Samuil Micu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Samuil Micu Klein, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu, judeţul Sibiu - d. 13 mai 1806, la Buda, Ungaria), teolog, istoric, filolog şi filosof iluminist român. Reprezentant al Şcolii Ardelene. A fost nepotul episcopului Inocenţiu Micu.
Cuprins |
[modifică] Studii
A învăţat la Gimnaziul din Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1762, după care a intrat în Ordinul bazilian, călugărindu-se sub numele Samuil (14 oct. 1762). Mai târziu a fost hirotonit ieromonah şi şi-a continuat studiile la Seminarul pentru călugări înfiinţat de episcopul Petru Pavel Aron (1762-1765); trimis apoi la Colegiul "Pazmanian" din Viena pentru studii de Filosofie şi Teologie (1766-1772).
Profesor de Etică şi Aritmetică în Gimnaziul din Blaj (1172 - 1777); din nou la Viena ca “prefect de studii" în Seminarul Sfânta Barbara (1777- 1783), când face intense cercetări cu caracter istoric şi îşi publică primele lucrări: reîntors la Blaj, în mănăstirea “Sf. Treime" (1783-1804), s-a dedicat în întregime studiilor teologice, istorice, lingvistice şi traducerilor şi spre sfârşitul vieţii devine "cenzor" al cărţilor româneşti care apăreau în Tipografia Universităţii din Buda (1804-1806).
A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric şi lingvistic, prin care urmărea să informeze pe învăţaţii străini despre originea romană a poporului şi a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii şi influentat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru eglitatea în drepturi a românilor cu celelalte naţiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei şi s-a numărat printre autorii cunoscutului Supplex din 1791.
Autor de lucrări teologice şi cuvântări, a tradus din Sfinţii Părinţi răsăriteni, a dat o nouă traducere a Bibliei, în 1795, a doua în româneşte, după cea a episcopului Petru Pavel Aron, şi a fost unul din apărătorii vechilor rânduieli şi tradiţii răsăritene în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, ridicându-se împotriva încercărilor de latinizare ale episcopului Ioan Bob.
[modifică] Lucrări teologice
- Carte de rugăciuni pentru evlavia homului chrestian, Viena, 1779, 87 p. (cu litere latine);
- Disertaţie canonică de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781, 154 p.;
- Disertatio de juniis Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1782, 128 p. (trad. rom., Buda, 1828);
- Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea oamenilor morţi, Blaj, 1784, 140 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1842, 220 p.; reed. de Ioan Nicorescu, Arad, 1907);
- Theologia moralicească sau Bogoslovia carea cuprinde învăţătura năravurilor celor bune şi a vieţii creştineşti din Sf. Scriptură şi din Sfinţii Părinţi culeasă, Blaj, 1796, 303 P.;
- Cartea a doua a Theologiei moraliceşti carea cuprinde învăţătura despre contracturi şi osibite datorii a fiştecărui stat şi despre darul lui Dumnezeu şi Tainele Sfintei Biserici şi celelalte, Blaj, 1796, 370 p.;
- Theologia dogmatică şi moralicească despre Taine peste tot, Blaj, 1801, 10 + 102p.,
- Alte şapte lucrări despre Sf. Taine, fiecare cu titlul Theologhie dogmatică şi moralicească despre Taina, Blaj, 1801-1802, cu peste 1000 p.;
- Acatist sau carte cu multe rugăciuni pentu evlavia fieştecărui creştin, Sibiu, 1801, XVII + 10 + 197 p.;
- Istoria împărecherii între Biserica Răsăritului şi a Apusului care s-a făcut pe vremea lui Mihai Cerularie Patriarhul Ţăriigradului şi a Sălborului de la Florenţia;
- Carte despre descoperirea cea dumnezeiască, Despre Sfânta Scriptură, Istoria Noului Testament, Carte despre căsătorie;
- De datoriile cinurilor călugăreşti, Cuvântări bisericeşti sau Prediche etc.
[modifică] Traduceri
- Tot el a tradus din latineşte lucrarea Iui Thomas a Kempis, De urmarea lui Hristos, tipărită la Blaj în 1812;
- Precum şi din Lucian de Samosata (Publicat de N. Lascu, în CC, an. XXII, 1942, nr. 1 - 6).
