Emil Brunner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Emil Brunner (*1899 - †1966) a fost un teolog elvețian extrem de influent, asociat, alături de Karl Barth, mișcării neo-ortodoxismului sau teologiei dialectice.

Brunner a respins portretizarea liberală a lui Isus Cristos ca un om deosebit de respectabil. În schimb, Brunner a susținut că Isus a fost Dumnezeu întrupat și central mântuirii. Brunner a încercat de asemenea să găsească o poziție de mijloc în disputa dintre arminieni și calviniști, afirmând că Cristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu față de omenire și acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu. Deși Brunner a reaccentuat centralitatea lui Cristos, teologii conservatori au fost deseori ezitanți în a accepta celelalte învățături ale sale, cum ar fi respingerea anumitor elemente "miraculoase" din Scriptură sau punerea sub semnul întrebării a utilității despre inspirația Scripturilor.