FC Barcelona

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
FC Barcelona
FCB.svg
Informații generale
Nume complet Fútbol Club Barcelona
Poreclă Barça
Blaugrana
Data fondării 29 noiembrie 1889
Culori         
Stadion Camp Nou
(99.786 locuri)
Campionat La Liga
Președinte Spania Josep Maria Bartomeu
Antrenor Spania Luis Enrique
Site web www.fcbarcelona.cat
Palmares
Național La Liga (22)
Copa Del Rey (26)
Supercopa de España (11)
Internațional Liga Campionilor UEFA (4)
Supercupa Europei (4)
Cupa Cupelor (4)
Cupa Orașelor Târguri (3)
Echipament
Kit body barca1415h.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts barca1415h.png
Kit shorts.svg
Kit socks barca1415h.png
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body barcelona1415a.png
Kit body.svg
Kit right arm barcelona1415a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts barca1415a.png
Kit shorts.svg
Kit socks barca1415a.png
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body barca1415t.png
Kit body.svg
Kit right arm barca1415t.png
Kit right arm.svg
Kit shorts barca1415t.png
Kit shorts.svg
Kit socks barca1415t.png
Kit socks long.svg
Alternativ

FC Barcelona, cunoscut de asemenea și ca Barcelona sau mai ales ca Barça, este un club de fotbal cu sediul în Barcelona, Catalonia, Spania. Fondat în 1899 de un grup de fotbaliști elvețieni, britanici și catalani conduși de Joan Gamper, clubul a devenit un simbol al culturii catalane și al naționalismului catalan, mottoul său fiind prin urmare „Barça este mai mult decât un club” (catalană: FC Barcelona - Més que un club). Imnul oficial al Barcelonei este „Cant del Barça”, scris de Jaume Picas și Josep Maria Espinàs.[1] Spre deosebire de multe alte cluburi, suporterii dețin și conduc Barcelona. Este al doilea cel mai bogat club de fotbal în ceea ce privește veniturile, având o cifră de afaceri anuală de 450 milioane €.[2] FC Barcelona are o îndelungată rivalitate cu Real Madrid, meciurile disputate între cele două echipe fiind cunoscute sub numele de „El Clásico”.

Istorie

Echipa fanion a orașului Barcelona, Català FC, a fost înființată în apropierea sălii de sport Tolosa de către Jaume Vila, având scopul declarat de a promova sportul local. Acest club a refuzat integrarea tânărului entuziast al fotbalului Hans Gamper, datorită faptului că nu era catalan. Reacția lui Gamper la acest refuz a fost crearea clubului FC Barcelona pe 29 noiembrie 1899, împreună cu un grup de tineri englezi, un canadian și câțiva barcelonezi. Pe lângă secția de fotbal, în cadrul clubului și-au desfășurat activitatea și alte sporturi (baschet, handbal, hochei pe iarbă, rugby, baseball, patina artistic, volei, fotbal în sală, ciclism, hochei pe gheață).[3]

Fondarea

FC Barcelona în 1903

La 22 octombrie 1899 Gamper a făcut o reclamă în Los Deports declarându-și dorința de a forma un club de fotbal. Din răspunsul pozitiv primit s-a stabilit o întâlnire la Gimanasio Sole pe 29 noiembrie. Unsprezece jucători au participat: Gualteri Wild, Lluís d'Ossó, Bartomeu Terradas, Otto Kunzle, Otto Maier, Enric Ducal, Pere Cabot, Carles Pujol, Josep Llobet, John Parsons și William Parsons. Astfel s-a născut Foot-Ball Club Barcelona.[4] Mai multe alte cluburi de fotbal spaniole, cele mai notabile fiind Real Madrid și Athletic Bilbao aveau, de asemenea, fondatori britanici și datorită acestui fapt și-au adoptat nume în stilul englezesc.

Legenda spune că Gamper a ales culorile legendare ale clubului, azulgrana, după FC Basel, fostul său club. Însă alte echipe elvețiene pentru care Gamper jucase, cea a cantonului său natal din Zurich și Școala Comercială a Croitorilor în Crosby, Merseyside au fost creditate și au pretins a fi sursa de inspirație.

Campionat de Catalunya

FC Barcelona era doar unul din mai multe cluburi de fotbal care s-au ridicat în Catalonia în jurul acestei perioade. Printre altele au fost și Palamós CF, cel mai vechi club al Catalonia, fondat în 1898, Català SC (1899), Hispania AC (1900) și Sociedad Espanola de Football. În curând se adunaseră destule echipe pentru a organiza o ligă și în decembrie 1900 Alfons Macaya, președintele lui Hispania AC a oferit un trofeu. Copa Macaya a evoluat în cele din urmă în Campionat de Catalunya. Acesta a fost prima ligă campionat jucată vreodată în Spania. FC Barcelona a câștigat primul lor trofeu în 1901, adjudecându-și Copa Macaya.Subsecvent au câștigat Campionat de Catalunya de alte 20 de ori înainte ca acesta să fie desființat în 1940. În 1902 clubul a jucat și prima finală a Copa del Rey, pierzând în fața Clubului Vizcaya cu 2-1.[5]

