Real Madrid C.F.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Real Madrid
Nume complet	Real Madrid Club de Fútbol.[1]
Poreclă	Los Galácticos (Galacticii), Los Merengues (Albii), Los Blancos (Albii)[2]
Fondat	6 martie 1902 (ca Madrid Fotbal Club)[2]
Stadion	Santiago Bernabéu, Madrid, Spania
Capacitate	80 354[1]
Preşedinte	Florentino Perez
Antrenor	Manuel Pellegrini
Ligă	Primera División
2008-09	Primera División, locul 2
Acasă 　 Deplasare

Real Madrid Club de Fútbol este un club de fotbal profesionist bazat în Madrid, Spania. Este cea mai de succes echipă din fotbalul spaniol şi a fost votată de FIFA ca „Cel mai bun club al secolului XX” după ce a câştigat un record de 31 de titluri La Liga, 17 cupe ale Spaniei la fotbal, un record de nouă cupe europene şi două cupe UEFA. Real a fost un membru fondator al FIFA şi al defunctului grup de cluburi de fotbal europene de elită G-14, precum şi al înlocuitoarei sale, Asociaţia Cluburilor Europene.

Fondat în 1902, Real Madrid s-a menţinut de atunci numai în topul fotbalului spaniol. În anii 1940, clubul, stadionul Santiago Bernabéu şi Ciudad Deportiva au fost reconstruite ca urmare a Războiului Civil Spaniol. Clubul s-a afirmat ca o forţă majoră atât în fotbalul spaniol cât şi în cel european în anii 1950. În anii 1980, clubul avea una dintre cele mai bune echipe din Spania şi Europa (cunoscută ca La Quinta del Buitre), câştigând două cupe UEFA, cinci campionate spaniole la rând, o cupă spaniolă şi trei supercupe spaniole.

Echipa joacă într-un echipament alb complet, de unde şi porecla Los Merengues (Albii). Logoul său a fost schimbat de mai multe ori ca urmare a încercărilor de a-l moderniza; logoul actual este o versiune modificată a primului, adoptat în anii 1920. Stadionul pe care îşi dispută meciurile de acasă este Santiago Bernabéu în Chamartín, Madrid, unde a jucat din 1947. Capacitatea sa este de 80 354 de spectatori. Spre deosebire de majoritatea cluburilor europene de fotbal, membrii Real Madridului (socios) au deţinut şi operat clubul încă de la întemeierea sa. Real este cel mai bogat club de fotbal din lume ca venit anual (€351m).^[3] De asemenea, clubul mai are şi o echipă de rezervă, Real Madrid Castilla, dar şi o foarte reuşită echipă de baschet, Real Madrid Baloncesto.

Cuprins 1 Istorie 1.1 Rivalitatea cu FC Barcelona 2 Palmares 2.1 Domestic 2.2 Internaţional 3 Lotul actual 2009/2010 4 Statistici 2008/2009 5 Informaţii despre stadion 6 Jucători faimoşi 7 Antrenori faimoşi 8 Preşedinţi 9 Legături externe 10 Referinţe

[modifică] Istorie

Fotbalul a fost introdus la Madrid de către profesorii şi studenţii de la Institución Libre de Enseñanza, printre care şi câţiva absolvenţi ai Oxbridge. În 1897 aceştia au fondat Fotbal Club Sky, jucând în dimineţile de duminică la Moncloa. Acesta s-a împărţit în 1900 în două cluburi noi: Noul Fot-Bal de Madrid şi Club Español de Madrid. Cel din urmă s-a mai împărţit o dată în 1902, rezultând în formarea lui Madrid Fotbal Club la 6 martie 1902.^[2] La trei ani după fondarea sa, în 1905, Madrid FC a câştigat primul titlu după ce a învins-o pe Athletic Bilbao în finala Cupei Spaniei. Clubul a devenit unul dintre membrii fondatori ai Federaţiei Regale Spaniole de Fotbal pe 4 ianuarie 1909, atunci când preşedintele clubului, Adolfo Meléndez, a semnat acordul de fondare a asociaţiei de fotbal spaniole. După ce a jucat pe mai multe stadioane, echipa s-a mutat la „Campo de O'Donnell” în 1912.^[4] În 1920, numele clubului a fost schimbat în Real Madrid, după ce regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a acordat titlul de Real (Regal) clubului.^[5]

