Cupa UEFA Intertoto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Cupa UEFA Intertoto

Fondată 1995
Regiune Europa (UEFA)
Număr de echipe 50
Deţinătoarea trofeului Newcastle United F.C.
Cupa UEFA Intertoto 2007

Cupa UEFA Intertoto, abreviată şi Cupa UI, este o competiţie de fotbal europeană de vară, pentru echipele care nu s-au calificat în competiţiile UEFA, (Liga Campionilor şi Cupa UEFA). Competiţia va fi anulată în 2009.[1]

Orice federatie care doreşte să participe trebuie să depună un formular de înscriere, cu clubul cel mai bine clasat (în funcţie de poziţia din liga domestică) intrând în competiţie la sfârşitul sezonului. Clubul nu trebuie în mod neapărat să fie clasat direct sub cluburile care s-au calificat într-o altă competiţie UEFA; dacă clubul care se află în această poziţie nu s-a înscris, nu va putea să concureze, locul mergând către alt club care s-a înscris.

Cupa este creditată pentru faptul că oferă o oportunitate atât cluburilor care altfel nu ar avea şansa să intre în Cupa UEFA, cât şi loteriilor sportive (sau pariurilor sportive) de a continua în timpul verii.[2] Acest lucru reflectă rolul său iniţial, acela de turneu organizat numai pentru pariuri sportive. În 1995 turneul a revenit tutelei oficiale a UEFA[3] şi au fost introduse locurile de calificare în Cupa UEFA. Iniţial, două au fost acordate, însă în 2006 acest număr a fost ridicat până la totalul actual de 11.

Cuprins

[modifică] Istorie

Cupa Intertoto a fost ideea lui Ernst B. Thommen, mai târziu vice-preşedinte FIFA şi fondator al Cupei târgurilor inter-oraşe, şi a antrenorului austriac Karl Rappan, care a antrenat echipa naţională a Elveţiei la Campionatul Mondial 1938 şi echipa naţională a Austriei la Campionatul Mondial 1954.[2] "Cupa pentru cei fără cupe" a fost de asemenea intens promovată de ziarul elveţian Sport. Şi-a derivat numele de la "Toto", termenul german pentru pariuri sportive.

Thommen, care organizase pariurile sportive în Elveţia în 1932, avea un interes major în a fi jucate meciuri cu acest scop în pauza de vară. UEFA nu a agreat iniţial această idee, considerând interesul legat de pariuri unul de prost gust; cu toate acestea, a permis organizarea noului turneu, însă a evitat să se implice în mod oficial.[2] Cluburilor care se calificau într-una dintre competiţiile continentale oficiale, cum ar fi Cupa Campionilor Europeni şi Cupa Cupelor UEFA, nu le era permis să participe.

Primul turneu a avut loc în 1961 sub numele de Cupa Internaţională de Fotbal (CIF). Iniţial, Cupa avea o etapă a grupelor care ducea la meciuri eliminatoare ce culminau cu o finală. Până în 1967 devenise dificilă organizarea meciurilor,[3] aşa că s-a renunţat la rundele eliminatoare şi la finală, lăsând turneul fără vreun câştigător. În schimb, câştigătorii grupelor primeau premii între 100.000 şi 150.000 CHF.

Până în 1995 UEFA şi-a reconsiderat opinia, a preluat controlul oficial al turneului şi i-a schimbat formatul. Iniţial, se acorda un loc în Cupa UEFA a doi dintre câştigători. Succesul unuia dintre primii câştigători, FC Girondins de Bordeaux, de a ajunge în finala Cupei UEFA 1995-96 a încurajat UEFA să mai adauge un al treilea loc pentru Cupa UEFA în 1996.[3]

Multe cluburi detestă competiţia şi o consideră disruptivă în cadrul pregătirilor pentru noul sezon. Drept consecinţă, nu se înscriu în competiţie chiar dacă sunt chemate. În mod special, ca urmare a relansării din 1995, cluburile din Anglia şi Scoţia erau sceptice cu privire la competiţie; după ce le-au fost oferite iniţial trei locuri în Cupă, toate cluburile engleze din prima divizie au refuzat şansa de a participa.[4] Ca urmare a ameninţării de eliminare a echipelor engleze şi scoţiene din toate competiţiile UEFA,[4] situaţia a fost eventual rezolvată, trei cluburi engleze şi unul scoţian intrând în competiţie cu echipa de rezerve şi nici unul calificându-se.