Anii Gamper

În 1908 Joan Gamper a devenit președintele clubului pentru prima oară. Subsecvent, a deținut această poziție în cinci ocazii distincte (1908-1909, 1910-1912, 1917-1919, 1921-1923 și 1924-1925), stând timp de 25 ani la cârma echipei. Realizarea sa principală ca președinte a fost asigurarea unui stadion propriu și a unor venituri stabile pentru Barca.[6] Până în 1909 echipa juca în diferite stadioane, niciunul dintre ele neaparținând clubului. La 14 martie 1909, stadionul Carrer Industria de 6,000 de locuri și-a deschis ușile. În 1922 clubul s-a mutat într-o casă nouă la Les Corts.[7] Acesta avea inițial capacitatea de 30,000 de locuri, fiind extins mai târziu la un impresionant 60,000.[8]

Tot Gamper a introdus și jucători legendari precum Alcántara, Zamora și Samitier. Aceștia au ajutat clubul în dominarea atât a Championat de Catalunya, cât și a Copa del Rey, câștigând primul campionat La Liga în 1929.

Criza și războiul civil

Criza începută la sfârșitul anilor 1920 s-a înrăutățit după ce soldații lui Franco au bombardat sediul principal al clubului. După aceste evenimente, clubul a fost forțat în a-și schimba numele în Club de Futbol Barcelona, și-a îndepărtat porțiunea catalană din steag și a numit un președinte deschis față de regimul lui Franco.

Rivalitatea cu Real Madrid a fost inițiată de către climatul politic din timpul regimului lui Franco. Cum drapelul și limba catalană au fost interzise, FC Barcelona a devenit simbolul unic al naționalismului catalan.

Barcelona a început să-și îmbunătățească jocul în anii 1950. Evoluția clubului a fost oprită din prisma intervenției guvernului în achiziționarea lui Alfredo Di Stefano. Conducerea clubului a demisionat în semn de protest față de aranjamentul absurd prin care Barcelona și rivalii Real Madrid ar fi trebui să „împartă” acest jucător. Această problema s-a născut din prisma faptului că ambele cluburi au crezut că au semnat cu Di Stefano, însă cu cluburi diferite, unul dintre ele era cel care deținea contractul său, iar celălalt era clubul unde acesta era împrumutat. Înțelegerea s-a deteriorat, Di Stefano devenind jucătorul lui Real - fapt privit de marea majoritate drept favor guvernamental față de acest club.

Kubala

Până la jumătatea anilor 1940 clubul a început să se recupereze din problemele sale, care conduseră aproape de desființarea sa. Jucători precum César, Ramallets, și Velasco au câștigat Prima divizie la cincisprezece ani după prima și unica victorie în această competiție. Odată cu calmarea divergențelor politice, stilul în care fotbalul era jucat și titlurile pe care acesta le aducea a dus la stabilizarea statutului financiar, în timp ce tot mai multe persoane deveneau membri. În 1950, la club a venit unul dintre cei mai importanți antrenori ai săi din istorie, Ladislau Kubala. În timpul primilor ani de la venirea sa, echipa a câștigat aproape fiecare competiție în care a jucat, iar atacanții de atunci, César, Basora, și însuși Kubala sunt amintiți și astăzi.

Camp Nou

În 1957, Camp Nou și-a deschis porțile pentru marele public. Este adecvat să se țină în vizor că proiectul a fost susținut personal de către însuși Generalul Franco, care a aprobat o extrem de generoasă apreciere a statului privind locația unde stadionul urma să fie construit, îngrijindu-se astfel de finanțarea acțiunii. Cu o capacitate de până la 90,000 de spectatori, Camp Nou este unul dintre cele mai mari stadioane din lume. Din păcate, la câțiva ani după inaugurare, titlurile s-au rărit, fiind în număr de doar trei în timpul anilor 1960. Dar chiar și atunci clubul nu s-a oprit din evoluție, câștigând putere economică și socială în fiecare an.

Spre deosebire de deceniul anilor 1950, când Real Madrid a fost capabil să împiedice în mod scandalos transferul starului argentinian Alfredo Di Stefano la FC Barcelona, legenda olandeză Johan Cruyff a semnat un contract cu acest club în 1973. Stilul său electric de joc, rapid și inteligent, nu ar fi putut fi mai bine apreciat de către fani. Până și suma record de £922,300 plătită de FC Barcelona pentru semnătura sa părea nimic după înfrângerea lui Real Madrid cu 5-0 în Santiago Bernabéu (stadion) propria lor arenă și câștigarea ligii. Până în anul următor clubul avea 70,000 membri, devenind astfel unul dintre cele mai puternice din lume.

Echipa de vis

Josep Lluís Núñez a devenit președintele lui FC Barcelona în 1978, conducând clubul într-o perioadă de creștere socială și economică neprecedată.

Superstarul argentinian Diego Maradona a semnat pentru un onorariu record de la Boca Juniors. Problemele din afara sportului ale președintelui clubului au dus la transferul său la SSC Napoli. Surprinzător, echipa s-a îmbunătățit și fără starul său, odată cu revoluționarea jocului său prin tacticile de pressing aduse de antrenorul englez Terry Venables.

