Cupa UEFA Intertoto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pix.gif Cupa UEFA Intertoto Football pictogram.svg
Logo uefa intertoto.png
Confederație Europa (UEFA)
Înființat(ă) în 1995
Desființat(ă) în 2009
Echipe 50

Cupa UEFA Intertoto, abreviată și Cupa UI, a fost o competiție de fotbal europeană de vară, pentru echipele care nu s-au calificat în competițiile UEFA, (Liga Campionilor și Cupa UEFA). Competiția a fost anulată în 2009.[1]

Orice federatie care dorește să participe trebuie să depună un formular de înscriere, cu clubul cel mai bine clasat (în funcție de poziția din liga domestică) intrând în competiție la sfârșitul sezonului. Clubul nu trebuie în mod neapărat să fie clasat direct sub cluburile care s-au calificat într-o altă competiție UEFA; dacă clubul care se află în această poziție nu s-a înscris, nu va putea să concureze, locul mergând către alt club care s-a înscris.

Cupa este creditată pentru faptul că oferă o oportunitate atât cluburilor care altfel nu ar avea șansa să intre în Cupa UEFA, cât și loteriilor sportive (sau pariurilor sportive) de a continua în timpul verii.[2] Acest lucru reflectă rolul său inițial, acela de turneu organizat numai pentru pariuri sportive. În 1995 turneul a revenit tutelei oficiale a UEFA[3] și au fost introduse locurile de calificare în Cupa UEFA. Inițial, două au fost acordate, însă în 2006 acest număr a fost ridicat până la totalul actual de 11.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cupa Intertoto a fost ideea lui Ernst B. Thommen, mai târziu vice-președinte FIFA și fondator al Cupei târgurilor inter-orașe, și a antrenorului austriac Karl Rappan, care a antrenat echipa națională a Elveției la Campionatul Mondial 1938 și echipa națională a Austriei la Campionatul Mondial 1954.[2] "Cupa pentru cei fără cupe" a fost de asemenea intens promovată de ziarul elvețian Sport. Și-a derivat numele de la "Toto", termenul german pentru pariuri sportive.

Thommen, care organizase pariurile sportive în Elveția în 1932, avea un interes major în a fi jucate meciuri cu acest scop în pauza de vară. UEFA nu a agreat inițial această idee, considerând interesul legat de pariuri unul de prost gust; cu toate acestea, a permis organizarea noului turneu, însă a evitat să se implice în mod oficial.[2] Cluburilor care se calificau într-una dintre competițiile continentale oficiale, cum ar fi Cupa Campionilor Europeni și Cupa Cupelor UEFA, nu le era permis să participe.

Primul turneu a avut loc în 1961 sub numele de Cupa Internațională de Fotbal (CIF). Inițial, Cupa avea o etapă a grupelor care ducea la meciuri eliminatoare ce culminau cu o finală. Până în 1967 devenise dificilă organizarea meciurilor,[3] așa că s-a renunțat la rundele eliminatoare și la finală, lăsând turneul fără vreun câștigător. În schimb, câștigătorii grupelor primeau premii între 100.000 și 150.000 CHF.

Până în 1995 UEFA și-a reconsiderat opinia, a preluat controlul oficial al turneului și i-a schimbat formatul. Inițial, se acorda un loc în Cupa UEFA a doi dintre câștigători. Succesul unuia dintre primii câștigători, FC Girondins de Bordeaux, de a ajunge în finala Cupei UEFA 1995-96 a încurajat UEFA să mai adauge un al treilea loc pentru Cupa UEFA în 1996.[3]

Multe cluburi detestă competiția și o consideră disruptivă în cadrul pregătirilor pentru noul sezon. Drept consecință, nu se înscriu în competiție chiar dacă sunt chemate. În mod special, ca urmare a relansării din 1995, cluburile din Anglia și Scoția erau sceptice cu privire la competiție; după ce le-au fost oferite inițial trei locuri în Cupă, toate cluburile engleze din prima divizie au refuzat șansa de a participa.[4] Ca urmare a amenințării de eliminare a echipelor engleze și scoțiene din toate competițiile UEFA,[4] situația a fost eventual rezolvată, trei cluburi engleze și unul scoțian intrând în competiție cu echipa de rezerve și nici unul calificându-se.