În 1929 a fost fondată prima ligă de fotbal spaniolă. Real Madrid a condus în prima ediţie până la ultimul meci, o înfrângere în faţa lui Athletic Bilbao rezultând în clasarea pe locul doi, după Barcelona.^[6] Real Madrid a câştigat primul titlu al ligii în sezonul 1931–32. Albii au câştigat din nou liga în anul următor, devenind prima echipă care a câştigat campionatul de două ori.^[7]

Santiago Bernabéu Yeste a devenit preşedintele Real Madridului în 1945.^[8] Sub preşedinţia sa clubul, stadionul Santiago Bernabéu şi Ciudad Deportiva au fost reconstruite după încheierea Războiului Civil Spaniol. Începând cu 1953, el a abordat o nouă strategie, aceea de a semna cu jucători de clasă mondială din străinătate, cea mai proeminentă realizare fiind aducerea lui Alfredo Di Stéfano.^[9]

În 1955, acţionând în lumina ideii propuse de jurnalistul şi editorul sportiv al ziarului francez L'Équipe, Gabriel Hanot, şi bazându-se pe Cupa Latină (un turneu incluzând cluburi din Franţa, Spania, Portugalia şi Italia), Bernabéu s-a întâlnit în hotelul Ambasador din Paris cu Bedrignan şi Gusztáv Sebes şi a creat ceea ce astăzi este cunoscută sub numele de Liga Campionilor UEFA.^[10] Sub conducerea lui Bernabéu Real Madrid s-a impus ca o forţă majoră atât în fotbalul spaniol cât şi în cel european. Clubul a câştigat Cupa Europeană de cinci ori la rând între 1956 şi 1960, remarcându-se în finala de la Hampden Park din 1960 împotriva echipei Eintracht Frankfurt care s-a terminat cu scorul de 7-3.^[9] Deoarece a câştigat competiţia de cinci ori la rând, Real a primit pentru totdeauna cupa originală şi dreptul de a purta insigna de onoare a UEFA.^[11] Clubul a câştigat Cupa Europeană pentru a şasea oară în 1966, învingând pe FK Partizan cu scorul de 2-1 în finală cu o echipă alcătuită numai din jucători spanioli (cunoscută ca echipa Ye-yé) - o premieră în cadrul competiţiei.^[12] Numele de „Ye-yé” venea de la refrenul „Yeah, yeah, yeah” din cântecul She Loves You al formaţiei The Beatles după ce patru membri ai echipei au pozat pentru Diario Marca purtând peruci Beatles. Generaţia Ye-yé a ajuns de asemenea până în finalele Cupei Europene din 1962 şi 1964.

În anii 1970, Real Madrid a câştigat cinci campionate ale ligii şi trei cupe spaniole.^[13] Clubul a jucat pentru prima dată în finala Cupei Cupelor UEFA în 1971, fiind învins de echipa engleză Chelsea cu scorul de 2-1.^[14] Pe 2 iulie 1978, preşedintele clubului, Santiago Bernabéu, a murit în timp ce Campionatul Mondial se desfăşura în Argentina. În onoarea sa, FIFA a decretat trei zile de doliu în timpul turneului.^[15] În anul următor, clubul a organizat prima ediţie a Trofeului Santiago Bernabéu în memoria fostului său preşedinte.

Până la începutul anilor 1980, Real Madrid îşi pierduse supremaţia asupra titlului La Liga până când o nouă serie de staruri spaniole a adus succesul domestic înapoi la club.^[16] Jurnalistul sportiv spaniol Julio César Iglesias i-a dat acestei generaţii numele de La Quinta del Buitre („Cohorta vulturului”), care provenea de la porecla atribuită unuia dintre membrii săi, Emilio Butragueño. Ceilalţi patru membri erau Manuel Sanchís Hontiyuelo, Rafael Martín Vázquez, Míchel şi Miguel Pardeza.^[17] Cu La Quinta del Buitre (redusă la patru membri atunci când Pardeza a părăsit clubul pentru Zaragoza în 1986) şi jucători notabili precum portarul Francisco Buyo, fundaşul dreapta Miguel Porlán Chendo şi atacantul mexican Hugo Sánchez, Real Madrid avea una dintre cele mai bune echipe din Spania şi Europa în a doua jumătate a anilor 1980, câştigând două cupe UEFA, cinci campionate spaniole la rând, o cupă spaniolă şi trei supercupe spaniole.^[17]