Zeci de titluri au fost câștigate mai departe, nu doar în domeniul fotbalistic, acordându-se astfel atenție și altor sporturi.

Între anii 1990 și 1994, Echipa de vis a lui Johan Cruyff, jucând un sistem de Fotbal total, a câștigat patru titluri de campioană a ligii consecutive și pentru prima oară în istorie Liga Campionilor UEFA (1992). 11 trofee au fost câștigate în timpul domniei lui Cruyff ca antrenor.

Sfârșitul anilor 1990

Bobby Robson a preluat conducerea clubului pentru un singur sezon în '96-'97; l-a recrutat pe Ronaldo de la PSV Eindhoven (fostul său club) și a adus o Cupă a Cupelor și o Cupă a Regelui. Interesant este că l-a adus și pe viitorul antrenor al lui Porto și Chelsea, José Mourinho la acest club. Mourinho îl ajuta la acea vreme pe Robson în sarcinile de antrenament și era responsabilul cu traducerile conferințelor de presă la care participa Robson. În ciuda câștigării a trei trofee în acel sezon, Robson a rămas numai un sezon, tacticile sale defensive fiind inacceptabile pentru fanii exigenți ai Barcelonei.

Chiar înainte de finalul sezonului lui Robson clubul căzuse deja în acord cu faimosul manager olandez Louis van Gaal. În ciuda pierderii lui Ronaldo la Internazionale Milano, Rivaldo s-a alăturat echipei și Barcelona a câștigat de două ori Liga Spaniolă. În ciuda marelor rezultate în campionatul intern, Barcelona nu a fost capabilă să câștige Liga Campionilor. În urma criticilor puternice aduse de fani, după trei sezoane, în 2000, van Gaal a demisionat.

Anii de tulburare

Joan Gaspart a fost ales ca succesorul lui Josep Lluis Nuñez în 2000. Norocul nu i-a surâs încă de la începutul președenției sale, căpitanul lui Barça semnând cu rivalii de-o viață Real Madrid în ziua alegerii sale. Consolarea fanilor nu era o slujbă ușoară, iar reacția noii administrații n-a făcut decât să agraveze situația. Cheltuielile nesăbuite făcute de Gaspart au dus clubul într-o criză financiară. Prezidarea lui Gaspart a fost marcată de schimbări frecvente de antrenori, fiecare dintre aceștia dorind să aducă jucători la alegerea lor la club. Multe talente au fost aduse la club în acești 3 ani, dar puține dintre acestea au primit șansa de a reuși. Absența unei victorii importante și lipsa de interes a jucătorilor a făcut presiunea socială de nesuportat, forțându-l să demisioneze în 2003. O comisie temporară a preluat conducerea până la alegerea președintelui actual Joan Laporta în același an.

Revenirea

Departamentul de marketing al clubului și-a stabilit strategia în jurul lui Ronaldinho.[9]
Fișier:The six Barça cups .jpg
Cele șase trofee câștigate de Barcelona în 2009.

Joan Laporta s-a dovedit o alegere mai bună pentru FC Barcelona. Odată cu venirea sa și cele ale superstarului Ronaldinho și a fostului internațional olandez Frank Rijkaard ca manager (care era, de fapt, a treia variantă a lui Laporta, după Ronald Koeman de la Ajax și Guus Hiddink de la PSV Eindhoven) printre altele, noul stil de administrare a readus succes la club. Datoriile masive moștenite s-au redus și doar o mică parte din jucătorii crescuți în echipa care nu a reușit să câștige un titlu important în cinci ani au rămas la echipă. În sezonul 2003/2004 Barcelona a avut o revenire de formă spectaculoasă, terminând pe locul doi, după ce fusese în prealabil la coada clasamentului o parte îndelungată a sezonului. Motivul pentru care Barcelona nu a reușit chiar câștigarea campionatului a fost pentru că revenirea s-a petrecut prea târziu. În sezonul 2004/2005, Barcelona a condus clasamentul din prima până în ultima etapă, adjudecându-și al șaptesprezecelea titlu de campioană a Spaniei la 14 mai 2005 și a șasea Supercupă a Spaniei la 20 august 2005. În ciuda ieșirii din cursa pentru Liga Campionilor în mâinile lui Chelsea, suporterii și jucătorii asemenea încep să creadă într-o a treia eră de aur. Pe 17 mai 2006, Barcelona a reușit să câștige finala Ligii Campionilor în fața echipei engleze Arsenal F.C..

Sezonul 2007-08 s-a încheiat fără niciun titlu,Barça terminând pe locul trei în La Liga și a fost învinsă în semifinala Ligii Campionilor de Manchester United cu scorul de 1-0.

Simboluri

Culori

Tricou în culorile tradiționale albastru și grena

Există diverse versiuni referitoare la originea și la motivul alegerii culorilor care au îmbrăcat de-a lungul istoriei legendele Barcelonei. Versiunea cea mai logică arată că cel care a ales culorile a fost chiar fondatorul clubului Joan Gamper. De fapt s-a dovedit că în prima partidă jucată de Gamper în Barcelona, chiar înainte de fondarea clubului, acesta a purtat o șapcă albastru cu grena.