În anii următori, UEFA a oferit posibilitatea naţiunilor de a renunţa la locurile pentru Intertoto. De exemplu, în 1998, Scoţia, San Marino şi Moldova au renunţat la locuri, iar Anglia, Portugalia şi Grecia au renunţat la unul din cele două, Crystal Palace fiind singurul participant, cu toate că terminase pe ultimul loc în Premiership.[5] Alte cluburi au avut succes în Cupa UI, completându-l cu parcursuri importante în Cupa UEFA. Şi mai mult, UEFA respinge această caracterizare a turneului de a fi disruptiv. Ea subliniază că în sezonul 2004-05 doi din cei trei câştigători ai Cupei Intertoto 2004 au reuşit să se califice în Liga Campionilor.[3]

[modifică] Format

La competiţia din 1995, formatul era alcătuit dintr-o etapă a grupelor şi una eliminatorie; 60 de echipe erau împărţite în 12 grupe de câte cinci, cu cele mai bune 16 echipe concurând apoi în etapa eliminatorie în meciuri tur-retur iar cei doi câştigători finalişti calificându-se în Cupa UEFA. În 1996 şi 1997, numai cei 12 câştigători ai grupelor intrau în etapa eliminatorie, de data aceasta trei finalişti mergând mai departe. Naţiunilor le erau acordate locuri de participare potrivit coeficienţilor UEFA, ca şi în alte turnee UEFA.

La turneul din 1998 s-a renunţat la etapa grupelor, acesta devenind un turneu eliminatoriu iar cluburile cu reputaţie intrând direct în stagiile finale. Acest aranjament a durat până în 2005.

După turneul din 2006, formatul Cupei s-a schimbat. Sunt trei runde în loc de cele cinci iniţale, iar cele 11 echipe câştigătoare din runda a treia participă la a doua rundă de calificare pentru Cupa UEFA.[6] Pentru prima dată din anii 1960, există un trofeu adevărat; echipei care merge cel mai departe în Cupa UEFA i se va acorda un trofeu.[7] Primii câştigători au fost Newcastle United, care a câştigat turneul din 2006 mergând cel mai departe în Cupa UEFA 2006-07 decât ceilalţi zece calificaţi.[8]

Numai unei singure echipe din fiecare asociaţie naţională i se va permite să participe. Cu toate acestea, dacă una sau mai multe naţiuni nu doresc să îşi ocupe locurile, posibilitatea a fost acordată pentru ca alte naţiuni să aibă un al doilea participant. Echipele care vor intra în competiţie sunt stabilite de fiecare asociaţie.[6] Echipele din cele mai slabe federaţii intră în prima etapă, pe când cele din federaţiile medii intră în etapa a doua, iar cluburile din cele mai puternice federaţii intră în etapa a treia.

[modifică] Câştigători

[modifică] 2006-

Listate sunt toate cele 11 echipe care au câştigat meciurile din runda a treia, calificându-se în Cupa UEFA. Câştigătorii competiţiei (stabiliţi după performanţa reuşită în Cupa UEFA) sunt îngroşaţi.

An Câştigători
2007 Atlético Madrid Blackburn Rovers Lens Oţelul Galaţi
Sampdoria Hamburger SV Hammarby IF Rapid Viena
Aalborg BK Tobol Kostanay UD Leiria
2006 Anglia Newcastle United Olanda FC Twente Danemarca Odense Cipru Ethnikos Achna FC
France Auxerre Turcia Kayserispor Elveţia Grasshoppers France Marseille
Germany Hertha Berlin Austria Ried Slovenia NK Maribor

[modifică] 1995-2005

Rezultatele prezentate alcătuiesc suma golurilor din meciurile tur şi retur.

