Traian Ionescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Traian Ionescu (n. 17 iulie 1923, comuna Văleni, judeţul Argeş; d. 4 octombrie 2006, Bucureşti) a fost un important fobalist şi antrenor de fotbal român.
[modifică] Biografie
Traian Ionescu s-a născut la data de 17 iulie 1923 în comuna Văleni (judeţul Argeş). Este legitimat ca fotbalist la vârsta de 13 ani la F.C. Târgovişte, jucând pe postul de portar la această echipă până în 1939, după care trece, pe rând, la Sporting Piteşti (1939-1941), Vulturii Lugoj (1943-1945), Sporting Piteşti (1945-1946), Juventus Bucureşti (1946-1949), C.C.A. Bucureşti (1949-1951) şi Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc (1952-1953).
Ca jucător de fotbal, a câştigat cu echipa C.C.A. Bucureşti Campionatul Naţional de fotbal în 1951 şi Cupa României (în ediţiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naţionale a României.
Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploieşti (1954-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroşi (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin).
Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitenţe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo Bucureşti, aducându-şi o importantă contribuţie la obţinerea unor performanţe de prestigiu pentru această echipă:
- titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965)
- Cupa României la fotbal (1963/1964 şi 1967/1968).
El a promnovat în fobalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller şi Constantin Frăţilă.
Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câştigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo Bucureşti, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană naţională în ediţia 1970/1971.
Lucrează, după aceea, la centrul de fotbal al F.C. Sportul Studenţesc (1973-1975), la F.C Olimpia Satu Mare (1976), Jiul Petroşani (1977-1978), Sport Club Bacău (1978-1980), Petrolul Ploieşti (1980-1981), Steaua Bucureşti (1981), Chimia Rm. Vâlcea (1982-retur), după care este solicitat pentru un an, în 1983, în Maroc, să pregătească echipa naţională de juniori a acestei ţări. Revine iarăşi în România, unde antrenează echipa FC Olt Scorniceşti în sezonul 1984/1985, după care se retrage din activitatea fotbalistică.
Traian Ionescu a fost antrenor emerit, fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi tehnicieni din istoria fotbalului românesc. A încetat din viaţă la data de 4 octombrie 2006 în oraşul Bucureşti, la vârsta de 83 ani.
[modifică] Bibiografie
- Mihai M. Ionescu, Mircea Tudoran - Fotbal de la A la Z (Editura Sport-Turism, 1984)
