FC Barcelona

FC Barcelona
Informații generale
Nume complet	Fotbal Club Barcelona
Poreclă	Barça Blaugrana
Data fondării	29 noiembrie 1889
Culori
Stadion	Camp Nou (99.354 locuri)
Campionat	La Liga
Președinte	Sandro Rosell
Antrenor	Josep Guardiola
Site web	www.fcbarcelona.cat
Palmares
Național	La Liga (21) Copa Del Rey (25) Supercopa de España (10)
Internațional	Liga Campionilor UEFA (4) Supercupa Europei (4) Cupa Cupelor (4) Cupa Orașelor Târguri (3)
Echipament
Acasă Deplasare Alternativ

FC Barcelona este un club sportiv care operează un număr de echipe în Barcelona, Catalonia, Spania, dintre care cea mai renumită este aceea de fotbal. Fondat în 1899 de un grup de fotbaliști elvețieni, britanici și catalani conduși de Joan Gamper. Mottoul său este "Barça este mai mult decât un club" (catalană: FC Barcelona - Més que un club). Stadionul său principal este Nou Estadi del Futbol Club Barcelona, cunoscut popular sub denumirea de Camp Nou, în Barcelona. FC Barcelona are o îndelungată rivalitate cu Real Madrid.

Istorie

Echipa fanion a orașului Barcelona, Català FC, a fost înființată în apropierea sălii de sport Tolosa de către Jaume Vila, având scopul declarat de a promova sportul local. Acest club a refuzat integrarea tânărului entuziast al fotbalului Hans Gamper, datorită faptului că nu era catalan. Reacția lui Gamper la acest refuz a fost crearea clubului FC Barcelona pe 29 noiembrie 1899, împreună cu un grup de tineri englezi, un canadian și câțiva barcelonezi. Pe lângă secția de fotbal, în cadrul clubului și-au desfășurat activitatea și alte sporturi (baschet, handbal, hochei pe iarbă, rugby, baseball, patina artistic, volei, fotbal în sală, ciclism, hochei pe gheață).

Fondarea

FC Barcelona în 1903

La 22 octombrie 1899 Gamper a făcut o reclamă în Los Deports declarându-și dorința de a forma un club de fotbal. Din răspunsul pozitiv primit s-a stabilit o întâlnire la Gimanasio Sole pe 29 noiembrie. Unsprezece jucători au participat: Gualteri Wild, Lluís d'Ossó, Bartomeu Terradas, Otto Kunzle, Otto Maier, Enric Ducal, Pere Cabot, Carles Pujol, Josep Llobet, John Parsons și William Parsons. Astfel s-a născut Foot-Ball Club Barcelona. Mai multe alte cluburi de fotbal spaniole, cele mai notabile fiind Real Madrid și Athletic Bilbao aveau, de asemenea, fondatori britanici și datorită acestui fapt și-au adoptat nume în stilul englezesc.

Legenda spune că Gamper a ales culorile legendare ale clubului, azulgrana, după FC Basel, fostul său club. Însă alte echipe elvețiene pentru care Gamper jucase, cea a cantonului său natal din Zurich și Școala Comercială a Croitorilor în Crosby, Merseyside au fost creditate și au pretins a fi sursa de inspirație.

Campionat de Catalunya

FC Barcelona era doar unul din mai multe cluburi de fotbal care s-au ridicat în Catalonia în jurul acestei perioade. Printre altele au fost și Palamós CF, cel mai vechi club al Catalonia, fondat în 1898, Català SC (1899), Hispania AC (1900) și Sociedad Espanola de Football. În curând se adunaseră destule echipe pentru a organiza o ligă și în decembrie 1900 Alfons Macaya, președintele lui Hispania AC a oferit un trofeu. Copa Macaya a evoluat în cele din urmă în Campionat de Catalunya. Acesta a fost prima ligă campionat jucată vreodată în Spania. FC Barcelona a câștigat primul lor trofeu în 1901, adjudecându-și Copa Macaya.Subsecvent au câștigat Campionat de Catalunya de alte 20 de ori înainte ca acesta să fie desființat în 1940. În 1902 clubul a jucat și prima finală a Copa del Rey, pierzând în fața Clubului Vizcaya cu 2-1.

