Cromit
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Autunit | |
 |
|
| Formula chimică | Cr2O4 |
| Sistem de cristalizare | compact sau granular; rar octaedral |
| Culoare | maro închis-negru |
| Urma | maro |
| Duritate | 5,5 |
| Densitate (g/cm³) | 5,12 |
| Spărtura | concoidală |
| alte caracteristici | |
| reactivitatea chimică | |
| Radioactivitate | |
| Magnetism | slab magnetic |
| Caractere speciale | |
Cromitul este un mineral de crom şi fier.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici chimice şi fizice
Compoziţia cromitului este Cr2O4, are um sistem cristalin în general compact sau granular, dar apar, rar şi cristale octoedrice, având o duritate de 5,5 pe scara Mohs şi o densitate de 5,12g/cm3.[1]Cromul conţine 42,46% crom, 24,95% fier şi 28,59% oxigen.[2]
[modifică] Istorie
Cromitul a fost descoperit prima oară în anul 1845 în Bastide de la Carrade, Gassin, Var, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franţa.[3]
[modifică] Răspândire
Cromitul este întâlnit mai ales în Africa de Sud, principalul producător de cromit, şi în Kazakhstan.
[modifică] Utilizare
Dat fiind că este dur, dens şi rezistent la eroziune, se acumulează în sedimente ca depuneri aluvionare. Punctul de topire este 1900°C. În aliaj cu nichelul, cromul este folosit la întărirea oţelului; în aliaj cu fierul se foloseşte la producerea oţelului inoxidabil şi la cromare.
