul cu câștigarea celei de a 13-a Cupe a României din palmares, după victoria în finală cu 1-0 în fața Rapidului, și cu câștigarea Supercupei României, a doua din istorie, în fața campioanei CFR Cluj, după 2-2 în primele 120 de minute și 4-2 la lovituri de departajare.

Sezonul 2012-2013 aduce o Dinamo care a reușit să obțină de la clubul FC Barcelona acceptul pentru desfășurarea unui amical de prezentare a echipei Dinamo, amical terminat cu victoria catalanilor cu 2-0. Dinamo pierde cu 2-1 în fața echipei CFR Cluj, și nu s-a calificat în semifinala Cupei României după ce în sezonul precedent a câștigat Cupa. În Europa League iese din competiție cu prima echipă ieșită în cale, Metalist Kharkiv, după un 0-2 acasă și un meci pierdut în deplasare scor 2-1. Sfârșitul turului de campionat găsește echipa dinamovistă pe un neverosimil loc 7, la 29 de puncte în spatele liderului Steaua București- după meciurile pierdute cu CFR, 1-0, Vaslui 1-0, Steaua 3-1. În clasamentul Cluburilor creat de UEFA în urma rezultatelor slabe din ultimele cinci sezoane echipa dinamovistă se află pe locul 128 în urma altor echipe românești precum FC Steaua locul 63, CFR Cluj locul 67, FC Unirea Urziceni locul 114 (echipă care nu mai există).

Stadion[modificare | modificare sursă]

Arena Națională[modificare | modificare sursă]


Dinamo își dispută meciurile de pe teren propriu pe Arena Națională, stadion cu capacitatea de 55.600 locuri, aflat în Complexul Sportiv „Lia Manoliu”. Stadionul a fost finalizat în anul 2011, fiind inaugurat la data de 6 septembrie 2011, cu ocazia partidei dintre naționala României și naționala Franței, contând pentru preliminariile EURO 2012[26]. La fel ca în meciurile de pe „Dinamo”, galeria alb–roșiilor este cantonată în peluza nordică a arenei, denumită de dinamoviști Peluza Cătălin Hâldan, după numele unui fost jucător al clubului, decedat pe terenul de fotbal la vârsta de 24 de ani. Arena Națională a găzduit finala Ligii Europa, ediția 2012, câștigată de Atlético Madrid împotriva celor de la Athletic Bilbao[27]. În prezent, Arena Națională găzduiește partide de acasă ale lui Dinamo, și unele meciuri ale marii rivale, Steaua[28], lucru ce poate genera conflicte între cele două cluburi, existând posibilitatea ca cele două echipe să aibă programate dispute din postura de gazdă în aceeași perioadă, pe acest stadion, situație în care Dinamo ar putea fi nevoită să joace unele meciuri ale sezonului 2012–2013 pe Stadionul „Dinamo”.

Stadionul „Dinamo”[modificare | modificare sursă]

Stadionul Dinamo

Stadionul „Dinamo” este o arenă aflată în proprietatea Ministerului de Interne, pe care echipa Dinamo București obișnuia să-și dispute toate meciurile de acasă. Stadionul, aflat pe Șoseaua Ștefan cel Mare, în centrul orașului București, are o capacitate de 15.032 de locuri și este poreclit „Groapa”; de asemenea, face parte din Complexul Sportiv „Dinamo”, care mai include un stadion de fotbal cu o capacitate de 2.000 de locuri, numit Stadionul „Florea Dumitrache”, un teren sintetic de antrenament, dar și un velodrom și un bazin de înot. Stadionul a fost inaugurat în anul 1951, primul meci susținut aici de Dinamo fiind împotriva echipei Locomotiva Timișoara. Conflictele de organizare a partidelor de pe Arena Națională dintre cluburile Dinamo și Steaua, sau meciurile mai puțin importante, pot nevoi clubul dinamovist să mai evolueze pe acest stadion.

Suporteri[modificare | modificare sursă]

Dinamo este a doua echipă ca număr de suporteri din România, după Steaua, 16,3% dintre microbiștii români fiind susținători dinamoviști[29]. Primele grupuri organizate ale fanilor dinamoviști au apărut în 1995, în peluza nord a stadionului, luând denumiri precum Dracula sau Rams Pantelimon. La 1 august 1996, a fost înființată gruparea intitulată Nuova Guardia care a împrumutat de la galeriile italiene coregrafiile și showul din tribune[30]. În timp, o parte dintre susținătorii echipei s-au mutat de la peluza nord (devenită Peluza Cătălin Hâldan), și își susțin favoriții de la peluza sud.