Până de curând, se credea că au fost folosite culorile echipei FC Basel, echipă la care se credea că a jucat Gamper.

Câteva speculații istorice spun că albastrul și grena vin de la culorile stemei cantonului elvețian Ticino, locul unde locuia sora lui Gamper, Rosa.

Altă istorie care a circulat susținea că alegerea culorilor îl are ca și inițiator pe unul dintre participanții la întâlnirea fondatorilor FC Barcelona care avea un creion cu capăt dublu cu ambele culori. Acesta ar fi propus ca albastru și grena să fie culorile clubului.

O a patra versiune situează originea în faptul că mama unuia dintre primii jucători, Dna. Comamala, a împărțit eșarfe albastre jucătorilor, lucru care ar fi indus mai târziu ideea culorilor albastru și grena.

De curând, o nouă ipoteză a apărut care sugerează faptul că originea culorilor este de fapt în sudul Germaniei, mai exact la Heidenheim an der Brenz, locul nașterii lui Otto Maier, unul dintre fondatorii clubului.

În primii 10 ani, tricoul era jumătate albastru, jumătate grena, având culorile mânecilor inversate, în timp ce șortul era alb, deși există o dovadă a unui joc în care șortul era închis la culoare. În sezonul 1909-1910 au fost introduse dungile albastre și grena pe tricou. În 1913, șortul a devenit negru, apoi după șapte ani albastru, cu mici variații privind grosimea și numărul dungilor de pe tricou și cu mici diferențe legate de intensitatea și nuanța culorilor albastru și grena.

În primii ani, clubul a folosit tricouri jumătate albastre, jumătate grena pentru ca mai apoi să se impună dungile verticale a căror grosime a variat destul de mult de-a lungul istoriei. Numai echipele de baschet, rugby și atletism au purtat la un moment dat tricouri cu dungi verticale. Pentru a sărbători centenarul, prima echipă de fotbal a folosit un echipament similar cu primul echipament, jumătate albastru, jumătate grena. Șortul, alb până în 1913, a fost înlocuit cu cel negru. Din anii ’20 până în prezent, echipamentul a conținut șort albastru. Această tradiție a fost întreruptă în sezonul 2005-2006, când albastrul a fost înlocuit cu grena.

Istoric echipament: principal

Kit body navybluehalf.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1899-1910
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1911-1913
Kit body bluestripes2.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1913-1920
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1920-1939
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1939-1949
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona0910h.png
Kit socks long.svg
1955 Cupa Orașelor Târguri
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona0910h.png
Kit socks long.svg
1950-1991
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1991-1992
Kit body halfbluestripes.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1992-1995
Kit body 2redstripes2.png
Kit body.svg
Kit right arm bluelower.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1995-1998
Kit body fcbarcelona9798.png
Kit body.svg
Kit right arm fcbarcelona9798.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona0405h.png
Kit socks long.svg
1997-98 Cupele Europene
Kit body navybluehalf.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1998-1999
Kit body bluesides2.png
Kit body.svg
Kit right arm azul baixo.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1998-2000
Kit body bluestripes2.png
Kit body.svg
Kit right arm bluelower.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2000-2001
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2001-2002
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2002-2003
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona0910h.png
Kit socks long.svg
2003-2004
Kit body fcbarcelona.png
Kit body.svg
Kit right arm fcbarcelona.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2004-2005
Kit body bluestripes.png
Kit body.svg
Kit right arm blue stripes.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2005-2006
Kit body halfbluestripes.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2006-2007
Kit body Barca1.png
Kit body.svg
Kit right arm right nike Baca.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2007-2008
Kit body fcbarcelona0809h.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2008-2009
Kit body fcbarcelona0910h.png
Kit body.svg
Kit right arm fcbarcelona0910h.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona0910h.png
Kit socks long.svg
2009-2010
Kit body fcbarcelona1011h.png
Kit body.svg
Kit right arm fcbarcelona1011h.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona1011h.png
Kit socks long.svg
2010-2011
Kit body fcbarcelona1112H.png
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona1112h.png
Kit socks long.svg
2011-2012
Kit body fcbarcelona1112H.png
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona1112h.png
Kit socks long.svg
2012-2013

Istoric echipament: secund

Kit body redblue leftsash.png
Kit body.svg
Kit right arm blueborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks double pale red line.png
Kit socks long.svg
1974-1982
Kit body blueredstripe.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1982-1985
Kit body blueredstripe.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1985-1991
Kit body blueredstripe.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1989
Kit body fcb 1992 cl final.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1991-1992
Kit body uhlsport sénar.png
Kit body.svg
Kit right arm red hoops.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1992-1995
Kit body navyshoulders.png
Kit body.svg
Kit right arm darkblueshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1995-1997
Kit body bluevertical.png
Kit body.svg
Kit right arm blueshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1997-1998
Kit body bluehorizontal.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1998-1999
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
1999-2001
Kit body bluevertical.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2001-2002
Kit body redblue rightsash bologna.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2002-2003
Kit body yellowthinstripes.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2003-2004
Kit body FCB2004 b.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2004-2005
Kit body blueshoulders.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2005-2006
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2006-2007
Kit body Barca2.png
Kit body.svg
Kit right arm yellowborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2007-2008
Kit body barca0809away.png
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2008-2009
Kit body fcbarcelona0910a.png
Kit body.svg
Kit right arm fcbarcelona0910a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
2009-2010
Kit body fcbarcelona1011a.png
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona1011a.png
Kit socks long.svg
2010-2011
Kit body fcbarcelona1112a.png
Kit body.svg
Kit right arm thinblackborder.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks fcbarcelona1112a.png
Kit socks long.svg
2011-2012