La începutul anilor 1990, La Quinta del Buitre s-a dezmembrat după ce Martín Vázquez, Emilio Butragueño şi Míchel au părăsit clubul. În 1996, preşedintele Lorenzo Sanz l-a numit pe Fabio Capello ca antrenor. Deşi mandatul său a durat numai un sezon, Real Madrid a fost proclamată campioană a ligii, iar jucători ca Roberto Carlos, Predrag Mijatović, Davor Šuker şi Clarence Seedorf au sosit la club pentru a întări o echipă care deja se mândrea cu fotbalişti precum Raúl González, Fernando Hierro, Iván Zamorano şi Fernando Redondo. Prin urmare, Real Madrid (după aducerea şi a lui Fernando Morientes în 1997) a pus capăt în sfârşit unei aşteptări de 32 de ani a unei a şaptea Cupe Europene. În 1998, sub conducerea lui Jupp Heynckes, Albii au învins pe Juventus cu scorul de 1-0 în finală datorită unui gol înscris de Predrag Mijatović.^[18]

În iulie 2000, Florentino Pérez a fost ales preşedinte al clubului.^[19] Campania sa promitea să şteargă datoria clubului şi să îi modernizeze facilităţile. Cu toatea acestea, promisiunea electorală principală care i-a adus victoria lui Pérez a fost obţinerea semnăturii lui Luís Figo.^[20] În anul următor, clubul şi-a vândut într-un mod controversat terenul de antrenament şi a folosit banii pentru a începe asamblarea faimoasei echipe Galáctico, incluzând jucători precum Zinedine Zidane, Ronaldo, Luís Figo, Roberto Carlos, Raúl González şi David Beckham. Este discutabil dacă riscul a meritat, deoarece în ciuda unei câştigări a Cupei Europene în 2002, urmată de ligă în 2003, clubul nu a reuşit să obţină vreun trofeu major în următoarele trei sezoane.^[21]

Ramón Calderón a fost ales preşedinte al clubului pe 2 iulie 2006, numindu-i apoi pe Fabio Capello ca antrenor şi pe Predrag Mijatović ca director sportiv. Real Madrid a câştigat titlul La Liga în 2007 pentru prima dată în ultimii patru ani, însă Capello a fost demis.^[22] În sezonul 2007–08, Albii au câştigat liga domestică pentru a 31-a oară, realizând prima câştigare consecutivă a titlului în ultimii 18 ani.^[23]

În 2009, Real Madrid a bătut recordul mondial de transferuri atunci când Cristiano Ronaldo a semnat pentru €93,3m, zdrobind suma de transfer a lui Zinedine Zidane.

[modifică] Rivalitatea cu FC Barcelona

Rivalitatea dintre Real Madrid şi FC Barcelona este legendară. Încă de la început cluburile erau văzute ca reprezentante ale două regiuni rivale ale Spaniei, Castilia şi Catalonia, precum şi ale celor două oraşe pe care le reprezentau. Însă rivalitatea a atins un nou nivel în timpul anilor lui Franco, când Real Madrid era considerată a fi "echipa regimului", în timp ce FC Barcelona era menţionată ca echipa opoziţiei. Ambele cluburi, însă, deţineau membri proeminenţi ale căror credinţe politice dezaprobau această teorie. În timpul Războiului civil spaniol preşedintele lui Real Madrid, Rafael Sanchez Guerra, era un proeminent republican şi a fost întemniţat şi torturat de către suporterii naţionalişti. Tot ei i-au arestat şi ucis pe vice-preşedintele şi trezorierul clubului.