Anii Gamper

În 1908 Joan Gamper a devenit președintele clubului pentru prima oară. Subsecvent, a deținut această poziție în cinci ocazii distincte (1908-1909, 1910-1912, 1917-1919, 1921-1923 și 1924-1925), stând timp de 25 ani la cârma echipei. Realizarea sa principală ca președinte a fost asigurarea unui stadion propriu și a unor venituri stabile pentru Barca. Până în 1909 echipa juca în diferite stadioane, niciunul dintre ele neaparținând clubului. La 14 martie 1909, stadionul Carrer Industria de 6,000 de locuri și-a deschis ușile. În 1922 clubul s-a mutat într-o casă nouă la Les Corts. Acesta avea inițial capacitatea de 30,000 de locuri, fiind extins mai târziu la un impresionant 60,000.

Tot Gamper a introdus și jucători legendari precum Alcántara, Zamora și Samitier. Aceștia au ajutat clubul în dominarea atât a Championat de Catalunya, cât și a Copa del Rey, câștigând primul campionat La Liga în 1929.

Criza și războiul civil

Criza începută la sfârșitul anilor 1920 s-a înrăutățit după ce soldații lui Franco au bombardat sediul principal al clubului. După aceste evenimente, clubul a fost forțat în a-și schimba numele în Club de Futbol Barcelona, și-a îndepărtat porțiunea catalană din steag și a numit un președinte deschis față de regimul lui Franco.

Rivalitatea cu Real Madrid a fost inițiată de către climatul politic din timpul regimului lui Franco. Cum drapelul și limba catalană au fost interzise, FC Barcelona a devenit simbolul unic al naționalismului catalan.

Barcelona a început să-și îmbunătățească jocul în anii 1950. Evoluția clubului a fost oprită din prisma intervenției guvernului în achiziționarea lui Alfredo Di Stefano. Conducerea clubului a demisionat în semn de protest față de aranjamentul absurd prin care Barcelona și rivalii Real Madrid ar fi trebui să „împartă” acest jucător. Această problema s-a născut din prisma faptului că ambele cluburi au crezut că au semnat cu Di Stefano, însă cu cluburi diferite, unul dintre ele era cel care deținea contractul său, iar celălalt era clubul unde acesta era împrumutat. Înțelegerea s-a deteriorat, Di Stefano devenind jucătorul lui Real - fapt privit de marea majoritate drept favor guvernamental față de acest club.

Kubala

Până la jumătatea anilor 1940 clubul a început să se recupereze din problemele sale, care conduseră aproape de desființarea sa. Jucători precum César, Ramallets, și Velasco au câștigat Prima divizie la cincisprezece ani după prima și unica victorie în această competiție. Odată cu calmarea divergențelor politice, stilul în care fotbalul era jucat și titlurile pe care acesta le aducea a dus la stabilizarea statutului financiar, în timp ce tot mai multe persoane deveneau membri. În 1950, la club a venit unul dintre cei mai importanți antrenori ai săi din istorie, Ladislau Kubala. În timpul primilor ani de la venirea sa, echipa a câștigat aproape fiecare competiție în care a jucat, iar atacanții de atunci, César, Basora, și însuși Kubala sunt amintiți și astăzi.

Camp Nou

În 1957, Camp Nou și-a deschis porțile pentru marele public. Este adecvat să se țină în vizor că proiectul a fost susținut personal de către însuși Generalul Franco, care a aprobat o extrem de generoasă apreciere a statului privind locația unde stadionul urma să fie construit, îngrijindu-se astfel de finanțarea acțiunii. Cu o capacitate de până la 90,000 de spectatori, Camp Nou este unul dintre cele mai mari stadioane din lume. Din păcate, la câțiva ani după inaugurare, titlurile s-au rărit, fiind în număr de doar trei în timpul anilor 1960. Dar chiar și atunci clubul nu s-a oprit din evoluție, câștigând putere economică și socială în fiecare an.