{{Football kit |

pattern_la= _thinblackborder|pattern_b=_fcbarcelona1112a|pattern_ra=_thinblackborder|
pattern_s=_fcbarcelona1112a|pattern_so=_fcbarcelona1112a|
leftarm=000000|body=000000|rightarm=000000|shorts=000000|socks=000000|
title =2011-2012

Stema

Stema FC Barcelona a fost creată de Carles Comamala, fost jucător și conducător al clubului, care în 1910 a câștigat concursul organizat de club. Emblema are un contur în formă de oală (foarte asemănător cu emblemele cluburilor elvețiene). În interior, în partea din stânga sus, este prezentă crucea Sfântului Gheorghe (roșu pe alb), în timp ce în partea dreaptă conține patru bare vertical roșii pe un fundal galben, ceea ce reprezintă stema regiunii Catalunia. O bandă orizontală cu inițialele clubului (FCB) separă partea de sus de partea de jos a stemei, care este mai mare și care este acoperită ăe toată lățimea emblemei de linii verticale albastre și grena, având în centru o minge de fotbal. De-a lungul istoriei, stema a suferit diverse modificări, dar și-a păstrat același design. În anii 40, din ordinul guvernului, cele patru bare roșii au fost înlocuite cu două bare, pentru a împiedica identificarea cu emblema Cataluniei. La începutul anilor 50, vechiul design a fost din nou folosit. În primii anii, emblema orașului a fost și ea prezentă pe stema clubului, apărând din nou în meciurile internaționale din cadrul Cupei Orașelor Târguri din anii 50.

Lotul actual 2014/2015

Nr. Poziție Jucător
1 Germania P Marc-André ter Stegen
2 Spania F Martín Montoya
3 Spania F Gerard Piqué
4 Croația M Ivan Rakitić
5 Spania M Sergio Busquets
6 Spania M Xavi Hernández (căpitan)
7 Spania A Pedro Rodríguez
8 Spania M Andrés Iniesta (vice-căpitan)
9 Uruguay A Luis Suárez
10 Argentina A Lionel Messi
11 Brazilia A Neymar
12 Brazilia M Rafinha
Nr. Poziție Jucător
13 Chile P Claudio Bravo
14 Argentina F Javier Mascherano
15 Spania F Marc Bartra
16 Brazilia F Douglas
18 Spania F Jordi Alba
20 Spania M Sergi Roberto
21 Brazilia F Adriano
22 Brazilia F Dani Alves
23 Germania F Thomas Vermaelen
24 Franța F Jérémy Mathieu
25 Spania P Jordi Masip

Plecări

Împrumutați

Nr. Poziție Jucător
Cambodgia M Alex Song (la West Ham până la 30 Iunie 2015)
Olanda M Ibrahim Afellay (la Olympiacos până la 30 Iunie 2015)
Spania A Gerard Deulofeu (la FC Sevilla până la 30 Iunie 2015)
Spania A Cristian Tello (la Porto până la 30 Iunie 2016)

Echipa tehnică

  • Antrenor principal: Luis Enrique
    • Antrenori secunzi: Juan Carlos Unzué, Robert Moreno, Joan Barbarà
    • Antrenor de portari: José Ramón de la Fuente
    • Delegat: Carles Naval
  • Responsabil de pregătirea fizică: Aureli Altimira
    • Preparatori fizici: Rafel Pol, Francisco Paco Seirul·lo, Francesc Cos, Eduard Pons
  • Responsabil de echipa medicală: Ramon Canal
    • Doctori: Dr. Ricard Pruna, Dr. Daniel Medina
    • Recuperatori: Emili Ricart, Juanjo Brau
    • Fizioterapeuți: Jaume Munill, Roger Gironès, David Álvarez
    • Podolog: Martín Rueda
  • Analiză tactică și Scouting: Domènec Torrent, Carles Planchart, Àlex Garcia
  • Responsabili cu echipamentul: Chema Corbella, José Antonio Ibarz, Gabriel Galán
  • Responsabil cu legătura conducere - jucători: Pepe Costa

Palmares

Competiții naționale

  • Campionatul Spaniei: 22 (1928/29, 1944/45, 1947/48, 1948/49, 1951/52, 1952/53, 1958/59, 1959/60, 1973/74, 1984/85, 1990/91, 1991/92, 1992/93, 1993/94, 1997/98, 1998/99, 2004/05, 2005/06, 2008/09, 2009/10, 2010/11,2012/2013)[10]
  • Copa del Rey (26) (record): 1909/10, 1911/12, 1912/13, 1919/20, 1921/22, 1924/25, 1925/26, 1927/28, 1941/42, 1950/51, 1951/52, 1952/53, 1956/57,1958/59, 1962/63, 1967/68, 1970/71, 1977/78, 1980/81, 1982/83, 1987/88, 1989/90, 1996/97, 1997/98, 2008-09, 2011/2012[11]
Finalistă (11): 1901–02, 1918–19, 1931–32, 1935–36, 1953–54, 1973–74, 1983–84, 1985–86, 1995–96, 2010–11, 2013–14
Finalistă (8): 1985, 1988, 1990, 1993, 1997, 1998, 1999, 2012
Finalistă (2): 1949, 1951

