Ministerul Afacerilor Interne (România)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ministerul Afacerilor Interne)
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „MAI” trimite aici. Pentru o lună din calendarul Gregorian vedeți mai
Ministerul Afacerilor Interne
Min. actual Gabriel Oprea (interimar)
Fondat 22 ianuarie 1862
Pagină web www.mai.gov.ro

Ministerul Afacerilor Interne este unul din ministerele care fac parte din Guvernul României. A fost fondat la data de 20 iulie 1862, primul deținător al funcției de ministru fiind Barbu Catargiu. Ministrul actual interimar este, Gabriel Oprea.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Instituția prin care au fost administrate afacerile interne din Țările Române în perioada Regulamentului Organic s-a numit Vornicia din Lăuntru, predecesoarea ministerului de interne. La data de 20 iulie 1862, prin decretul 495 semnat de Alexandru Ioan Cuza, a luat naștere Ministerul de Interne unic, cu sediul la București, ca urmare a desființării a „Directoriatul Ministerului de Interne de la Iași” și a unificării administrative a departamentelor din Moldova și Țara Românească. La 20 iulie 1864, Ministerul de Interne s-a unit cu Ministerul Lucrărilor Publice sub numele de „Ministerul de Interne, Agriculturii și Lucrărilor Publice”.

La 20 iunie 1913 Ministerul de Interne s-a reorganizat, în compunerea acestuia intrând serviciile centrale și serviciile speciale. Printre aceste servicii se numărau și „Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar”, „Direcțiunea Generală a Telegrafelor, Poștelor și Telefoanelor”, „Direcțiunea Generală a Închisorilor”, „Monitorul Oficial” și „Imprimeria Statului”. Prin intermediul unui decret-lege, ca urmare a Marii uniri din 1918, la data de 22 iunie 1919, structurile ministerului s-au extins la nivelul României Mari. Prin „Legea ministerelor” aprobată la data de 2 august 1929, ministerul s-a reorgnizat, principalele sale atribuții fiind: conducerea administrației generale a țării, ordinea și siguranța statului și controlul administrațiilor locale.[1] „Legea de organizare a Ministerului Internelor” din data de 4 ianuarie 1936 prevedea o dublă misune pentru minister: administrarea generală a țării și apărarea ordinii publice și siguranței statului, însă i s-au atașat unele instituții noi: „Oficiul Național de turism”, „Oficiul Național pentru Apărarea populației contra atacurilor aeriene”, „Oficiul emisiunilor radiofonice și al cinematografiei” și „Institutul General de Statistică”. În 1941, denumirea ministerului a fost schimbată în Ministerul Afacerilor Interne.

Perioada comunistă[modificare | modificare sursă]

Prin decretul nr.102/16 martie 1949 Ministerul Afacerilor Interne a primit o nouă organizare, acesta urmând a fi condus de un ministru, ajutat de un consiliu, miniștrii adjuncți și consilieri ministeriali. O nouă reorganizare a avut loc la data de 20 septembrie 1952, prin decretul

nr.324, înființându-se Ministerul Securității Statului, un organ central distinct de Ministerul de Interne. Acestă măsură a fost practic anulată prin decretul nr.365 din 7 septembrie 1953, când a avut loc contopirea celor două ministere. La 11 iulie 1956, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri s-a stabilit o nouă structură pentru minister, acesta fiind împărțit în două departamente: „Departamentul Securității” și „Departamentul internelor” iar la data de 30 mai 1963 primind o nouă structură organizatorie: „Aparatul de securitate”, „Direcția politică a trupelor și formațiilor Ministerului afacerilor Interne”, „Trupele”, „Aparatul militarizat”, actualul ministru de interne]] „Direcția Generală a Arhivelor Statului” și 16 unități regionale. La 4 aprilie 1968 ministerul a fost reorganizat din nou, Consiliul Securității Statului desprinzându-se ca organ central de stat. Ca urmare a decretului nr.131 din 19 aprilie, 1972, Consiliul Securității Statului a fuzionat cu Ministerul Afacerilor Interne, din noua instituție făcând parte: Securitatea, miliția, trupele de securitate și de pompieri, penitenciarele și arhivele statului.

Perioada postcomunistă[modificare | modificare sursă]

La data de 22 decembrie 1989, prin decizia Frontului Salvării Naționale, Ministerul de Interne a trecut în subordinea Consiliului Militar Superior iar la 25 decembrie 1989, prin comunicatul nr. 2 al FSN, toate unitățile ministerului au trecut în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Prin Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, instituția a fost reorganizată, din componența sa făcând parte următoarele structuri: Poliția Română, Jandarmeria Română, Poliția de frontieră română, pompierii și arhivele naționale.[2] La data de 28 iunie 2003, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.63, aprobata de Legea nr.604 din 22 decembrie 2003, Ministerul de Interne s-a unit cu Ministerul Administrației Publice, luând denumirea de Ministerul Administrației și Internelor[3]. La data de 21 decembrie 2012, Ministerul se sparge în Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, primul fiind continuatorul vechiului minister.

