Reacție de oxido-reducere

Ruginirea fierului

Combustia constă din reacții redox ce implică radicali liberi.

Demonstrație a reacției între un oxidant puternic și un agent reducător. Când se adaugă câteva picături de glicerol (agent reducător) la pulberea de permanganat de potasiu (oxidant puternic), se declanșează o reacție viguroasă însoțită de autoaprindere. Reacția are loc ca urmare a puternicelor proprietăți de oxidare ale permanganatului de potasiu, combinate cu proprietățile reducătoare ale glicerolului. Procesul este descris de reacția chimică:
14KMnO₄(s) + 4C₃H₅(OH)₃(l) = 7K₂CO₃(s) + 7Mn₂O₃(s) + 5CO₂(g) + 16H₂O(g).

O reacție de oxido-reducere, adesea denumită și reacție redox (prescurtare de la reducere-oxidare) este un tip de reacție chimică în urma căreia atomilor reactanților li se modifică numărul de oxidare. Ele pot fi procese redox complicate durabile, cum ar fi oxidarea carbonului pentru a obține dioxid de carbon (CO₂) sau reducerea carbonului cu hidrogen cu obținerea metanului (CH₄), sau un proces complex, cum ar fi oxidarea zahărului (CO₆HO₁₂O₆) în corpul uman printr-o serie de procese complexe cu transfer de electroni.

• Oxidarea este pierderea de electroni sau creșterea stării de oxidare cu o moleculă, un atom sau un ion.
• Reducerea este câștigarea de electroni sau reducerea stării de oxidare cu o moleculă, un atom sau un ion.

Descriere

Deși suficiente în majoritatea scopurilor, aceste descrieri nu sunt precise. Oxidarea și creșterea se referă la o schimbare a numărului de oxidare — transferul efectiv de electroni poate să nu aibă loc. Astfel, oxidarea este cel mai bine definită ca o creștere a numărului de oxidare, iar creșterea este definită ca scăderea numărului de oxidare. În practică, transferul de electroni va cauza mereu o schimbare în numărul de oxidare, dar există multe reacții clasificate drept redox, deși nu implică transfer de electroni (cum este cazul celor ce implică legături covalente).

Vezi și

• Agent oxidant
• Agent reducător
• Disproporționare