Competiții europene

Finalistă (3): 1960–61, 1985–86, 1993–94

Competiții internaționale

Finalistă (1): 2006
Finalistă (1): 1992

Competiții regionale și amicale

  • Cupa Latină: 2 (1949, 1952)
  • Cupa Pirineilor: 4 (1910, 1911, 1912, 1913)
    • Campionatul Catalunyei: 23 1901/02 (Cupa Macaya), 1902/03 (Cupa Barcelona), 1904/05, 1908/09, 1909/10, 1910/11, 1912/13, 1915/16, 1918/19, 1919/20, 1920/21, 1921/22, 1923/24, 1924/25, 1925/26, 1926/27, 1927/28, 1929/30, 1930/31, 1931/32, 1934/34, 1935/36, 1937/38)
    • Liga Catalana: 1 (1937/1938)
    • Cupa Catalunyei: 6 (1990/91, 1992/93, 1999/2000, 2003/04, 2004/05, 2006/07)
    • Trofeul Joan Gamper: 36 (1966, 1967, 1968, 1969, 1971, 1973, 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1988, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2006, 2007, 2008, 2010, 2011, 2013)
    • Trofeul Ramón de Carranza: 3 (1961, 1962, 2005)
    • Trofeul Teresa Herrera: 5 (1948, 1951, 1972, 1990, 1993)
    • Trofeul Ciudad de Palma: 5 (1969, 1974, 1976, 1980, 1981)
    • Ciudad de la Línea: 4 (1985, 1991, 1995, 2000)

Premii individuale jucători

Jucători importanți

Vezi de asemenea Lista jucătorilor de la FC Barcelona
De la fondare până în 1940
Din 1940 până în 1980
Din 1980 până în 2000
Din 2000 până azi

Antrenori notabili

Vezi de asemenea Lista antrenorilor de la FC Barcelona
Johan Cruyff
Pep Guardiola

Următorii antrenori au luat cel puțin un trofeu important cu echipa.[18]

Nume Perioadă Trofee Total
Domestic Internațional
LC SC SS LC CMAC UCL UCWC ICFC USC
-
3
-
-
-
-
-
-
-
3
Anglia Jack Greenwell 1917–24
-
2
-
-
-
-
-
-
-
2
Ungaria Jesza Poszony 1924–25
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Anglia Ralph Kirby 1925–26
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Spania Romà Forns 1927–29
1
1
-
-
-
-
-
-
-
2
Spania Joan Josep Nogués 1941–44
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Spania Josep Samitier 1944–47
1
-
-
-
-
-
-
-
-
1
Uruguay Enrique Fernández 1947–50
2
-
1
-
-
-
-
-
-
3
Cehoslovacia Ferdinand Daučík 1950–54
2
3
2
-
-
-
-
-
-
7
Spania Domingo Balmanya 1956–58
-
1
-
-
-
-
-
1
-
2
Argentina Helenio Herrera 1958–60, 1980–81
2
2
-
-
-
-
-
1
-
5
Spania Josep Gonzalvo 1963
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Argentina Roque Olsen 1965–67
-
-
-
-
-
-
-
1
-
1
Spania Salvador Artigas 1967–69
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Anglia Vic Buckingham 1969–71
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Olanda Rinus Michels 1971–75, 1976–78
1
1
-
-
-
-
-
-
-
2
Spania Joaquim Rifé 1979–80
-
-
-
-
-
-
1
-
-
1
Germania Udo Lattek 1981–83
-
1
-
1
-
-
1
-
-
3
Argentina César Luis Menotti 1983–84
-
-
1
-
-
-
-
-
-
1
Anglia Terry Venables 1984–87
1
-
-
1
-
-
-
-
-
2
Spania Luis Aragonés 1987–88
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Olanda Johan Cruyff 1988–96
4
1
3
-
-
1
1
-
1
11
Anglia Bobby Robson 1996–97
-
1
1
-
-
-
1
-
-
3
Olanda Louis van Gaal 1997–00, 2002–03
2
1
-
-
-
-
-
-
1
4
Olanda Frank Rijkaard 2003–08
2
-
2
-
-
1
-
-
-
5
Spania Josep Guardiola 2008–12
3
2
3
-
2
2
-
-
2
14
Spania Tito Vilanova 2012–13
1
-
-
-
-
-
-
-
-
1
Argentina Gerardo Martino 2013–14
-
-
1
-
-
-
-
-
-
1
Total 1899–2014 22 26 14 2 2 4 4 3 4 81

