Avicenna
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allāh ibn Sīnā al-Balkhī (persană ابوعلى سينا/پورسينا Abu Ali Sina sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Sina sau latinizat Avicenna) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, medic şi cercetător al naturii tadjic-persan, născut lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan).
Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”.
A scris peste 300 de lucrări, în parte pierdute. A dezvoltat în mod creator unele dintre elementele înaintate ale gîndirii aristotelice. El afirmă că lumea există dintotdeauna, ca şi Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creaţie, cum susţineau teologii ci ca o emanaţie. A afirmat existenţa unei legături indisolubile între materie şi mişcare şi a unei legităţi naturale universale.
Avicenna a avut o contribuţie substanţială în domeniul ştiinţelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea ştiinţei experimentale moderne. Opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atît în Orient cît şi în Occident.
Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate a secolului al XII-lea.
[modifică] Lucrări principale
- Kitāb al-Shifā' (Cartea tămăduirii [sufletului])
- Kitāb-al-Insāf (Cartea judecăţii imparţiale)
- Qānūn fi 'l-Tibb (Canonul Medicinei)
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar de filosofie şi logică, ed. Humanitas, 1996
- Anton Dumitriu, Istoria logicii, ed. Tehnică, 1995
- Dicţionar Enciclopedic Român, ed. Politică, 1962-1966