Spre deosebire de deceniul anilor 1950, când Real Madrid a fost capabil să împiedice în mod scandalos transferul starului argentinian Alfredo Di Stefano la FC Barcelona, legenda olandeză Johan Cruyff a semnat un contract cu acest club în 1973. Stilul său electric de joc, rapid și inteligent, nu ar fi putut fi mai bine apreciat de către fani. Până și suma record de £922,300 plătită de FC Barcelona pentru semnătura sa părea nimic după înfrângerea lui Real Madrid cu 5-0 în Santiago Bernabéu (stadion) propria lor arenă și câștigarea ligii. Până în anul următor clubul avea 70,000 membri, devenind astfel unul dintre cele mai puternice din lume.

Echipa de vis

Josep Lluís Núñez a devenit președintele lui FC Barcelona în 1978, conducând clubul într-o perioadă de creștere socială și economică neprecedată.

Superstarul argentinian Diego Maradona a semnat pentru un onorariu record de la Boca Juniors. Problemele din afara sportului ale președintelui clubului au dus la transferul său la SSC Napoli. Surprinzător, echipa s-a îmbunătățit și fără starul său, odată cu revoluționarea jocului său prin tacticile de pressing aduse de antrenorul englez Terry Venables.

Zeci de titluri au fost câștigate mai departe, nu doar în domeniul fotbalistic, acordându-se astfel atenție și altor sporturi.

Între anii 1990 și 1994, Echipa de vis a lui Johan Cruyff, jucând un sistem de Fotbal total, a câștigat patru titluri de campioană a ligii consecutive și pentru prima oară în istorie Liga Campionilor UEFA (1992). 11 trofee au fost câștigate în timpul domniei lui Cruyff ca antrenor.

Sfârșitul anilor 1990

Bobby Robson a preluat conducerea clubului pentru un singur sezon în '96-'97; l-a recrutat pe Ronaldo de la PSV Eindhoven (fostul său club) și a adus o Cupă a Cupelor și o Cupă a Regelui. Interesant este că l-a adus și pe viitorul antrenor al lui Porto și Chelsea, José Mourinho la acest club. Mourinho îl ajuta la acea vreme pe Robson în sarcinile de antrenament și era responsabilul cu traducerile conferințelor de presă la care participa Robson. În ciuda câștigării a trei trofee în acel sezon, Robson a rămas numai un sezon, tacticile sale defensive fiind inacceptabile pentru fanii exigenți ai Barcelonei.

Chiar înainte de finalul sezonului lui Robson clubul căzuse deja în acord cu faimosul manager olandez Louis van Gaal. În ciuda pierderii lui Ronaldo la Internazionale Milano, Rivaldo s-a alăturat echipei și Barcelona a câștigat de două ori Liga Spaniolă. În ciuda marelor rezultate în campionatul intern, Barcelona nu a fost capabilă să câștige Liga Campionilor. În urma criticilor puternice aduse de fani, după trei sezoane, în 2000, van Gaal a demisionat.

Anii de tulburare

Joan Gaspart a fost ales ca succesorul lui Josep Lluis Nuñez în 2000. Norocul nu i-a surâs încă de la începutul președenției sale, căpitanul lui Barça semnând cu rivalii de-o viață Real Madrid în ziua alegerii sale. Consolarea fanilor nu era o slujbă ușoară, iar reacția noii administrații n-a făcut decât să agraveze situația. Cheltuielile nesăbuite făcute de Gaspart au dus clubul într-o criză financiară. Prezidarea lui Gaspart a fost marcată de schimbări frecvente de antrenori, fiecare dintre aceștia dorind să aducă jucători la alegerea lor la club. Multe talente au fost aduse la club în acești 3 ani, dar puține dintre acestea au primit șansa de a reuși. Absența unei victorii importante și lipsa de interes a jucătorilor a făcut presiunea socială de nesuportat, forțându-l să demisioneze în 2003. O comisie temporară a preluat conducerea până la alegerea președintelui actual Joan Laporta în același an.

Revenirea

Departamentul de marketing al clubului și-a stabilit strategia în jurul lui Ronaldinho.

Cele șase trofee câștigate de Barcelona în 2009.