[modifică] Palmares

[modifică] Domestic

• La Liga^[13]

Câştigători (31 – record): 1931–32, 1932–33, 1953–54, 1954–55, 1956–57, 1957–58, 1960–61, 1961–62, 1962–63, 1963–64, 1964–65, 1966–67, 1967–68, 1968–69, 1971–72, 1974–75, 1975–76, 1977–78, 1978–79, 1979–80, 1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89, 1989–90, 1994–95, 1996–97, 2000–01, 2002–03, 2006–07, 2007–08

Locul 2 (18): 1928–29, 1933–34, 1934–35, 1935–36, 1941–42, 1944–45, 1958–59, 1959–60, 1965–66, 1980–81, 1982–83, 1983–84, 1991–92, 1992–93, 1998–99, 2004–05, 2005–06, 2008–09

• Copa del Rey^[13]

Câştigători (17): 1904–05, 1905–06, 1906–07, 1907–08, 1916–17, 1933–34, 1935–36, 1945–46, 1946–47, 1961–62, 1969–70, 1973–74, 1974–75, 1979–80, 1981–82, 1988–89, 1992–93

Locul 2 (19): 1902–03, 1915–16, 1917–18, 1923–24, 1928–29, 1929–30, 1932–33, 1939–40, 1942–43, 1957–58, 1959–60, 1960–61, 1967–68, 1978–79, 1982–83, 1989–90, 1991–92, 2001–02, 2003–04

• Supercopa de España^[1][24]

Câştigători (8 – record): 1988, 1989*, 1990, 1993, 1997, 2001, 2003, 2008

Locul 2 (3): 1982, 1995, 2007

(* A câştigat Copa del Rey şi La Liga)

• Copa de la Liga^[25]

Câştigători (1): 1984–85

Locul 2 (1): 1982–83

[modifică] Internaţional

• Cupa Europeană/Liga Campionilor UEFA^[13]

Câştigători (9 – record): 1955–56*, 1956–57, 1957–58, 1958–59, 1959–60, 1965–66, 1997–98, 1999–2000, 2001–02

Locul 2 (3): 1961–62, 1963–64, 1980–81

(* Primii câştigători din istorie)

• Cupa UEFA^[13]

Câştigători (2): 1984–85, 1985–86

• Cupa Cupelor UEFA

Locul 2 (2): 1970–71, 1982–83

• Cupa Intercontinentală (fotbal)^[13]

Câştigători (3): 1960, 1998, 2002

Locul (2): 1966, 2000

• Supercupa UEFA^[13]

Câştigători (1): 2002

Locul 2 (2): 1998, 2000

[modifică] Lotul actual 2009/2010

Numerele sunt stabilite conform sitului oficial www.realmadrid.com şi www.lfp.es.

Începând cu 30 iunie 2009.

Nr. Poziţie Jucător 1 P        Iker Casillas 2 F        Míchel Salgado 3 F        Pepe 4 F        Sergio Ramos 5 M        Fernando Gago 6 M        Lassana Diarra 7 A        Raúl 8 M        Kaká 10 M        Wesley Sneijder 11 M        Arjen Robben 12 F        Marcelo 14 M        Guti 15 M        Royston Drenthe 16 F        Gabriel Heinze 17 M        Dani Parejo

Nr. Poziţie Jucător 18 F        Raúl Albiol 19 A        Klaas-Jan Huntelaar 20 A        Gonzalo Higuaín 21 F        Christoph Metzelder 22 F        Miguel Torres 23 M        Rafael van der Vaart 24 M        Javier García 25 P        Jerzy Dudek — M        Mahamadou Diarra — A        Ruud van Nistelrooy — A        Alvaro Negredo — M        Ezequiel Garay — M        Cristiano Ronaldo — A        Karim Benzema

[modifică] Statistici 2008/2009

La Liga 2008–09	Poziţie	Puncte	Jucate	Victorii	Egaluri	Înfrângeri	Adevăr
Real Madrid	2	78	38	25	3	10	+31

• Golgheteri:
  • Gonzalo Higuaín - 22 goluri
  • Raúl González - 18 goluri
  • Klaas-Jan Huntelaar - 8 goluri
• Portari
  • Iker Casillas - 52 goluri în 38 meciuri

Liga Campionilor UEFA 2008–09	Jucate	Victorii	Egaluri	Înfrângeri	Adevăr
Real Madrid	8	4	0	4	-1

• Golgheteri:
  • Raúl González - 3 goluri
  • Ruud van Nistelrooy - 3 goluri
  • Sergio Ramos - 1 gol
  • Arjen Robben - 1 gol
• Portari
  • Iker Casillas - 10 goluri în 7 meciuri
  • Jerzy Dudek - 0 goluri în 1 meci

Copa del Rey 2008–09	Jucate	Victorii	Egaluri	Înfrângeri	Adevăr
Real Madrid	2	1	0	1	0