Președinți

  • Elveția Walter Wild (1899-1901)
  • Spania Bartomeu Terrades i Brutau (1901-1902)
  • Germania Paul Hass (1902-1903)
  • Anglia Arthur Witty Cotton (1903-1905)
  • Spania Josep Soler (1905-1906)
  • Spania Juli Marial (1906-1908)
  • Spania Vicenç Reig (1908)
  • Elveția Joan Gamper (1908-1909)
  • Germania Otto Gmelin (1909-1910)
  • Elveția Joan Gamper (1910-1913)
  • Spania Francesc de Moxó i de Sentmenat (1913-1914)
  • Spania Àlvar Presta (1914)
  • Spania Joaquim Peris de Vargas (1914-1915)
  • Spania Rafael Llopart i Vidaud (1915-1916)
  • Spania Gaspar Rosés i Arús (1916-1917)
  • Elveția Joan Gamper (1917-1919)
  • Spania Ricard Graells (1919-1920)
  • Spania Gaspar Rosés i Arús (1920-1921)
  • Elveția Joan Gamper (1921-1923)
  • Spania Enric Cardona i Panella (1923-1924)
  • Elveția Joan Gamper (1924-1925)
  • Spania Arcadi Balaguer (1925-1929)
  • Spania Tomàs Rosés (1929-1930)
  • Spania Gaspar Rosés i Arús (1930-1931)
  • Spania Antoni Oliver (1931)
  • Spania Joan Coma (1931-1934)
  • Spania Esteve Sala (1934-1935)
  • Spania Josep Sunyol i Garriga (1935-1936)
  • Spania Joan Soler i Julià (1939-1940)
  • Spania Enrique Piñeyro Queralt (1940-1942)
  • Spania Josep Vidal-Ribas (1942)
  • Spania Enrique Piñeyro Queralt (1942-1943)
  • Spania Josep Antoni de Albert (1943)
  • Spania Josep Vendrell (1943-1946)
  • Spania Agustí Montal i Galobart (1946-1952)
  • Spania Enric Martí i Carreto (1952-1953)
  • Spania Francesc Miró-Sans i Casacuberta (1953-1961)
  • Spania Enric Llaudet i Ponsa (1961-1968)
  • Spania Narcís de Carreras i Guiteras (1968-1969)
  • Spania Agustí Montal i Costa (1969-1977)
  • Spania Raimon Carrasco i Azemar (1977-1978)
  • Spania Josep Lluís Núñez i Clemente (1978-2000)
  • Spania Joan Gaspart i Solves (2000-2003)
  • Spania Enric Reyna i Martínez (2003)
  • Spania Joan Laporta i Estruch (2003-2010)
  • Spania Sandro Rosell i Feliu (2010-2014)
  • Spania Josep Maria Bartomeu i Floreta (2014- )

Secții sportive

Echipa de hochei pe gheață masculin, 2008

Trivia

Sponsorizare

Barça este cunoscută pentru refuzul definitiv în permiterea logourilor sponsorilor pe tricourile sale de fotbal. Aceasta se datorează faptului că Barça este privită ca un simbol al Cataloniei și orice alte sponsorizări de "natură intruzivă" sunt, de obicei, refuzate. Acest fapt a fost controversat chiar și pentru producătorul tricourilor, Nike. Însă din 2005 Barça a acceptat să aibă logoul TV3 (canalul TV catalan principal și, de asemenea, un simbol al Cataloniei) pe brațul stâng, păstrându-se pentru moment ideea că nici un sponsor nu va acoperi partea centrală a tricoului Barçei, deși în media se speculează semnarea unor contracte spre sfârșitul anului. În săptămânile recente, s-a speculat îndelung (deși negat oficial) că Barça este aproape de semnarea unui acord cu comitetul organizator al Olimpiada de Vară 2008 pentru a plasa logoul olimpic al Beijingului pe tricourile de fotbal. Înțelegerea propusă ar fi durat până în 2010; după Olimpiadele din 2008, Barça purtând logoul Jocurilor Asiatice din 2010, cu candidatura provinciei Guangzhou.

În acest sezon, tricourile de joc ale Barcelonei poarta sigla UNICEF în locul rezervat de obicei sponsorului principal.

Totuși, Barça a acceptat logoul unui sponsor pe tricourile echipei de baschet. Secțiunea de baschet este sponsorizată de către compania de asigurări elvețiană Winterthur Group—o sponsorizare unică pentru Barça, cum această companie a fost fondată în Winterthur, locul de naștere a lui Joan Gamper.

Culés

Înțelesul etimologic al acestui cuvânt derivă din cul care literal înseamnă fund în catalană (pronunțat /kuˈles/). O traducere aproximativă a acestui termen ar fi funduri. Departe de a fi ofensiv sau jignitor pentru fanii lui Barça, acest termen a fost creat la începutul secolului XX, când, fanii care se așezau în cea mai înaltă poziție a stadionului permiteau persoanelor din afară să le admire posterioarele. Acest termen relativ umoristic a fost adoptat și fanii au fost numiți astfel începând cu acea perioadă.[necesită citare] Există aproximativ 1730 cluburi de suporteri ai FC Barcelonei înregistrate oficial în întreaga lume (până în noiembrie 2005).[necesită citare]