Joan Laporta s-a dovedit o alegere mai bună pentru FC Barcelona. Odată cu venirea sa și cele ale superstarului Ronaldinho și a fostului internațional olandez Frank Rijkaard ca manager (care era, de fapt, a treia variantă a lui Laporta, după Ronald Koeman de la Ajax și Guus Hiddink de la PSV Eindhoven) printre altele, noul stil de administrare a readus succes la club. Datoriile masive moștenite s-au redus și doar o mică parte din jucătorii crescuți în echipa care nu a reușit să câștige un titlu important în cinci ani au rămas la echipă. În sezonul 2003/2004 Barcelona a avut o revenire de formă spectaculoasă, terminând pe locul doi, după ce fusese în prealabil la coada clasamentului o parte îndelungată a sezonului. Motivul pentru care Barcelona nu a reușit chiar câștigarea campionatului a fost pentru că revenirea s-a petrecut prea târziu. În sezonul 2004/2005, Barcelona a condus clasamentul din prima până în ultima etapă, adjudecându-și al șaptesprezecelea titlu de campioană a Spaniei la 14 mai 2005 și a șasea Supercupă a Spaniei la 20 august 2005. În ciuda ieșirii din cursa pentru Liga Campionilor în mâinile lui Chelsea, suporterii și jucătorii asemenea încep să creadă într-o a treia eră de aur. Pe 17 mai 2006, Barcelona a reușit să câștige finala Ligii Campionilor în fața echipei engleze Arsenal F.C..

Simboluri

Istoric echipament

1899-1910

1911-1913

1913-1920

1920-1939

1939-1949

1955 C. de Fires

1950-1991

2a 1982-1989

3a 1985-1989

4a 1985-1989

1991-1992

2a 1991-1992

1992-1993

1993-1995

1995-1997

1997-1998

1998-1999

1999-2000

2a 1999-2000

2001-2002

2004-2005

2a 2004-2005

2005-2006

2a 2005-2006

2006-2007

2a 2006-2007

2007-2008

2a 2007-2008

2008-2009

2a 2008-2009

3a 2008-2009

2009-2010

2a 2009-2010

2010-2011

2ª 2010-11 3ª 2011-12

Lotul actual 2011/2012

Nr. Poziție Jucător 1 P Víctor Valdés (al treilea căpitan) 2 F Daniel Alves 3 F Gerard Piqué 4 M Cesc Fàbregas 5 F Carles Puyol (căpitan) 6 M Xavi Hernández (al doilea căpitan) 7 A David Villa 8 M Andrés Iniesta (al patrulea căpitan) 9 A Alexis Sanchez 10 A Lionel Messi 11 M Thiago Alcántara

Nr. Poziție Jucător 13 P José Manuel Pinto 14 M Javier Mascherano 15 M Seydou Keita 16 M Sergio Busquets 17 A Pedro Rodríguez 19 F Maxwell 20 M Ibrahim Afellay 21 F Adriano 22 F Éric Abidal 24 F Andreu Fontàs

Plecări

Nr. Poziție Jucător M Víctor Sánchez (la Neuchâtel Xamax) A Zlatan Ibrahimović (la A.C. Milan) F Martín Cáceres (la Sevilla) F Henrique (la Palmeiras) A Bojan Krkić (la A.S. Roma)

Nr. Poziție Jucător A Jeffrén Suárez (la Sporting CP) F Gabriel Milito (la Independiente) A Keirrison (la Santos care l-a împrumutat apoi la Cruzeiro) M Alexander Hleb (la VfL Wolfsburg)

Sosiri

Nr. Poziție Jucător 9 A Alexis Sanchez (de la Udinese) 4 M Cesc Fàbregas (de la Arsenal F.C.)