Cea mai mare rivală a lui Dinamo este Steaua București. Meciul direct, intitulat 'Eternul derby' a fost principalul punct de atracție al campionatului României începând din anii 1950, cele două devenind echipele cele mai titrate din România. Suporterii celor două formații au avut de-a lungul timpului numeroase ciocniri violente, în interiorul stadionului, dar și în afara acestuia. Unul dintre momentele culminante ale acestui conflict a avut loc la data de 10 mai 1997, când câțiva suporteri dinamoviști au incendiat o peluză a stadionului din Ghencea, act de vandalism pe care membrii galeriei îl sărbătoresc în fiecare an.[31]

Palmares[modificare | modificare sursă]

Campioana Romania.png Campionatul României (18)

Roundel of the Romanian Air Force.svg Cupa României (13)

Supercupa României (2)

All-time: 1918 meciuri - 1061 victorii - 420 egaluri - 437 înfrângeri, 3749 goluri marcate - 2066 goluri primite, 2878 puncte (locul 2).

Centrul de Copii și Juniori[modificare | modificare sursă]

Clubul deține o infrastructură importantă pentru antrenarea și pregătirea copiilor spre fotbalul mare. Centrul este organizat în 9 grupe aranjate pe categorii de vârstă între 9 și 18 ani, având aproximativ 180 de juniori legitimați.

Toate grupele participă în competițiile organizate de AMFB, precum și în cele organizate de FRF. Jucătorii de perspectivă de 17 și 18 ani sunt promovați la lotul echipei secunde Dinamo II.

Infrastructura centrului constă într-o clădire din incinta Complexului Sportiv Dinamo dotată cu 8 vestiare pentru juniori, unul pentru antrenori, unul pentru arbitri, un cabinet medical și o magazie pentru echipamente. De asemenea, centrul beneficiază de mai multe terenuri de antrenament, printre care și terenul Piți Varga dotat cu un gazon cu sistem de irigat.[32]

Rezultate în cupele europene[modificare | modificare sursă]

Cupa Cupelor[modificare | modificare sursă]

Sezon Competiție Rundă Țară Club Acasă Deplasare General
1968-69 Cupa Cupelor Turul 1 Ungaria Győri ETO (retrasă) [33]
Turul 2 Anglia West Bromwich Albion 1-1 0-4 1-5
1986-87 Cupa Cupelor Turul 1 Albania 17 Nentori Tirana 1-2 0-1 1-3
1987-88 Cupa Cupelor Turul 1 Belgia Y.R. K.V. Mechelen 0-2 0-1 0-3
1988-89 Cupa Cupelor Turul 1 Finlanda Kuusysi Lahti 3-0 3-0 6-0
Turul 2 Scoția Dundee United 1-1 1-0 2-1
Sferturi de finală Italia Sampdoria 1-1 0-0 1-1 [34]
1989-90 Cupa Cupelor Turul 1 Albania Dinamo Tirana 2-0 0-1 2-1
Turul 2 Grecia Panathinaikos Atena 6-1 2-0 8-1
Sferturi de finală Iugoslavia Partizan Belgrad 2-1 2-0 4-1
Semifinale Belgia Anderlecht Bruxelles 0-1 0-1 0-2

Cupa Campionilor Europeni[modificare | modificare sursă]

