Marcion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Marcion (100 - 160 e.n) a fost întemeietorul unui curent creștin cu influențe gnostice cu mare răspândire în secolul al II-lea, care în procesul de autodefinire a bisericii Romei a fost acuzat de erezie de către tatăl său, Episcopul de Sinope.

Marcion s-a născut la Sinope în Pont. În anul 135 călătorește la Roma, unde în calitate de negustor bogat, dăruiește orașului o suma enormă ceea ce îi asigură liniștea pentru a-și dezvolta propria teologie cu influențe gnostice. Învățăturile lui Marcion se extind rapid până în Egipt sau Persia unde mai târziu vor fi combătute, dar influențele ei se pot întâlni la Paulicani.

Astfel, Marcion a intrat în istoria bisericii ca primul mare eretic, fiindu-i dedicată o bogată literartură apologetică. În teologia liberală, el a fost în parte reabilitat și considerat ca un reformator al bisericii primare. Marcion a fost primul teolog care a definit diferența între un Dumnezeu al dragostei așa cum a fost el prezentat de Isus ca Tatăl și Dumnezeul rău și crud din Vechiul Testament, unul care este răspunzător pentru Creație, Lege și Judecată. Marcion respinge întregul Vechi Testament prezentând un Demiurg identic ca cel din Gnoză, care nu are nimic în comun cu Dumnezeul Dragostei din Noul Testament. Date fiind convingerile sale teologice, Marcion a cenzurat, tăiat și curățit textele Evangheliei până la ce numim Evanghelia Marcionistă sau primul canon biblic.