• Golgheteri:
  • Raúl González - 3 goluri
  • Gonzalo Higuaín - 1 gol
  • Javier Saviola - 1 gol
  • Alberto Bueno - 1 gol
• Portari
  • Jerzy Dudek - 6 goluri în 2 meciuri

Supercopa de España 2008	Jucate	Victorii	Egaluri	Înfrângeri	Adevăr
Real Madrid	2	1	0	1	+1

• Golgheteri:
  • Ruud van Nistelrooy - 3 goluri
  • Gonzalo Higuaín - 1 gol
  • Sergio Ramos - 1 gol
  • Rubén de la Red - 1 gol
• Portari
  • Iker Casillas - 5 goluri în 2 meciuri

Total	Jucate	Victorii	Egaluri	Înfrângeri	Adevăr
Real Madrid	52	31	3	16	+31

• Golgheteri:
  • Raúl González - 24 goluri
  • Gonzalo Higuaín - 24 goluri
  • Ruud van Nistelrooy - 10 goluri
  • Arjen Robben - 8 goluri
  • Klaas-Jan Huntelaar - 8 goluri
• Portari
  • Iker Casillas - 67 goluri în 47 meciuri
  • Jerzy Dudek - 6 goluri în 3 meciuri

[modifică] Informaţii despre stadion

• Nume - Santiago Bernabéu
• Oraş - Madrid
• Capacitate - 87,450
• Inaugurare - 1947
• Mărimea terenului - 106 x 70 metri.
• Alte facilităţi: Ciudad Deportiva

[modifică] Jucători faimoşi

Alfredo di Stéfano Fernando Redondo Héctor Rial Walter Samuel Santiago Hernán Solari Jorge Valdano Evaristo de Macedo Ricardo Rocha Roberto Carlos Robinho Ronaldo Kaká Robert Jarni Davor Šuker Iván Zamorano Thomas Gravesen Michael Laudrup David Beckham Steve McManaman Michael Owen Nicolas Anelka Christian Karembeu Raymond Kopa Claude Makélélé Zinédine Zidane Paul Breitner Günter Netzer Bernd Schuster Ulrich Stielike Ferenc Puskás Hugo Sánchez Clarence Seedorf

Luís Figo Predrag Mijatovic Dejan "Rambo" Petkovic Peter Dubovsky Alfonso Rafael Alkorta Juan Alonso Amancio Amaro Benito Miguel Betancort Emilio Butragueño Paco Buyo José Antonio Camacho Iván Campo Santiago Cañizares Íker Casillas Albert Celades Chendo Vicente Del Bosque Luis Del Sol Luis Enrique Ricardo Gallego Mariano García Remón Gento Rafael Gordillo Ramón Grosso Guti Gheorghe Hagi Iván Helguera Fernando Hierro Juanito Antonio Maceda

Rafael Martín Vázquez Míchel Miguel Ángel Luis Molowny Fernando Morientes Miguel Muñoz Pahíño Miguel Pardeza Francisco Pavón José María Peña Pirri Jacinto Quincoces Quique Flores Raúl Sergio Ramos García Luis Regueiro Poli Rincón Gaspar Rubio Míchel Salgado José Samitier Isidoro San José Manuel Sanchís Hontiyuelo Manuel Sanchís Martínez José Santamaria Santillana Juan Cruz Sol Miguel Tendillo Manuel Velásquez Ricardo Zamora José María Zárraga Ignacio Zoco

Vezi şi: Listă de jucători ai Real Madrid F.C.

[modifică] Antrenori faimoşi

Sunt menţionaţi numai antrenorii care au câştigat cel puţin un trofeu.^[26][27]