Sezon Competiție Rundă Țară Club Acasă Deplasare General
1956-57 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Turcia Galatasaray Istanbul 3-1 1-2 4-3
Turul 1 Bulgaria ȚDNA Sofia 1-1 1-8 2-9
1962-63 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Turcia Galatasaray Istanbul 1-1 0-3 1-4
1963-64 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Germania Motor Jena 2-0 1-0 3-0
Turul 1 Spania Real Madrid 1-3 3-5 4-8
1964-65 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Malta Sliema Wanderers 2-0 5-0 7-0
Turul 1 Italia Internazionale Milano 0-6 0-1 0-7
1965-66 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Danemarca Odense BK 4-0 3-2 7-2
Turul 1 Italia Internazionale Milano 2-1 0-2 2-3
1971-72 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Cehia Spartak Trnava 0-0 2-2 2-2
Turul 2 Olanda Feyenoord Rotterdam 0-3 0-2 0-5
1973-74 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Irlanda de Nord Crusaders FC 11-0 1-0 12-0
Turul 2 Spania Atlético Madrid 0-2 2-2 2-4
1975-76 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Spania Real Madrid 1-0 1-4 2-4
1977-78 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Spania Atlético Madrid 2-1 0-2 2-3
1982-83 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Norvegia Vålerenga IF 3-1 1-2 4-3
Turul 1 Cehia Dukla Praga 2-0 1-2 3-2
Turul 2 Anglia Aston Villa 0-2 2-4 2-6
1983-84 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Finlanda Kuusysi Lahti 3-0 1-0 4-0
Turul 2 Germania SV Hamburg 3-0 2-3 5-3
Sferturi de finala Uniunea Sovietică Dinamo Minsk 1-0 1-1 2-1
Semifinale Anglia Liverpool F.C. 1-2 0-1 1-3
1984-85 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Cipru Omonia Nicosia 4-1 1-2 5-3
Turul 2 Franța Girondins de Bordeaux 1-1 0-1 1-2
1990-91 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Irlanda de Nord St. Patrick's 4-0 1-1 5-1
Turul 2 Portugalia FC Porto 0-0 0-4 0-4

Liga Campionilor[modificare | modificare sursă]

Sezon Competiție Rundă Țară Club Acasă Deplasare General
1992-93 Liga Campionilor Turul 1 Finlanda Kuusysi Lahti 2-0 0-1 2-1
Turul 2 Franța Olympique de Marseille 0-0 0-2 0-2
2000-01 Liga Campionilor Turul 2 preliminar Polonia Polonia Varșovia 3-4 1-3 4-7
2002-03 Liga Campionilor Turul 2 preliminar Belgia Club Brugge 0-1 1-3 1-4
2004-05 Liga Campionilor Turul 2 preliminar Slovacia MŠK Žilina 1-0 1-0 2-0
Turul 3 preliminar Anglia Manchester United 1-2 0-3 1-5
2007-08 Liga Campionilor Turul 3 preliminar Italia Lazio Roma 1-3 1-1 2-4

Cupa UEFA[modificare | modificare sursă]

Sezon Competiție Rundă Țară Club Acasă Deplasare General
1970-71 Cupa UEFA Turul 1 Grecia PAOK Salonic 5-0 0-1 5-1
Turul 2 Anglia Liverpool F.C. 1-1 0-3 1-4
1974-75 Cupa UEFA Turul 1 Turcia Boluspor 3-0 1-0 4-0
Turul 2 Germania 1. FC Köln 1-1 2-3 3-4
1976-77 Cupa UEFA Turul 1 Italia AC Milan 0-0 1-2 1-2
1979-80 Cupa UEFA Turul 1 Cipru Alki Larnaca 3-0 9-0 12-0
Turul 2 Germania Eintracht Frankfurt 2-0 0-3 2-3
1981-82 Cupa UEFA Turul 1 Bulgaria Levski Sofia 3-0 1-2 4-2
Turul 2 Italia Internazionale Milano 3-2 1-1 4-3
Turul 3 Suedia IFK Göteborg 0-1 1-3 1-4
1985-86 Cupa UEFA Turul 1 Iugoslavia FK Vardar 2-1 0-1 2-2 [35]
1991-92 Cupa UEFA Turul 1 Portugalia Sporting Lisabona 2-0 0-1 2-1
Turul 2 Italia Genoa 2-2 1-3 3-5
1993-94 Cupa UEFA Turul 1 Italia Cagliari 3-2 0-2 3-4
1994-95 Cupa UEFA Turul 1 Turcia Trabzonspor 3-3 1-2 4-5
1995-96 Cupa UEFA Tur preliminar Bulgaria Levski Sofia 0-1 1-1 1-2
1997-98 Cupa UEFA Turul 1 preliminar Islanda KR Reykjavík 1-2 0-2 1-4
1999-00 Cupa UEFA Tur preliminar Luxemburg FC Mondercange 7-0 6-2 13-2
Turul 1 Portugalia Benfica Lisabona 0-2 1-0 1-2
2001-02 Cupa UEFA Tur preliminar Albania Dinamo Tirana 1-0 3-1 4-1
Turul 1 Elveția Grasshopper Zürich 1-3 1-3 2-6
2003-04 Cupa UEFA Tur preliminar Letonia Metalurgs Liepājas 5-2 1-1 6-3
Turul 1 Ucraina Șahtior Donețk 2-0 3-2 5-2
Turul 2 Rusia Spartak Moscova 3-1 0-4 3-5
2004-05 Cupa UEFA Turul 1 Serbia și Muntenegru Partizan Belgrad 0-0 1-3 1-3
2005-06 Cupa UEFA Turul 2 preliminar Cipru Omonia Nicosia 3-1 1-2 4-3
Turul 1 Anglia Everton F.C. 5-1 0-1 5-2
Faza grupelor Olanda Heerenveen 0-0
Faza grupelor Bulgaria Levski Sofia 0-1
Faza grupelor Rusia ȚSKA Moscova 1-0
Faza grupelor Franța Olympique de Marseille 1-2
2006-07 Cupa UEFA Turul 1 preliminar Malta Hibernians Paola 5-1 4-0 9-1
Turul 2 preliminar Israel Beitar Ierusalim 1-0 1-1 2-1
Turul 1 Grecia Skoda Xanthi 4-1 4-3 8-4
Faza grupelor Turcia Beșiktaș Istanbul 2-1
Faza grupelor Belgia Club Brugge 1-1
Faza grupelor Germania Bayer Leverkusen 2-1
Faza grupelor Anglia Tottenham Hotspur 1-3
Șaisprezecimi de finală Portugalia Benfica Lisabona 1-2 0-1 1-3
2007-08 Cupa UEFA Turul 1 Suedia Elfsborg 1-2 1-0 2-2 [35]
2008-09 Cupa UEFA Turul 1 Olanda NEC Nijmegen 0-0 0-1 0-1