Echipa tehnică

• Antrenor principal: Josep Guardiola
  • Antrenor secund: Francesc Tito Vilanova
  • Antrenor de portari: Juan Carlos Unzué
  • Delegat: Carles Naval
• Responsabil de pregătirea fizică: Lorenzo Buenaventura
  • Preparatori fizici: Francisco Paco Seirul·lo, Aureli Altimira, Francesc Cos
• Responsabil de echipa medicală: Ramon Canal
  • Doctori: Dr. Ricard Pruna, Dr. Daniel Medina
  • Recuperatori: Emili Ricart, Juanjo Brau
  • Fizioterapeuți: Jaume Munill, David Álvarez
  • Podolog: Martín Rueda
• Analiză tactică și Scouting: Domènec Torrent, Carles Planchart, Jordi Roura
• Responsabili cu echipamentul: Chema Corbella, José Antonio Ibarz, Gabriel Galán
• Responsabil cu legătura conducere - jucători: Pepe Costa

Palmares

• Competiții internaționale
  • Liga Campionilor: 4 (1991/1992, 2005/2006, 2008/2009, 2010/2011)
  • Campionatul Mondial al Cluburilor: 2 (2009,2011)
  • Supercupa Europei: 4 (1992, 1997, 2009, 2011)
  • Cupa Cupelor: 4 (1979, 1981/1982, 1988/1989, 1997)
  • Cupa Orașelor și Târgurilor: 3 (1958, 1960, 1966)
  • Cupa Campionilor Cupei Orașelor și Târgurilor: 1 (1971)
  • Cupa Latină: 2 (1949, 1952)
  • Cupa Pirineilor: 4 (1910, 1911, 1912, 1913)
  • Mica Cupă Mondială: 1 (1957))

• Competiții naționale
  • Campionatul Spaniei: 21 (1928/29, 1944/45, 1947/48, 1948/49, 1951/52, 1952/53, 1958/59, 1959/60, 1973/74, 1984/85, 1990/91, 1991/92, 1992/93, 1993/94, 1997/98, 1998/99, 2004/05, 2005/06, 2008/09, 2009/10, 2010/11)
  • Cupa Regelui: 25 (1909/10, 1911/12, 1912/13, 1919/20, 1921/22, 1924/25, 1925/26, 1927/28, 1941/42, 1950/51, 1951/52, 1952/53, 1956/57, 1962/63, 1967/68, 1970/71, 1977/78, 1980/81, 1982/83, 1987/88, 1989/90, 1996/97, 1997/98, 2008-09)
  • Supercupa Spaniei: 10 (1983, 1991, 1992, 1994, 1996, 2005, 2006, 2009, 2010,2011)
  • Cupa Ligii Spaniei: 2 (1983, 1986)
  • Cupa María Eva Duarte de Perón: 3 (1948, 1952, 1953)
  • Liga Mediteraneană: 1 (1937)
  • Cupa Duward: 3 (1955/1956, 1958/1959, 1959/1960)
  • Trofeul Martini & Rossi: 6 (1952, 1953, 1954, 1959, 1960, 1962)

• Competiții regionale
  • Campionatul Catalunyei: 23 (1901/02 (Cupa Macaya), 1902/03 (Cupa Barcelona), 1904/05, 1908/09, 1909/10, 1910/11, 1912/13, 1915/16, 1918/19, 1919/20, 1920/21, 1921/22, 1923/24, 1924/25, 1925/26, 1926/27, 1927/28, 1929/30, 1930/31, 1931/32, 1934/34, 1935/36, 1937/38)
  • Liga Catalana: 1 (1937/1938)
  • Cupa Catalunyei: 6 (1990/91, 1992/93, 1999/2000, 2003/04, 2004/05, 2006/07)

• Competiții amicale
  • Trofeul Joan Gamper: 34 (1966, 1967, 1968, 1969, 1971, 1973, 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1988, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2006, 2007, 2008, 2010,2011)
  • Trofeul Ramón de Carranza: 3 (1961, 1962, 2005)
  • Trofeul Teresa Herrera: 5 (1948, 1951, 1972, 1990, 1993)
  • Trofeul Ciudad de Palma: 5 (1969, 1974, 1976, 1980, 1981)
  • Ciudad de la Línea: 4 (1985, 1991, 1995, 2000)

