Teologie creștină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teologia creștină este o practică a teologiei dintr-un punct de vedere creștin sau studiul teologic al creștinismului. Dată fiind influența copleșitoare exercitată de creștinism în Europa, în special în perioada pre-modernă, teologia creștină a penetrat o mare parte a culturii occidentale și reflectă deseori acea cultură.

Sub-discipline[modificare | modificare sursă]

Printre sub-disciplinele teologiei creștine se numără:

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria teologiei creștine se împletește cu istoria Bisericii și acoperă dezvoltări importante în filozofie și în istoria ideilor. Probleme specifice, cum ar fi erezia, arianismul și Reforma protestantă sunt de importanță specială.

Metodologie[modificare | modificare sursă]

Există câteva metode de studiere a teologiei. Ele sunt, într-o ordine oarecare:

Școli de teologie creștină[modificare | modificare sursă]

Printre școlile menționate aici, unele privesc doar una dintre subdisciplinele menționate mai sus, iar altele privesc doar câteva dintre ele.

  • teologia anglicană
  • arminianismul / metodismul
  • teologia baptistă
  • teologia neagră
  • calvinismul / teologia reformată
  • teologia harismatică / penticostalismul
  • dispensaționalismul
  • teologia evanghelică
  • teologia feministă
  • fundamentalismul
  • liberalismul
  • teologia eliberării
  • luteranismul
  • neo-ortodoxismul
  • teologia ortodoxă
  • paleo-ortodoxismul
  • personalismul
  • teologia procesului
  • quakerismul
  • restoraționismul
  • romano-catolicismul / tomismul

Obiectul teologiei catolice[modificare | modificare sursă]

  • obiectum materiale - este Dumnezeu
  • obiectum formale quod - Dumnezeu ca izvor de viață, Dumnezeu sub aspectul dumnezeirii, Dumnezeu al mântuirii, Dumnezeu care sfințește, Dumnezeu creatorul și creația (creaturile)
  • obiectum formale quo - cuvântul lui Dumnezeu.

Teologia și credința sunt doua realități diferite. Teologia este înțelegerea credinței, presupune încredere în autoritatea lui Dumnezeu care se revelează. Credința este răspunsul existențial al omului la revelație.

În teologie certitudinea variază în funcție de calitatea argumentelor, în credință certitudinea este funcție de credincios.

Teologia și Magisteriul (învățătura Bisericii) au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui scop, conform doctrinei catolice:

Rolul magisteriului:

  • de a păstra integre Tradiția și Scriptura
  • de a evalua cu autoritate rezultatele teologiei
  • de a propune noi teme teologiei

Rolul teologiei:

  • de a aprofunda revelația
  • de a informa pe creștini asupra rezultatelor sale
  • de a colabora cu Magisteriul și de a se supune acestuia
  • de a media între Magisteriu și comunitatea creștină
  • de a lucra la formarea credinței
  • de a descoperi devierile de la dreapta credință.

Vezi și[modificare | modificare sursă]