Liga Europa UEFA[modificare | modificare sursă]

Sezon Competiție Rundă Țară Club Acasă Deplasare General
2009-10 Liga Europa UEFA Play-Off Cehia Slovan Liberec 0-3 3-0 3-3 (9–8)[36]
Faza grupelor Austria Sturm Graz 2-1 1-0
Faza grupelor Grecia Panathinaikos Atena 0-1 0-3
Faza grupelor Turcia Galatasaray Istanbul 0-3 1-4
2010-11 Liga Europa UEFA Turul 2 preliminar Republica Moldova Olimpia Bălți 5-1 2-0 7-1
Turul 3 preliminar Croația Hajduk Split 3-1 0-3 3-4
2011-12 Liga Europa UEFA Turul 3 preliminar Croația NK Varaždin 2-2 2-1 4-3
Play-Off Ucraina Vorskla Poltava 2-3 1-2 3-5
2012-13 Liga Europa UEFA Play-Off Ucraina Metalist Harkiv 0-2 1-2 1-4

Recorduri în Liga I[modificare | modificare sursă]

Recorduri în Competiții Internaționale[modificare | modificare sursă]

Traiectoria competițională[modificare | modificare sursă]

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul actual de jucători[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
8 România A Dorin Rotariu
5 Franța M Steven Thicot
6 Senegal M Pape Diakhatè
7 România A Alberto Sirbu
9 Franța A Joël Thomas
10 România M Cosmin Matei
13 România M Valentin Lazăr
14 Camerun F Collins Faï
16 Franța F Alexandre Durimel
17 Brazilia M Elton
18 România M Ionuț Șerban
19 Senegal M Boubacar Mansaly
20 România F Ștefan Bărboianu
21 România F Dragoș Grigore (C)
22 România M Ionuț Cioinac
Nr. Poziție Jucător
23 Republic of Macedonia P Kristijan Naumovski


24 România M Darius Buia
26 România F Laurențiu Rus
27 România F Ionuț Nedelcearu
29 România A George Țucudean
31 România A Gelu Velici
32 România F Andrei Radu
33 România M Steliano Filip
34 România P Cristian Bălgrădean
35 România M Raul Krausz
44 Croația F Antonio Asanović
88 România F Constantin Grecu
99 Polonia A Kamil Biliński
- România P Cătălin Samoilă

http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Alvarez http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Alvarez

Ultima actualizare: 19 ianuarie 2014

Jucători împrumutați[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
8 România A Marius Alexe (la Sassuolo până în 2014)
22 România M Sorin Strătilă (la Concordia Chiajna până în 2014)
28 România M Andrei Vaștag (la Corona Brașov până în 2014)
33 România M Raphael Stănescu (la Corona Brașov până în 2014)
32 România M Alin Roman (la ACS Poli până în 2014)
15 România A Valentin Balint (la Corona Brașov până în 2014)