Premii individuale jucători

• Balonul de aur: 7 - Luis Suárez (1960), Johan Cruyff (1973), Johan Cruyff (1974), Hristo Stoitchkov (1994), Rivaldo (1999), Ronaldinho (2005), Lionel Messi (2009)
• Balonul de Aur FIFA: 2 - Lionel Messi (2010, 2011)
• Jucătorul anului FIFA: 6 - Romário (1994), Ronaldo (1996), Rivaldo (1999), Ronaldinho (2004), Ronaldinho (2005), Lionel Messi (2009)
• Gheata de aur: 2 - Ronaldo (1996/97), Lionel Messi (2009/10)
• Cel mai bun jucător al anului FIFPro: 3 - Ronaldinho (2005, 2006), Lionel Messi (2009)
• Cel mai bun tânăr jucător al anului FIFPro: 3 - Lionel Messi (2006, 2007, 2008)
• Cel mai bun jucător al Africii: 2 - Samuel Eto'o (2004, 2005)
• Trofeul Bravo: 3 - Josep Guardiola (1992), Ronaldo (1997), Lionel Messi (2007)
• Premiul Golden Boy: 1 - Lionel Messi (2005)
• Trofeul Pichichi: 11 - Mariano Martín (1942/43), César Rodríguez (1948/49), Cayetano Ré (1964/65), Carles Rexach (1970/71), Hansi Krankl (1978/79), Quini (1980/81), Quini (1981/82), Romário (1993/94), Ronaldo (1996/97), Samuel Eto'o (2005/06), Lionel Messi (2009/10)
• Trofeul Zamora: 16 - Velasco (1947/48), Antoni Ramallets (195152), Antoni Ramallets (1955/56), Antoni Ramallets (1956/57), Antoni Ramallets (1958/59), Antoni Ramallets (1959/60), José Manuel Pesudo (1965/66), Salvador Sadurní (1968/69), Salvador Sadurní (1973/74), Salvador Sadurní (1974/75), Miguel Reina (1972/73), Pello Artola (1977/78), Urruti (1983/84), Andoni Zubizarreta (1986/87), Víctor Valdés (2004/05), Víctor Valdés (2008/09), Víctor Valdés (2009/10), Víctor Valdés (2010/2011)

Jucători importanți

Vezi de asemenea Lista jucătorilor de la FC Barcelona

De la fondare până în 1940

Arthur Witty Stanley Harris Emilio Sagi-Barba Udo Steinberg Joan Gamper Paulino Alcántara

Domènec Balmanya Francesc Bru Carles Comamala Lluís d'Ossó Josep Escolà Romà Forns

Bernat Lassaletta Vicenç Piera Josep Quirante Josep Vidal Josep Samitier Agustí Sancho

Ramon Torralba Martí Ventolrà Ricardo Zamora Ramon Zabalo Franz Platko

Din 1940 până în 1980

Evaristo de Macedo Johan Cruyff Johan Neeskens Gustau Biosca Estanislao Basora Josep Maria Fusté

Enric Gensana Sígfrid Gràcia Josep Gonzalvo Marià Gonzalvo Mariano Martín Migueli

Ferran Olivella Antoni Ramallets Carles Rexach César Rodríguez Salvador Sadurní Joan Segarra

Luis Suárez Velasco Zoltán Czibor Sándor Kocsis Ladislau Kubala

Din 1980 până în 2000

Gary Lineker Maradona Hansi Krankl Rivaldo Romário Ronaldo Hristo Stoichkov Robert Prosinečki Michael Laudrup Allan Simonsen Jari Litmanen

Laurent Blanc Bernd Schuster Frank de Boer Ronald de Boer Phillip Cocu Patrick Kluivert Ronald Koeman Richard Witschge Fernando Couto Luís Figo Simão Sabrosa

Gheorghe Hagi Gheorghe Popescu Steve Archibald José Ramón Alexanko Guillermo Amor José Mari Bakero Sergi Barjuán Txiki Beguiristain Ramon Maria Calderé Carrasco Luis Enrique

Abelardo Fernández Albert Ferrer Jon Andoni Goikoetxea Josep Guardiola Miquel Àngel Nadal Quini Julio Salinas Javier Urruticoechea Andoni Zubizarreta Mark Hughes

Din 2000 până azi

Lionel Messi Juan Román Riquelme Javier Saviola Ronaldinho Dani Alves Juliano Belletti Samuel Eto'o