În anii următori, UEFA a oferit posibilitatea națiunilor de a renunța la locurile pentru Intertoto. De exemplu, în 1998, Scoția, San Marino și Moldova au renunțat la locuri, iar Anglia, Portugalia și Grecia au renunțat la unul din cele două, Crystal Palace fiind singurul participant, cu toate că terminase pe ultimul loc în Premiership.[5] Alte cluburi au avut succes în Cupa UI, completându-l cu parcursuri importante în Cupa UEFA. Și mai mult, UEFA respinge această caracterizare a turneului de a fi disruptiv. Ea subliniază că în sezonul 2004-05 doi din cei trei câștigători ai Cupei Intertoto 2004 au reușit să se califice în Liga Campionilor.[3]

Format[modificare | modificare sursă]

La competiția din 1995, formatul era alcătuit dintr-o etapă a grupelor și una eliminatorie; 60 de echipe erau împărțite în 12 grupe de câte cinci, cu cele mai bune 16 echipe concurând apoi în etapa eliminatorie în meciuri tur-retur iar cei doi câștigători finaliști calificându-se în Cupa UEFA. În 1996 și 1997, numai cei 12 câștigători ai grupelor intrau în etapa eliminatorie, de data aceasta trei finaliști mergând mai departe. Națiunilor le erau acordate locuri de participare potrivit coeficienților UEFA, ca și în alte turnee UEFA.

La turneul din 1998 s-a renunțat la etapa grupelor, acesta devenind un turneu eliminatoriu iar cluburile cu reputație intrând direct în stagiile finale. Acest aranjament a durat până în 2005.

După turneul din 2006, formatul Cupei s-a schimbat. Sunt trei runde în loc de cele cinci inițale, iar cele 11 echipe câștigătoare din runda a treia participă la a doua rundă de calificare pentru Cupa UEFA.[6] Pentru prima dată din anii 1960, există un trofeu adevărat; echipei care merge cel mai departe în Cupa UEFA i se va acorda un trofeu.[7] Primii câștigători au fost Newcastle United, care a câștigat turneul din 2006 mergând cel mai departe în Cupa UEFA 2006-07 decât ceilalți zece calificați.[8]

Numai unei singure echipe din fiecare asociație națională i se va permite să participe. Cu toate acestea, dacă una sau mai multe națiuni nu doresc să își ocupe locurile, posibilitatea a fost acordată pentru ca alte națiuni să aibă un al doilea participant. Echipele care vor intra în competiție sunt stabilite de fiecare asociație.[6] Echipele din cele mai slabe federații intră în prima etapă, pe când cele din federațiile medii intră în etapa a doua, iar cluburile din cele mai puternice federații intră în etapa a treia.

Câștigători[modificare | modificare sursă]

2006-[modificare | modificare sursă]

Listate sunt toate cele 11 echipe care au câștigat meciurile din runda a treia, calificându-se în Cupa UEFA. Câștigătorii competiției (stabiliți după performanța reușită în Cupa UEFA) sunt îngroșați.

An Câștigători
2007 Spania Atlético Madrid Anglia Blackburn Rovers Franța Lens România Oțelul Galați
Italia Sampdoria Germania Hamburger SV Suedia Hammarby IF Austria Rapid Viena
Danemarca Aalborg BK Kazahstan Tobol Kostanay Portugalia UD Leiria
2006 Anglia Newcastle United Olanda FC Twente Danemarca Odense Cipru Ethnikos Achna FC
Franța Auxerre Turcia Kayserispor Elveția Grasshoppers Franța Marseille
Germania Hertha Berlin Austria Ried Slovenia NK Maribor

1995-2005[modificare | modificare sursă]

Rezultatele prezentate alcătuiesc suma golurilor din meciurile tur și retur.