Ultima actualizare: 15 ianuarie 2014

Performanțe individuale obținute de jucători dinamoviști[modificare | modificare sursă]

Jucători dinamoviști care au obținut titlul de golgheter:

Laureați din cadrul clubului ai trofeului „Gheata de Aur”:

Laureați din cadrul clubului ai trofeului „Jucătorul anului”:

Conducerea tehnică[modificare | modificare sursă]

Echipa actuală[modificare | modificare sursă]

Nume Funcție
România Flavius Stoican Antrenor principal
România Dorin Mateuț Antrenor secund
România Cătălin Mulțescu Antrenor portari
România Dorel Chiriac Preparator fizic
România Liviu Bătineanu Medic
România Constantin Covaciu Maseur
România Sorin Gurbăneanu Maseur

Listă actualizată la data de 23 septembrie 2013

Antrenori faimoși[modificare | modificare sursă]

Cei mai importanți antrenori ai echipei Dinamo sunt:

  • Traian Ionescu;
  • Angelo Niculescu (două titluri de campion – 1955 și 1965);
  • Nicolae Dumitru (șase titluri de campion – 1962, 1964, 1971, 1975, 1983 și 1984; este cel care a calificat-o pe Dinamo în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în sezonul 1983–1984);
  • Ion Nunweiller (două titluri de campion – 1973 și 1977);
  • Mircea Lucescu (două Cupe ale României – 1986 și 1989 și un titlu de campion – 1990; de asemenea, Lucescu a dus echipa până in sferturile de finală ale Cupei Cupelor în sezonul 1988–1989, iar sezonul următor în semifinalele aceleiași competiții);
  • Cornel Dinu (un titlu de campion – 2000 și o Cupă a României – 2001; a marcat revenirea echipei Dinamo pe scena fotbalului românesc prin câștigarea campionatului, în anul 2000, după o secetă de opt ani, și a Cupei României, în anul 2001).

Consiliul de Administrație[modificare | modificare sursă]

Nume Funcție
România Ionuț Negoiță Președinte Consiliul de Administrație
România Cornel Dinu Administrator delegat
România Constantin Eftimescu Administrator delegat

Management[modificare | modificare sursă]

Nume Funcție
România Marian Albu Director general
România Bogdan Bălănescu Secretar general
România Constantin Dănilescu Director sportiv
România Mircea Copaci Director marketing
România Angela Bujor Contabil șef
România Adrian Alexandrescu Responsabil cu relațiile internaționale
România Marius Bacria Administrator general
România Ionel Culina Ofițer de presă
România Cristea Cojocaru Responsabil cu ordinea și siguranța
România Mirela Stătescu Responsabil Fan Shop

Listă actualizată la data de 21 august 2012[38]

Steme[modificare | modificare sursă]

[39]

Suporteri celebri[modificare | modificare sursă]