Yaya Touré Thierry Henry Ludovic Giuly Éric Abidal Thuram Rafael Márquez Edgar Davids Marc Overmars Gio van Bronckhorst Deco Zambrotta

Andrés Iniesta Carles Puyol Gerard Piqué Oleguer Presas Víctor Valdés David Villa Bojan Krkic

Xavi Henrik Larsson Zlatan Ibrahimovic Javier Mascherano Eiður Guðjohnsen

Antrenori notabili

Vezi de asemenea Lista antrenorilor de la FC Barcelona

Johan Cruyff

Pep Guardiola

Următorii antrenori au luat cel puțin un trofeu important cu echipa.

Nume	Perioadă	Trofee									Total
		Domestic				Internațional
		LC	SC	SS	LC	CMAC	UCL	UCWC	ICFC	USC
		-	3	-	-	-	-	-	-	-	3
Jack Greenwell	1917–24	-	2	-	-	-	-	-	-	-	2
Jesza Poszony	1924–25	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Ralph Kirby	1925–26	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Romà Forns	1927–29	1	1	-	-	-	-	-	-	-	2
Joan Josep Nogués	1941–44	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Josep Samitier	1944–47	1	-	1	-	-	-	-	-	-	2
Enrique Fernández	1947–50	2	-	1	-	-	-	-	-	-	3
Ferdinand Daučík	1950–54	2	3	2	-	-	-	-	-	-	7
Domingo Balmanya	1956–58	-	1	-	-	-	-	-	1	-	2
Helenio Herrera	1958–60, 1980–81	2	2	-	-	-	-	-	1	-	5
Josep Gonzalvo	1963	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Roque Olsen	1965–67	-	-	-	-	-	-	-	1	-	1
Salvador Artigas	1967–69	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Vic Buckingham	1969–71	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Rinus Michels	1971–75, 1976–78	1	1	-	-	-	-	-	-	-	2
Joaquim Rifé	1979–80	-	-	-	-	-	-	1	-	-	1
Udo Lattek	1981–83	-	1	-	1	-	-	1	-	-	3
César Luis Menotti	1983–84	-	-	1	-	-	-	-	-	-	1
Terry Venables	1984–87	1	-	-	1	-	-	-	-	-	2
Luis Aragonés	1987–88	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1
Johan Cruyff	1988–96	4	1	3	-	-	1	1	-	1	11
Bobby Robson	1996–97	-	1	1	-	-	-	1	-	-	3
Louis van Gaal	1997–00, 2002–03	2	1	-	-	-	-	-	-	1	4
Frank Rijkaard	2003–08	2	-	2	-	-	1	-	-	-	5
Josep Guardiola	2008–	3	1	2	-	1	2	-	-	1	10
Total	1899–2010	21	25	13	2	1	4	4	3	3	76

Președinți

Walter Wild (1899-1901) Bartomeu Terrades i Brutau (1901-1902) Paul Hass (1902-1903) Arthur Witty Cotton (1903-1905) Josep Soler (1905-1906) Juli Marial (1906-1908) Vicenç Reig (1908) Joan Gamper (1908-1909) Otto Gmelin (1909-1910) Joan Gamper (1910-1913) Francesc de Moxó i de Sentmenat (1913-1914) Àlvar Presta (1914) Joaquim Peris de Vargas (1914-1915) Rafael Llopart i Vidaud (1915-1916) Gaspar Rosés i Arús (1916-1917) Joan Gamper (1917-1919)

Ricard Graells (1919-1920) Gaspar Rosés i Arús (1920-1921) Joan Gamper (1921-1923) Enric Cardona i Panella (1923-1924) Joan Gamper (1924-1925) Arcadi Balaguer (1925-1929) Tomàs Rosés (1929-1930) Gaspar Rosés i Arús (1930-1931) Antoni Oliver (1931) Joan Coma (1931-1934) Esteve Sala (1934-1935) Josep Sunyol i Garriga (1935-1936) Joan Soler i Julià (1939-1940) Enrique Piñeyro Queralt (1940-1942) Josep Vidal-Ribas (1942) Enrique Piñeyro Queralt (1942-1943)