Nume	Perioadă	Trofee								Total
		Domestic				Internaţional
		Liga	CS	SS	CL	LCU	CU	SE	CI
Arthur Johnson	1910–20		5							5
Lippo Hertzka	1930–32	1								1
Robert Firth	1932–34	1								1
Francisco Bru	1934–36, 1939–41		1							1
Jacinto Quincoces	1945–46, 1947–48		1							1
Baltasar Albéniz	1946–47, 1950–51		1							1
Enrique Fernández	1953–54	1								1
José Villalonga	1954–57	2				2				4
Luis Carniglia	1957–59, 1959	1				2				3
Miguel Muñoz	1959, 1960–74	9	2			2			1	14
Miljan Miljanić	1974–77	2	1							3
Vujadin Boškov	1979–82	1	1							2
Luis Molowny	1974, 1977–79, 1982, 1985–86	3	3		1		2			9
Leo Beenhakker	1986–89, 1992	3	1	1						5
John Toshack	1989–90, 1999	1		1						2
Alfredo di Stéfano	1990–91			1						1
Radomir Antić	1991–92			1						1
Benito Floro Sanz	1992–94		1	1						2
Jorge Valdano	1994–96	1								1
Jupp Heynckes	1997–98			1		1				2
Guus Hiddink	1998–99								1	1
Vicente del Bosque	1999–03	2		1		2		1	1	7
Carlos Queiroz	2003–04			1						1
Fabio Capello	1996-97, 2006–07	2								2
Bernd Schuster	2007–08	1		1						2

[modifică] Preşedinţi

Începând cu 18 mai 2009.^[28]

Nume	Din	Până pe
Julián Palacios	1900	6 martie 1902
Juan Padrós	6 martie 1902	ianuarie 1904
Carlos Padrós	ianuarie 1904	1908
Adolfo Meléndez	1908	iulie 1916
Pedro Parages	iulie 1916	16 mai 1926
Luis de Urquijo	16 mai 1926	1930
Luis Usera	1930	31 mai 1935
Rafael Sánchez Guerra	31 mai 1935	4 august 1936
Adolfo Meléndez	4 august 1936	1940
Antonio Santos Peralba	1940	11 septembrie 1943
Santiago Bernabéu Yeste	11 septembrie 1943	2 iunie 1978
Luis de Carlos	septembrie 1978	24 mai 1985
Ramón Mendoza	24 mai 1985	26 noiembrie 1995
Lorenzo Sanz	26 noiembrie 1995	16 iulie 2000
Florentino Pérez	16 iulie 2000	27 februarie 2006
Fernando Martín Álvarez	27 februarie 2006	26 aprilie 2006
Luis Gómez-Montejano	26 aprilie 2006	2 iulie 2006
Ramón Calderón	2 iulie 2006	16 ianuarie 2009
Vicente Boluda	16 ianuarie 2009	31 mai 2009
Florentino Pérez	1 iunie 2009

[modifică] Legături externe

• ro Comunitatea fanilor din Romania
• es en ja Situl oficial Real Madrid
• fr Situl neoficial Real Madrid
• en Bilete la meciurile lui Real Madrid
• en Ultras Real Madrid - videoblog

[modifică] Referinţe

Foşti membri ai G-14

Ajax | Arsenal | FC Barcelona | Bayer Leverkusen | Bayern München | Borussia Dortmund | PSV Eindhoven | Internazionale | Juventus | Liverpool | Manchester United | Milan | Lyon | Marseille| Paris Saint-Germain | F.C. Porto | Real Madrid | Valencia

Liga Campionilor UEFA 2007/08

Finala Chelsea • Manchester United Eliminate în semifinale Barcelona • Liverpool Eliminate în sferturi de finală Arsenal • Fenerbahçe • Roma • Schalke 04 Eliminate în prima rundă eliminatorie Celtic • Internazionale • Lyon • Milan • Olympiacos • Porto • Real Madrid • Sevilla Eliminate în faza grupelor Benfica • Beşiktaş • ŢSKA Moscova • Dinamo Kiev • Lazio • Marseille • PSV Eindhoven • Rangers • Rosenborg • Şahtior • Slavia Praga • Sporting CP • Steaua • VfB Stuttgart • Valencia • Werder Bremen

	La Liga
Sezonul 2009/2010	Almería | Athletic Bilbao | Atlético Madrid | Barcelona | Deportivo | Espanyol | Getafe | Málaga | Mallorca | Osasuna | Racing Santander | Real Madrid | Sevilla | Sporting Gijón | Tenerife | Valencia | Real Valladolid | Villarreal | Xerez | Zaragoza

Divizia secundă

Albacete | Almería | Castellón | Ciudad Murcia | Eibar | Poli Ejido | Elche | Racing Ferrol | Sporting Gijón | Gimnàstic | Hércules Recreativo Huelva | Levante | Numancia | Lleida | Lorca Deportiva | Real Madrid Castilla | Málaga B | Real Murcia Tenerife | Real Valladolid | Xerez editează