Avicenna
Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allāh ibn Sīnā al-Balkhī (persană ابوعلى سينا/پورسينا Abu Ali Sina sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Sina sau latinizat Avicenna) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037.
Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”.
A scris peste 300 de lucrări, în parte pierdute. A dezvoltat în mod creator unele dintre elementele înaintate ale gîndirii aristotelice. El afirmă că lumea există dintotdeauna, ca și Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creație, cum susțineau teologii ci ca o emanație. A afirmat existența unei legături indisolubile între materie și mișcare și a unei legități naturale universale.
Avicenna a avut o contribuție substanțială în domeniul științelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea științei experimentale moderne. Opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atît în Orient cît și în Occident.
Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate a secolului al XII-lea.
Cuprins |
[modificare] Viata lui Avicenna
Avicenna (980, Bukhara - 1037, Hamadan). Numele sãu complet este Abu Ali al-Husayn ibn Abd Allah ibn Sina. Fizician iranian, cel mai cunoscut și influent dintre filosofii și învățații Islamului. S-a făcut remarcat îndeosebi prin contribuțiile aduse în domeniul filosofiei aristoteliene, precum și în domeniul medicinei.A scris Kitab ash-shifa' ("Cartea Vindecării"), o vastă enciclopedie filosofică și științifică, precum și un Canon al Medicinei, care se numără printre cele mai cunoscute cărți din istoria medicinei. Avicenna, de etnie persană, și-a petrecut întreaga viață în regiunile estice și centrale ale Iranului, având parte de prima sa educație în Bukhara, sub îndrumarea tatălui său. Casa tatălui său fiind un loc de întâlnire a multor oameni învățați, încă din copilărie Avicenna a putut profita de extraordinara companie a maeștrilor acelor zile. Copil precoce cu o memorie excepțională, pe care avea să o păstreze de-a lungul întregii vieți, memorizase Coranul și multe poezii arabe la vârsta de numai 10 ani. Ulterior, a studiat logica și metafizica cu profesori pe care în curând avea să îi depășească, petrecând ultimii ani până când avea să împlinească 18 într-un proces de autoeducare. A citit cu aviditate Legea islamică, apoi medicina, iar în final metafizica. În dezvoltarea sa intelectuală i-a fost de ajutor în mod special accesul pe care îl avea la bogata biblioteca regală a Samanids-ilor - prima mare dinastie arabă ce s-a ridicat în Iran după cucerirea arabă - ca urmare a succesului vindecării prințului Samanid, Nuh Ibn Mansur. La vârsta de 21 de ani deja stăpânea toate branșele învățăturilor formale ale acelor vremuri, dobândind de asemenea și o largă reputație de extraordinar fiziolog. Serviciile sale mai erau solicitate și ca administrator, iar pentru o vreme chiar a intrat în serviciul guvernării, ca funcționar. Brusc, însă, întregul tipar al vieții sale s-a schimbat. Tatăl său a murit; dinastia Samanid-ilor a fost înfrântă de Mahmud din Ghazna, căpetenia turcă și legendarul erou ce a stabilit conducerea ghaznavidă în Khorasan (Iranul nordestic și vestul Afganistanului modern). Pentru Avicenna a început o perioadă de rătăciri și frământări, ce avea să dureze până la sfârșitul vieții sale, întreruptă doar de câteva neobișnuite perioade de liniște și calm. Destinul îl aruncase pe Avicenna într-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, când noile elemente turcești schimbau dominația iraniană din Asia Centrală iar localele dinastii iraniene încercau să obțină o independență politică față de califatul Abbasid din Baghdad (aflat acum în Irakul modern). Însă puterea de concentrare și bravura intelectuală a lui Avicenna a fost într-atât de puternică încât a fost capabil să își continuie munca intelectuală cu o remarcabilă consistență și continuitate, nelăsându-se deloc influențat de turbulențele exterioare. Avicenna a rătăcit o vreme prin diferitele orașe ale Khorasanului, îndreptându-se apoi către teritoriul prinților Buyid, care stăpâneau asupra centrului Iranului, mergând întâi la Rayy (aflat în apropierea modernului Teheran) iar apoi la Qazvin, unde, ca de obicei, și-a dus traiul ca medic. Dar în aceste orașe nu a găsit nici suport economic și social suficient, și nici pacea și calmul necesare pentru a-și continua munca. A mers, prin urmare, la Hamadan, în nord-vestul Iranului, acolo unde conducea Shams ad-Dwalah, un alt prinț Buyid. Această călătorie avea să marcheze începutul unei noi faze din viața lui Avicenna. A devenit medicul curții regale, și s-a bucurat de aprecierea conducătorului până într-atât încât a fost numit vizir în două rânduri. Fiind însă la ordinea zilei, a suferit de asemenea și reacțiile politice și intrigile împotriva sa, fiind nevoit ca o vreme să se ascundă; la un moment dat chiar a fost întemnițat.
[modificare] Bibliografie
- Dicționar de filosofie și logică, ed. Humanitas, 1996
- Anton Dumitriu, Istoria logicii, ed. Tehnică, 1995
- Dicționar Enciclopedic Român, ed. Politică, 1962-1966
- Hitti, Philip K.. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. 544 pagini. ISBN 973-571-855-8. pp. 235-236
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe
- en Canonul medicinei - introducere
- en Jewish Encyclopedia
- en Avicenna on the subject and the object of metaphysics
- en Afghanland.com
|
|||||