Stema[modificare | modificare sursă]

Însemnul heraldic al Ministerului Afacerilor Interne se individualizează prin:

  1. ramura verde de măslin, simbol al păcii și ordinii, care înlocuiește buzduganul din stema țării;
  2. scutul de mai mici dimensiuni, plasat pe pieptul acvilei, despicat de o linie, tăiat de două și având în cele șase cartiere, simboluri care desemnează cele mai importante structuri ale ministerului după cum urmează: 1) Inspectoratul General al Poliției Române – câmp albastru, încărcat în partea superioară cu o balanță de aur cu talgerele în echilibru, iar în cea inferioară cu două securi consulare romane, naturale, încrucișate în săritoare; 2) Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – câmp purpuriu, încărcat cu două topoare încrucișate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier așezată din profil; dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta și stânga ramuri de stejar, totul de argint; 3) Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – câmp verde, încărcat cu o bornă de hotar de argint, având în partea de sus două spade albastre, încrucișate în săritoare, iar în cea de jos o ancoră neagră; borna are ca suporți doi lei de aur, limbați roșu, afrontați; 4) Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – în câmp, pe albastru, un romb de argint, ieșind dintr-o cunună compusă din trei frunze de stejar de aur, având în centru litera J stilizată cu negru; 5) Administrația – câmp albastru, încărcat cu un leu de aur născând dintr-o coroană deschisă, cu cinci fleuroane, ținând cu labele anterioare un baston de același metal încărcat cu cinci flori de crin roșii și manșonat de argint; 6) Arhivele Naționale – câmp roșu, încărcat cu o făclie neagră, cu flacără de aur, așezată în bară, peste care broșează un pergament desfășurat, natural, poziționat în bandă și validat cu sigiliu atașat roșu, cu bordură neagră, prins de suport cu șnur albastru.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza Ministerului Afacerilor Interne scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: PRO PATRIA ET ORDINE IURIS (PENTRU PATRIE ȘI ORDINEA DE DREPT.

Cartierele[modificare | modificare sursă]

  • Cartierul I reprezinta Inspectoratul General al Politiei Romane, fiind caracterizat printr-un scut albastru, incarcat in partea superioara cu o balanta de aur cu talgerele in echilibru, iar in partea inferioara cu doua securi consulare romane natural, incrucisate in saritoare.
  • Cartierul II include insemnul heraldic al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, caracterizat printr-un scut de culoare purpurei, pe care sunt plasate doua topoare incrucisate suprapuse pe o casca de pompieri asezata din profil. In partea inferioara a semnului se poate observa o grenada explodand, de la care pornesc, in dreapta si in stanga ramuri de stejar, totul de argint.
  • Cartierul III contine insemnul Inspectoratului General al Politie de Frontiera. Se poate observa pe un scut de culoare verde, o borna de hotar, din argint, pe care sunt figurate, in partea superioara doua spade incrucisate, albastre, incrucisate in saritoare, iar la baza bornei, o ancora neagra. Borna are ca suporti doi lei de aur, limbati rosu, afrontati.
  • Cartierul IV reprezinta Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane. Pe un scut de culoare albastru, se poate observa un romb de argint, iesind dintr-o cununa formata din trei frunze de stejar de aur si avand in centru litera "J" stilizata cu negru.
  • Cartierul V reprezinta Administratia si contine un scut albastru incarcat cu un leu de aur nascand dintr-o coroana deschisa cu cinci fleuroane. Leul tine cu labele anterioare un baston de acelasi metal incarcat cu cinci flori de crin rosii si mansonat de argint..
  • Cartierul VI contine insemnul heraldic al Arhivelor Nationale, figurat pe un scut de culoare rosie, incarcat cu o faclie neagra, cu flacara de aur, asezata in bara. Peste faclie broseaza un pergament desfasurat, natural, pozitionat în banda si validat cu sigiliu atasat rosu, cu bordura neagra, prins de suport cu snur albastru.

Organizare[modificare | modificare sursă]

Aparatul central[modificare | modificare sursă]

  • Corpul de Control al Ministrului
  • Direcția Generală Audit Intern
  • Direcția Generală Juridică
  • Direcția Generală Financiară
  • Direcția Generală Management Resurse Umane
  • Direcția Generală pentru Comunicații și Tehnologia Informației
  • Direcția Generală Management Operațional
  • Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice
  • Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative
  • Direcția pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale
  • Direcția Generală pentru Relațiile cu Instituțiile Prefectului
  • Directia Generală pentru Relatia cu Comunitatile Locale
  • Directia Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale
  • Direcția Medicală
  • Directia Generala Logistică
  • Direcția Informare și Relații Publice
  • Secretariatul General

Structuri subordonate[modificare | modificare sursă]

Agenții și autorități[modificare | modificare sursă]

Conducerea actuală a Ministerului Administrației și Internelor[modificare | modificare sursă]

  • Ministru - Gabriel Oprea;
  • Secretar de Stat, sef al Departamentului Ordine si Siguranta Publica - Anghel Andreescu;
  • Secretar de Stat pentru Relația cu Instituțiile Prefectului - Constantin Cătălin Chiper;
  • Secretar de Stat pentru Relația cu Parlamentul si Guvernul - Bogdan Tohaneanu;
  • Șef Departament Relația cu Parlamentul si Guvernul - Irina Alexe ;
  • Secretar de Stat, șef Departament Schengen, Afaceri Europene și Relații Internaționale- Marian-Grigore Tutilescu;
  • Secretar general al Ministerului Afacerilor Interne - Ion Stoica;
  • Secretar general adjunct al Sefului Departamentului Ordine si Siguranta Publica - Doru Dumitrescu;
  • Secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Interne - Danuț Tudor;
  • Secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Interne - Alina Oprea;
  • Secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Interne - Ioan-Nicolae Cabulea;
  • Consilierii ministrului: Chesnoiu Niculae, Stănciuc Matei, Zai Paul Vasile, Manyura Milan Miroslav, Clapa Aurel, Nicolae Ionel, Ilie Ștefan, Marin Ionuț Bogdan, Oniga Gabriel Mihai, Pantea Camelia

România postcomunistă (1989-prezent)[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rațiune și represiune în Ministerul de Interne. 1965-1989, Ionel Gal, Iași, Editura Do-minoR, 2001-2002
  • Momente din istoria Ministerului de Interne: 1821-1944, Vasile Bobocescu, Editura Ministerului de Interne

Legături externe[modificare | modificare sursă]