David Hume

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
David Hume

David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d.25 august 1776) a fost un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian. A fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic și religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat, de pe poziții sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personală sau originea virtuții. Contemporan cu Immanuel Kant, a respins și a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experiență.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Edinburgh ca al doilea fiu al unei familii aparținând micii nobilimi scoțiene. Hume a agonisit o avere modestă din vânzarea diverselor sale publicații, la care s-au adăugat remunerațiile primite în câteva scurte perioade când a îndeplinit funcții publice bine retribuite. Ultimii ani de viață și i-a petrecut tot la Edinburgh, unde a murit ca o personalitate înconjurată de multă dragoste. A apucat să afle, înainte de a muri, veștile despre Revoluția americană, pe care o anticipase demult și pe care a întâmpinat-o cu aprobare.

La British Library, Hume e catalogat drept istoric. History of England (Istoria Angliei) deține în scrisul său cea mai mare pondere, atât ca volum cât și în privința circulației. Fiind o piatră de hotar în evoluția istoriografiei, recunoscută până la Macaulay drept opera-standard în domeniu, ea a fost un best-seller timp de aproape o sută de ani.Hume vede în History a sa, ca și în tot restul operei sale, o contribuție la științele umane: toate aceste "subiecte morale", cum li se spunea pe atunci, au constituit domeniul său predilect. Scrierile lui economice au fost și ele o piatră de hotar, fiind recunoscute ca atare de mult mai tânarul său prieten Adam Smith. Hume citea pe patul său de moarte Avuția națiunilor a lui Smith, apreciind-o numaidecât ca pe o mare reușită intelectuală.Eseurile politice ale lui Hume s-au numărat, alături de cele ale lui Montesquieu (cu care coresponda) și Locke, printre scrierile ce i-au influențat cel mai mult pe Părinții întemeietori ai constituției SUA.

Influențe[modificare | modificare sursă]

Ideile lui Hume au avut o mare influență asupra unor gânditori posteriori lui, ca de exemplu Albert Einstein care spunea că a fost inspirat de Hume la formularea teoriei relativității.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • A Treatise of Human Nature (Tratat asupra naturii umane) (1739)
  • Eseuri morale și politice (1741)
  • An Inquiry concerning Human Understanding (Cercetare asupra intelectului omenesc) (1748)
  • An Inquiry concerning the Principles of Morals (Cercetare asupra principiilor moralei) (1751)
  • History of England (Istoria Angliei) (1754)
  • Istoria naturală a religiei (1757)
  • Dialogues concerning Natural Religion (Dialoguri asupra religiei naturale) (postume, 1779)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de David Hume
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de David Hume.