[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dinamo va juca pe Arena Națională”. b365.ro. http://www.b365.ro/dinamo-va-juca-pe-arena-na-ionala_191370.html. Accesat la 4 august 2013. 
  2. ^ liga2.prosport.ro. „EXCLUSIV: Dinamo II se mută la Cernica!. http://liga2.prosport.ro/liga-3/stiri/exclusiv-dinamo-ii-se-muta-la-cernica-12163520. Accesat la 11 martie 2014. 
  3. ^ fcdinamo.ro. „LIGA 3. Urmează Dinamo II – Viitorul Craiova la Cernica. http://www.fcdinamo.ro/liga-3-urmeaza-dinamo-ii-viitorul-craiova-la-cernica. Accesat la 11 martie 2014. 
  4. ^ Dinamo (2009). „O POVESTE MEREU FRUMOASA”. fcdinamo.ro. http://www.fcdinamo.ro/istoric.php?id=6. Accesat la 28 august 2009. 
  5. ^ FCM Bacău (2009). „Istoria FCM Bacău”. fcmbacau.ro. http://www.fcmbacau.ro/index.php?option=displaypage&Itemid=47&op=page&SubMenu=. Accesat la 28 august 2009. 
  6. ^ Liga1 (2009). „Stadionul Dinamo - Stefan cel Mare”. liga1.ro. http://www.liga1.ro/stadioninfo.php/3/Dinamo,_capacitate_15.300_locuri,_instalatie_de_nocturna_(1.700_lucsi)/. Accesat la 28 august 2009. 
  7. ^ Fun Club Dinamo (2009). „Campionat 1955”. fanclubdinamo.freeservers.com. http://fanclubdinamo.freeservers.com/History/sezon1955.htm. Accesat la 28 august 2009. 
  8. ^ Lucian Ionescu (2007). „Istorie stadion Național”. sportm.ro. http://www.sportm.ro/Fotbal-intern/3690.html. Accesat la 28 august 2009. 
  9. ^ Ion JIANU (2008). „CFR Cluj a schimbat macazul titlului din 1973”. gds.ro. http://www2.gds.ro/Sport/2008-02-22/CFR+Cluj+a+schimbat+macazul+titlului+din+1973. Accesat la 28 august 2009. 
  10. ^ Andrei Crăițoiu (2008). „Dudu Georgescu, gheata de aur a "cîinilor"”. gsp.ro. http://www.gsp.ro/gsp-special/ideile-gazetei/dudu-georgescu-gheata-de-aur-a-ciinilor-86023.html. Accesat la 28 august 2009. 
  11. ^ Razvan Toma (2009). „N-avem trofee”. sport365.ro. http://www.sport365.ro/Focus365___N_avem_trofee__dar___i____firimiturile____sunt_pu__ine-n103687.html. Accesat la 28 august 2009. 
  12. ^ discobolus (2007). „Dinamo - Inter Milano 3 - 2”. dinamomania.net. http://www.dinamomania.net/articol.php?aid=8158. Accesat la 28 august 2009. 
  13. ^ fcdinamo.ro (2008). „VIDEO / Dinamo - Hamburg 3 - 0”. fcdinamo.ro. http://www.fcdinamo.ro/noutati.php?stire=5615. Accesat la 28 august 2009. 
  14. ^ mysport.ro (2008). „Mai buni decît cei mai buni!”. dinamovisti.mysport.ro. http://dinamovisti.mysport.ro/stiri/3251/remember--dinamo-hamburg-mai-buni-decit-cei-mai-buni.htm. Accesat la 28 august 2009. 
  15. ^ fcdinamo.ro (2008). „Prima echipă românească în semifinalele CCE”. fcdinamo.ro. http://www.fcdinamo.ro/istoric.php?id=3. Accesat la 28 august 2009. 
  16. ^ Gheorghe Cioranu (2004). „Minunea a durat doar jumatate de ora”. curierulnational.ro. http://www.curierulnational.ro/Specializat/2004-08-13/Minunea+a+durat+doar+jumatate+de+ora. 
  17. ^ Vicentiu Neagoe (2005). „Victime sigure în calea "câinilor"”. jurnalul.ro. http://www.jurnalul.ro/stire-sport/dinamo-everton-5-1-victime-sigure-in-calea-cainilor-37067.html. 
  18. ^ Vicentiu Neagoe (2005). „Dau vina pe arbitru”. 9am.ro. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-12-15/marseille-dinamo-2-1-dau-vina-pe-arbitru.html. Accesat la 28 august 2009. 
  19. ^ Realitatea TV (2007). „Dinamo la al 18-lea titlu de campioană”. realitatea.net. http://www.realitatea.net/dinamo-la-al-18-lea-titlu-de-campioana_59773.html. Accesat la 28 august 2009. 
  20. ^ Daniel Spataru (2007). „AC Milan a retrogradat-o pe Dinamo din Liga Campionilor”. cotidianul.ro. http://www.cotidianul.ro/ac_milan_a_retrogradat_o_pe_dinamo_din_liga_campionilor-25511.html. Accesat la 28 august 2009. 
  21. ^ V.O. (2007). „Dinamo ratează calificarea în grupele Ligii Campionilor”. hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1035070-dinamo-lazio-1-3-dinamo-rateaza-calificarea-grupele-ligii-campionilor.htm. Accesat la 28 august 2009. 