An Câştigători Locul 2 Rezultat
2005 Germany Hamburger SV Spania Valencia CF 1-0
France RC Lens România CFR Cluj 4-2
France Olympique de Marseille Spania Deportivo de La Coruña 5-3
2004 France Lille OSC Portugalia UD Leiria 2-0
Germany FC Schalke 04 Czech Republic FC Slovan Liberec 3-1
Spania Villarreal CF Spania Atlético Madrid 2-2 (3-1 după loviturile de departajare)
2003 Germany FC Schalke 04' Austria SV Pasching 2-0
Spania Villarreal CF Netherlands SC Heerenveen 2-1
Italia AC Perugia Germany VfL Wolfsburg 3-0
2002 Spania Málaga CF Spania Villarreal CF 2-1
Anglia Fulham FC Italia Bologna FC 5-3
Germany VfB Stuttgart France Lille OSC 2-1
2001 Anglia Aston Villa FC Elveţia FC Basel 5-2
France Paris Saint-Germain FC Italia Brescia Calcio 1-1 (gol marcat în deplasare)
France Troyes AC Anglia Newcastle United FC 4-4 (goluri marcate în deplasare)
2000 Italia Udinese Calcio Czech Republic SK Sigma Olomouc 6-4
Spania Celta de Vigo Russia FC Zenit Sankt Petersburg 4-3
Germany VfB Stuttgart France Auxerre 3-1
1999 France Montpellier HSC Germany Hamburger SV 2-2 (3-0 după loviturile de departajare)
Italia Juventus FC France Stade Rennais FC 4-2
Anglia West Ham United FC France FC Metz 3-2
1998 Spania Valencia CF Austria SV Salzburg 4-1
Germany Werder Bremen Iugoslavia FK Vojvodina 2-1
Italia Bologna FC Flag of Poland.svg Ruch Chorzów 3-0
1997 France SC Bastia Suedia Halmstads BK 2-1
France Olympique Lyonnais France Montpellier HSC 4-2
France Auxerre Germany Duisburg 2-0
1996 Germany Karlsruher SC Belgia Standard Liège 3-2
France En Avant Guingamp Russia SC Rotor Volgograd 2-2 (goluri marcate în deplasare)
Danemarca Silkeborg IF Croaţia HNK Segesta 2-2 (goluri marcate în deplasare)
1995 France RC Strasbourg Austria FC Tirol Innsbruck 7-2
France FC Girondins de Bordeaux Germany Karlsruher SC 4-2

[modifică] 1967-94

[modifică] 1961-67

[modifică] Câştigători după naţiune

[modifică] Vezi şi

[modifică] Referinţe

  1. ^ Chaplin, Mark (2007-12-01). Acorduri privind schimbările din Liga Campionilor. uefa.com.
  2. ^ a b c Elbech, Søren Florin. Informaţii despre Cupa Intertoto.
  3. ^ a b c d Istoria Cupei UEFA Intertoto. UEFA.com.
  4. ^ a b Cupa Intertoto: English Joy. Accesat la data de 2006-06-07.
  5. ^ Tragerea la sorţi pentru Cupa Intertoto 1998. Arhiva EuroFutbal. Accesat la data de 2006-06-07.
  6. ^ a b O nouă faţă pentru Cupa Intertoto. UEFA.com. Accesat la data de 2007-02-20.
  7. ^ Regulamentele pentru Cupa Intertoto 2006 (PDF). UEFA. Accesat la data de 2007-04-15. „Cluburile care se califică în... Cupa UEFA şi care apoi vor merge cel mai departe în competiţie vor primi fiecare un trofeu al Cupei UEFA Intertoto“
  8. ^ „Newcastle ridică Cupa Intertoto”, BBC Sport, 2006-12-16. Accesat la data de 2007-02-20.

[modifică] Legături externe

Unelte personale