Marcion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Marcion (100 - 160 e.n) a fost întemeietorul unui curent creştin cu influenţe gnostice cu mare răspândire în secolul al II-lea, care în procesul de autodefinire a bisericii Romei a fost acuzat de erezie de către tatăl său, Episcopul de Sinope.

Marcion s-a născut la Sinope în Pont. În anul 135 călătoreşte la Roma, unde în calitate de negustor bogat, dăruieşte oraşului o suma enormă ceea ce îi asigură liniştea pentru a-şi dezvolta propria teologie cu influenţe gnostice. Învăţăturile lui Marcion se extind rapid până în Egipt sau Persia unde mai târziu vor fi combătute, dar influenţele ei se pot întâlni la Paulicani.

Astfel, Marcion a intrat în istoria bisericii ca primul mare eretic, fiindu-i dedicată o bogată literartură apologetică. În teologia liberală, el a fost în parte reabilitat şi considerat ca un reformator al bisericii primare. Marcion a fost primul teolog care a definit diferenţa între un Dumnezeu al dragostei aşa cum a fost el prezentat de Isus ca Tatăl şi Dumnezeul rău şi crud din Vechiul Testament, unul care este răspunzător pentru Creaţie, Lege şi Judecată. Marcion respinge întregul Vechi Testament prezentând un Demiurg identic ca cel din Gnoză, care nu are nimic în comun cu Dumnezeul Dragostei din Noul Testament. Date fiind convingerile sale teologice, Marcion a cenzurat, tăiat şi curăţit textele Evangheliei până la ce numim Evanghelia Marcionistă sau primul canon biblic.