  22. ^ SportM.ro (2008). „Dinamo, tinuta la respect de NEC Nijmegen”. SportM.ro. http://www.sportm.ro/Fotbal-international/Cupa-UEFA/dinamo-nec-nijmegen-0-0-rusine-foto-danciulescu.html. Accesat la 28 august 2009. 
  23. ^ Mediafax (2009). „Dinamo - Slovan Liberec, întrerupt în minutul 88”. mediafax.ro. http://www.mediafax.ro/sport/dinamo-slovan-liberec-intrerupt-in-minutul-88-din-cauza-incidentelor-galerie-foto-4788614. Accesat la 28 august 2009. 
  24. ^ GSP (2009). „Verdictul UEFA pentru Dinamo”. gsp.ro. http://www.gsp.ro/international/europa-league/verdictul-uefa-pentru-dinamo-meci-pierdut-cu-slovan-3-0-3-etape-cu-portile-inchise-si-50-000-de-euro-amenda-152625.html. Accesat la 25 august 2009. 
  25. ^ Dan Alexandru (2009). „"Vom ramane in istorie"”. sport365.ro. http://www.sport365.ro/Cornel_Dinu___Vom_ramane_in_istorie_-n105171.html. Accesat la 28 august 2009. 
  26. ^ Avem stadion! Național Arena a fost inaugurat aseară.”. http://www.monitorulcj.ro. http://www.monitorulcj.ro/sport/6837-avem-stadion-national-arena-a-fost-inaugurat-aseara. Accesat la 25 august 2012. 
  27. ^ FINALA LIGA EUROPA 2012: Atletico Madrid s-a încoronat regină la București”. http://www.evz.ro. http://www.evz.ro/detalii/stiri/finala-de-la-bucuresti-atletico-athletic-bilbao-3-0-cupa-merge-la-madrid-980732.html. Accesat la 25 august 2012. 
  28. ^ Ghencea rămîne doar stadion de rezervă! » Steaua va juca majoritatea meciurilor pe Național Arena”. http://www.gsp.ro. http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/ghencea-ramine-doar-stadion-de-rezerva-steaua-va-juca-majoritatea-meciurilor-pe-national-arena-345097.html. Accesat la 25 august 2012. 
  29. ^ OnlineSport (2009). „Studiu: 44% din microbisti sunt stelisti”. onlinesport.ro. http://www.onlinesport.ro/stiri/fotbal/fotbal-intern/liga-1/54697/studiu-44-din-microbisti-sunt-stelisti.htm. Accesat la 3 octombrie 2009. 
  30. ^ A.G.M.Dinamo (2009). „La multi ani Nuova Guardia”. agmdinamo48.blogspot.com. http://agmdinamo48.blogspot.com/2008/08/la-multi-aninuova-guardia.html. Accesat la 3 octombrie 2009. 
  31. ^ Ziare.com (2009). „Dinamovistii sarbatoresc 12 ani de la incendierea peluzei din Ghencea”. ziare.com. http://www.ziare.com/sport/fotbal-intern/05-10-2009/dinamovistii-sarbatoresc-12-ani-de-la-incendierea-peluzei-din-ghencea-746504. Accesat la 3 octombrie 2009. 
  32. ^ fcdinamo.ro. „CENTRUL DE COPII SI JUNIORI. Viitorul fotbalului dinamovist”. fcdinamo.ro. http://www.fcdinamo.ro/web/guest/stire/-/journal_content/56_INSTANCE_A2uS/10128/1446583. Accesat la 1 mai 2012. 
  33. ^ Întrucât echipa Győr ETO FC a renunțat să mai dispute dubla întâlnire, Dinamo s-a calificat automat în turul următor
  34. ^ A fost aplicată regula golurilor marcate în deplasare
  35. ^ a b A fost aplicată regula golurilor marcate in deplasare
  36. ^ La lovituri de departajare
  37. ^ The goal of Balint was canceled because of an offside, at the signalling of assistant referee George Ionescu. Steaua retired from the field (after the command of Valentin Ceaușescu, the son of president Nicolae Ceaușescu) but the Romanian Federation of Football offered the Cup to Steaua București. In 1990, Steaua renounced at this trophy because it was won unjust.
  38. ^ Organizare”. fcdinamo.ro. http://www.fcdinamo.ro/web/guest/organizare. Accesat la 21 august 2012. 
  39. ^ 14 embleme pentru istorie! Steaua și Dinamo și-au împărțit în România jucătorii, trofeele, dar și siglele: câte 7 pentru fiecare, prosport.ro
  40. ^ http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2009/02/16/garantat-100-dinamovist/
  41. ^ http://www.dinamomania.net/articol.php?aid=6669

Legături externe[modificare | modificare sursă]