An Câștigători Locul 2 Rezultat
2005 Germania Hamburger SV Spania Valencia CF 1-0
Franța RC Lens România CFR Cluj 4-2
Franța Olympique de Marseille Spania Deportivo de La Coruña 5-3
2004 Franța Lille OSC Portugalia UD Leiria 2-0
Germania FC Schalke 04 Cehia FC Slovan Liberec 3-1
Spania Villarreal CF Spania Atlético Madrid 2-2 (3-1 după loviturile de departajare)
2003 Germania FC Schalke 04' Austria SV Pasching 2-0
Spania Villarreal CF Olanda SC Heerenveen 2-1
Italia AC Perugia Germania VfL Wolfsburg 3-0
2002 Spania Málaga CF Spania Villarreal CF 2-1
Anglia Fulham FC Italia Bologna FC 5-3
Germania VfB Stuttgart Franța Lille OSC 2-1
2001 Anglia Aston Villa FC Elveția FC Basel 5-2
Franța Paris Saint-Germain FC Italia Brescia Calcio 1-1 (gol marcat în deplasare)
Franța Troyes AC Anglia Newcastle United FC 4-4 (goluri marcate în deplasare)
2000 Italia Udinese Calcio Cehia SK Sigma Olomouc 6-4
Spania Celta de Vigo Rusia FC Zenit Sankt Petersburg 4-3
Germania VfB Stuttgart Franța Auxerre 3-1
1999 Franța Montpellier HSC Germania Hamburger SV 2-2 (3-0 după loviturile de departajare)
Italia Juventus FC Franța Stade Rennais FC 4-2
Anglia West Ham United FC Franța FC Metz 3-2
1998 Spania Valencia CF Austria SV Salzburg 4-1
Germania Werder Bremen Iugoslavia FK Vojvodina 2-1
Italia Bologna FC Polonia Ruch Chorzów 3-0
1997 Franța SC Bastia Suedia Halmstads BK 2-1
Franța Olympique Lyonnais Franța Montpellier HSC 4-2
Franța Auxerre Germania Duisburg 2-0
1996 Germania Karlsruher SC Belgia Standard Liège 3-2
Franța En Avant Guingamp Rusia SC Rotor Volgograd 2-2 (goluri marcate în deplasare)
Danemarca Silkeborg IF Croația HNK Segesta 2-2 (goluri marcate în deplasare)
1995 Franța RC Strasbourg Austria FC Tirol Innsbruck 7-2
Franța FC Girondins de Bordeaux Germania Karlsruher SC 4-2

1967-94[modificare | modificare sursă]

1961-67[modificare | modificare sursă]

Câștigători după națiune[modificare | modificare sursă]