Vezi și

Referințe

  1. ^ Imn FC Barcelona”. FC Barcelona. http://www.fcbarcelona.com/club/identity/detail/card/anthem. 
  2. ^ http://www.deloitte.com/assets/Dcom-UnitedKingdom/Local%20Assets/Documents/Industries/Sports%20Business%20Group/uk-sbg-dfml-2012-final.pdf
  3. ^ https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:6XB49cClMaoJ:www.slideworld.com/uploadimage/50ffP%2520R%2520O%2520I%2520E%2520C%2520T-FOTBAL%2520MIHALCEA%2520CATALIN.ppt+Echipa+fanion+a+ora%C8%99ului+Barcelona,+Catal%C3%A0+FC,+a+fost+%C3%AEnfiin%C8%9Bat%C4%83+%C3%AEn+apropierea+s%C4%83lii+de+sport+Tolosa+de+c%C4%83tre+Jaume+Vila,+av%C3%A2nd+scopul+declarat+de+a+promova+sportul+local.+Acest+club+a+refuzat+integrarea+t%C3%A2n%C4%83rului+entuziast+al+fotbalului+Hans+Gamper,+datorit%C4%83+faptului+c%C4%83+nu+era+catalan.+Reac%C8%9Bia+lui+Gamper+la+acest+refuz+a+fost+crearea+clubului+FC+Barcelona+pe+29+noiembrie+1899,+%C3%AEmpreun%C4%83+cu+un+grup+de+tineri+englezi,+un+canadian+%C8%99i+c%C3%A2%C8%9Biva+barcelonezi.+Pe+l%C3%A2ng%C4%83+sec%C8%9Bia+de+fotbal,+%C3%AEn+cadrul+clubului+%C8%99i-au+desf%C4%83%C8%99urat+activitatea+%C8%99i+alte+sporturi+(baschet,+handbal,+hochei+pe+iarb%C4%83,+rugby,+baseball,+patina+artistic,+volei,+fotbal+%C3%AEn+sal%C4%83,+ciclism,+hochei+pe+ghea%C8%9B%C4%83).&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiwV0t_8rf_OjiAdiwCPDKh3cu0AnWfM95nqPht4GAEX6t0I5JFa7Zhwr1xnoK7lX9JaYioRcCSqrz49KY7JLw93xuxMS_j8m0NEFLPZrq45q3fxmcMWOfsPiMREFD2TzYiKu82&sig=AHIEtbSiUp2WCLl2GHYuzeiIngIBl95prg
  4. ^ Ball, Phil p. 89.
  5. ^ Carnicero, José Vicente Tejedor (21 mai 2010). „Spain – List of Cup Finals”. RSSSF. http://www.rsssf.com/tabless/spancuphist.html. Accesat la 9 martie 2010. 
  6. ^ History part I”. FC Barcelona. http://www.fcbarcelona.com/web/english/club/historia/etapes_historia/etapa_1.html. Accesat la 11 martie 2010. 
  7. ^ Arnaud, Pierre; Riordan, James. p. 103.
  8. ^ History part II”. FC Barcelona. http://www.fcbarcelona.com/web/english/club/historia/etapes_historia/etapa_2.html. Accesat la 11 martie 2010. 
  9. ^ Ferrand, Alain; McCarthy, Scott. p. 110.
  10. ^ Evolution 1929–10”. Liga de Fútbol Profesional. http://www.lfp.es/Default.aspx?tabid=113&Controltype=EvHist&id=1&tmpd=28&tmph=110&e1=5&e2=&e3=&e4=. Accesat la 6 august 2010. 
  11. ^ Palmarés en” (în Spanish). MARCA. http://www.marca.com/deporte/futbol/copa–rey/palmares.html. Accesat la 22 iunie 2010. 
  12. ^ Carnicero, José; Torre, Raúl; Ferrer, Carles Lozano (28 august 2009). „Spain – List of Super Cup Finals”. RSSSF. http://www.rsssf.com/tabless/spansupcuphist.html. Accesat la 22 iunie 2010. 
  13. ^ Torre, Raúl (29 ianuarie 2009). „Spain – List of League Cup Finals”. RSSSF. http://www.rsssf.com/tabless/spanleagcuphist.html. Accesat la 22 iunie 2010. 
  14. ^ campionilor/istorie/index.html Istoria Ligii Campionilor”. Union of European Football Associations (UEFA). http://www.uefa.com/liga campionilor/istorie/index.html. Accesat la 2 iunie 20111. 
  15. ^ UEFA Cup Winners' Cup”. UEFA. http://en.archive.uefa.com/competitions/ecwc/index.html. Accesat la 22 iunie 2010. 
  16. ^ Stokkermans, Karel (26 ianuarie 2000). „Inter–Cities Fairs' Cup”. RSSSF. http://www.rsssf.com/tablese/ec3a.html. Accesat la 22 iunie 2010. 
  17. ^ Tournaments”. FIFA. http://www.fifa.com/tournaments/archive/tournament=107/index.html. Accesat la 22 iunie 2010. 
  18. ^ Managers”. FC Barcelona. http://www.fcbarcelona.com/web/english/club/historia/entrenadors.html. Accesat la 15 martie 2010. 

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de FC Barcelona