Josep Antoni de Albert (1943) Josep Vendrell (1943-1946) Agustí Montal i Galobart (1946-1952) Enric Martí i Carreto (1952-1953) Francesc Miró-Sans i Casacuberta (1953-1961) Enric Llaudet i Ponsa (1961-1968) Narcís de Carreras i Guiteras (1968-1969) Agustí Montal i Costa (1969-1977) Raimon Carrasco i Azemar (1977-1978) Josep Lluís Núñez i Clemente (1978-2000) Joan Gaspart i Solves (2000-2003) Enric Reyna i Martínez (2003) Joan Laporta i Estruch (2003-2010) Sandro Rosell i Feliu (2010- )

Secții sportive

Echipa de hochei pe gheață masculin, 2008

• Actuale
  • atletism
  • baschet masculin - Regal FC Barcelona
  • baschet în scaun cu rotile masculin
  • baseball masculin
  • futsal masculin - FC Barcelona Alusport
  • handbal masculin - FC Barcelona Borges
  • hochei pe gheață masculin
  • hochei pe iarbă 'masculin

• • hochei pe iarbă masculin
  • hochei pe role masculin - FC Barcelona Sorli-Discau
  • patinaj artistic
  • rugby masculin
  • volei feminin
  • volei masculin

• Desființate
  • baschet feminim
  • ciclism
  • fotbal american
  • gimnastică
  • înot
  • judo
  • lupte
  • tenis

Trivia

Sponsorizare

Barça este cunoscută pentru refuzul definitiv în permiterea logourilor sponsorilor pe tricourile sale de fotbal. Aceasta se datorează faptului că Barça este privită ca un simbol al Cataloniei și orice alte sponsorizări de "natură intruzivă" sunt, de obicei, refuzate. Acest fapt a fost controversat chiar și pentru producătorul tricourilor, Nike. Însă din 2005 Barça a acceptat să aibă logoul TV3 (canalul TV catalan principal și, de asemenea, un simbol al Cataloniei) pe brațul stâng, păstrându-se pentru moment ideea că nici un sponsor nu va acoperi partea centrală a tricoului Barçei, deși în media se speculează semnarea unor contracte spre sfârșitul anului. În săptămânile recente, s-a speculat îndelung (deși negat oficial) că Barça este aproape de semnarea unui acord cu comitetul organizator al Olimpiada de Vară 2008 pentru a plasa logoul olimpic al Beijingului pe tricourile de fotbal. Înțelegerea propusă ar fi durat până în 2010; după Olimpiadele din 2008, Barça purtând logoul Jocurilor Asiatice din 2010, cu candidatura provinciei Guangzhou.

În acest sezon, tricourile de joc ale Barcelonei poarta sigla UNICEF în locul rezervat de obicei sponsorului principal.

Totuși, Barça a acceptat logoul unui sponsor pe tricourile echipei de baschet. Secțiunea de baschet este sponsorizată de către compania de asigurări elvețiană Winterthur Group—o sponsorizare unică pentru Barça, cum această companie a fost fondată în Winterthur, locul de naștere a lui Joan Gamper.

Culés

Înțelesul etimologic al acestui cuvânt derivă din cul care literal înseamnă fund în catalană (pronunțat /kuˈles/). O traducere aproximativă a acestui termen ar fi funduri. Departe de a fi ofensiv sau jignitor pentru fanii lui Barça, acest termen a fost creat la începutul secolului XX, când, fanii care se așezau în cea mai înaltă poziție a stadionului permiteau persoanelor din afară să le admire posterioarele. Acest termen relativ umoristic a fost adoptat și fanii au fost numiți astfel începând cu acea perioadă. Există aproximativ 1730 cluburi de suporteri ai FC Barcelonei înregistrate oficial în întreaga lume (până în noiembrie 2005).

Vezi și

• Lista jucătorilor de la FC Barcelona
• Lista antrenorilor de la FC Barcelona

Legături externe

• es ca en ja ko zh Situl oficial FC Barcelona
• ro Sit românesc dedicat FC Barcelona