Țară Câștigători Vice-campioni Cluburi câștigătoare Cluburi vice-campioane
Franța Franța 16 5 Auxerre (2), Bastia, Bordeaux, Guingamp, Lens (2), Lille, Lyon, Marseille (2), Montpellier, Paris Saint-Germain, Rennes, Strasbourg, Troyes Auxerre, Lille, Metz, Montpellier, Rennes
Germania Germania 11 4 Frankfurt, Hamburg (2), Hertha BSC, Karlsruhe, Schalke 04 (2), Stuttgart (3), Werder Bremen Duisburg, Hamburg, Karlsruhe, Wolfsburg
Spania Spania 7 5 Celta de Vigo, Málaga, Valencia, Villarreal (2), Atlético Madrid, Deportivo La Coruña Atlético Madrid, Deportivo La Coruña, Valencia, Villarreal (2)
Italia Italia 6 3 Bologna, Juventus, Napoli, Perugia, Sampdoria, Udinese Bologna, Brescia, Padova
Anglia Anglia 6 1 Aston Villa (2), Blackburn Rovers, Fulham, Newcastle United, West Ham United Newcastle United
Austria Austria 3 3 Rapid Wien, Ried, Sturm Graz Tirol Innsbruck, Pasching, Austria Salzburg
Danemarca Danemarca 3 1 AaB, OB, Silkeborg OB
Olanda Olanda 2 4 Ajax, Twente Feyenoord, Heerenveen, NAC Breda, Utrecht
România România 2 3 Oțelul Galați, Vaslui CFR Cluj, Farul Constanța, Gloria Bistrița
Suedia Suedia 2 3 Elfsborg, Hammarby Halmstad, IFK Norrköping, Kalmar
Cehia Cehoslovacia 2 1 Inter Bratislava (2) Inter Bratislava
Portugalia Portugalia 2 1 Braga, União de Leiria União de Leiria
Elveția Elveția 2 1 Grasshopper (2) Basel
Polonia Polonia 1 2 Polonia Bytom Polonia Bytom, Ruch Chorzów
Turcia Turcia 1 2 Kayserispor Sivasspor, Trabzonspor
Germania de Est Germania de Est 1 1 Lokomotive Leipzig Lokomotive Leipzig
Norvegia Norvegia 1 1 Rosenborg Lillestrøm
Cipru Cipru 1 Ethnikos Achna
Kazahstan Kazakhstan 1 Tobol Kostanay
Slovenia Slovenia 1 Maribor
Rusia Rusia 5 FC Moscow, Saturn, Rotor Volgograd, Rubin Kazan, Zenit St. Petersburg
Belgia Belgia 3 Gent (2), Standard Liège
Grecia Grecia 3 Larisa, OFI Crete, Panionios
Ucraina Ucraina 3 Dnipro Dnipropetrovsk, Chornomorets Odessa, Tavriya Simferopol
Bulgaria Bulgaria 2 Cherno More Varna, Chernomorets Burgas
Cehia Cehia 2 Sigma Olomouc, Slovan Liberec
Israel Israel 2 Maccabi Petah Tikva, Bnei Sakhnin
Republica Moldova Moldova 2 Dacia Chișinău, Tiraspol
Serbia Serbia 2 Vojvodina, Hajduk Kula
Azerbaidjan Azerbaijan 1 Neftchi Baku
Croația Croația 1 Segesta
Ungaria Ungaria 1 Budapest Honvéd
Lituania Lituania 1 Vėtra
Letonia Letonia 1 Riga
Scoția Scoția 1 Hibernian

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chaplin, Mark (1 decembrie 2007). „Acorduri privind schimbările din Liga Campionilor”. uefa.com. http://www.uefa.com/uefa/keytopics/kind=64/newsid=630602.html. 
  2. ^ a b c Elbech, Søren Florin. „Informații despre Cupa Intertoto. http://www.mogiel.net/EC/intertoto-history/background.php. 
  3. ^ a b c d Istoria Cupei UEFA Intertoto”. UEFA.com. http://www.uefa.com/competitions/intertotocup/history/index.html. 
  4. ^ a b Cupa Intertoto: English Joy. http://euro.futbal.org/efo/9596/toto/toto_england.html. Accesat la 7 iunie 2006. 
  5. ^ Tragerea la sorți pentru Cupa Intertoto 1998”. Arhiva EuroFutbal. http://euro.futbal.org/efo/9899/intertoto.html. Accesat la 7 iunie 2006. 
  6. ^ a b O nouă față pentru Cupa Intertoto”. UEFA.com. http://www.uefa.com/competitions/IntertotoCup/news/Kind=1/newsId=400217.html. Accesat la 20 februarie 2007. 
  7. ^ Regulamentele pentru Cupa Intertoto 2006” (PDF). UEFA. http://www.uefa.com/newsfiles/19069.pdf. Accesat la 15 aprilie 2007. „Cluburile care se califică în... Cupa UEFA și care apoi vor merge cel mai departe în competiție vor primi fiecare un trofeu al Cupei UEFA Intertoto” 
  8. ^ Newcastle ridică Cupa Intertoto”. BBC Sport. 2006-12-16. http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/teams/n/newcastle_united/6185511.stm. Accesat la 20 februarie 2007. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]