[modifică] Traduceri din Sfinţii Părinţi
(rămase in mss.):
- Sf. Vasile cel Mare: Rânduielile celor ce pusniceşte sau singuri sau împreună pre obşte petrec, 2 vol. (1780), Cuvinte (1788), învăţături ascetice (1804). Hotărâri scurte cu întrebări şi rărpunsuri (1904), Cuvinte între norod zise 1805), ş.a.;
- Sf. loan Gură de de Aur: Omilii sau Cuvinte în Evanghelia Sf. Iosif, 2 vol. (1797 şi 1791 );
- Sf. Ciril al Ierusalimului: Catihises sau învăţături către cei ce vin la botez (1798); alte traduceri din Sf. Grigorie Teologul (Cartea despre fugă, Cuvinte):
- Sf. Ciril al Alexandriei, Sf. Efrem Sirul, Sf. loan Scărarul, Sf. loan Damaschinul, Sf. Teodor Studitul. Cuv. Dorotei, Canoanele săboarălor a toată lumea şi a celor nameasnice şi ale Sfinţilor Părinţi, cele primite în Biserica Răsăritului (1904) etc.
- A mai tradus o parte din Istoria bisericească - în 20 vol. - a abatelui catolic francez Claude Fleury (1640- 1723) şi anume 12 cărţi, în 5 vol. care explică faptele petrecute până la mjlocul secolului al IV-lea. Între anii 1793 şi 1795, a tipărit, la Blaj, Biblia, adecă dumnezeiască Scriptură a Legii vechi şi a ceii noao (1240 p.), cu prefaţa semnată de el, în care menţiona că a “îndreptat graiul" Bibliei de la Bucureşti din 1688, dar “o bună parte "din Vechiul Testament, mai mult cel nou de pre cel elinesc al celor şaptezeci de dascăli (Septuaginta. n.n.) I-am tălmăcit", cuprindea note explicative, locuri paralele, scurte rezumate la fiecare capitol, scurte consideraţii isagogice la fiecare carte. Folosită de ediţiile de mai târziu: Petersburg (1819), Buzău, 1854-1856 şi Sibiu, 1856-1858.
[modifică] Lucrări filologico-istorice
- Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780, 94 p. (în colaborare cu Gheorghe Şincai, prima gramatică românească tipărită şi prima cu litere latine); reeditată în 1980: Studiu introductiv, traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea, Cluj Napoca, 1980, XXX + 245 p.;
- Iniţiator şi redactor al unei mari lucrării lexicografice, care va fi continuată şi dezvoltată de mai mulţi cărturari şi se va tipări la Buda, în 1825, sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, cunoscut şi sub numele de Lexiconul de la Buda (partea lucrată de el a fost publicată de Galdi Laszlo, sub titlul Dicţionarium valachico-latinum, Budapest, 1944).
- Brevis historica notitia originis et progressu nationis Daco-Romanae seu ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum ab initio usque ad seculum XVIII (1778). Rămasă în manuscris, a fost publicată fragmentar de A. T. Laurian sub titlul Historia Daco-Romanorum sive Valachorum, în “Instrucţiunea Publică", Iaşi, 1861, p.67-118 şi în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură", XXV, 1 862, nr.11 - 26 şi 29 - 30); Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor(1796, rămasă în ms., editată de Cornel Câmpeanu, Bucureşti, 1963, XLIX + 237 p.);
- Responsum ad Josephi Caroli Eder - în Supplicem Libellum Valachorum Transilvaniae iuxta numeros ad ipso positos (ms. publicat de I. Pervain, in Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 44-72); Istoria românilor cu întrebări şi răspunsuri (1791, ms.),
- Istoria, lucrurile şi întâmplările românilor, acum într-acest chip aşezate şi din multi vechi şi noi scriitori culeasă şi scrisă, 4 tomuri I. Istoria românilor din Dacia. II. Istoria domnitorilor Ţării Româneşti III. Istoria domnitorilor Ţării Moldovei. IV.
- Istoria bisericească a Episcopiei românilor din Ardeal (rămasă în ms.; Un scurt fragment publicat în “Calendarul" de la Buda din 1806, p. 35-72, reprodus de C. Câmpeanu, op. cit., p. 131-157);
- Părţi de lucrări de istorie bisericească publicate de T. Cipariu, în Acte şi fragmente, Blaj, 1855;
- Cunoştinţă pe scurt a istoriei bisericeşti (ed. de Arhim. Veniamin Micle), în ST, an. XXVII, 1975, nr. 5 - 6,7 - 8 şi 9 - 10; an. XXVIII, 1976, nr. I - 2 şi 7 - I 0; an. XXIX, 1977, nr. I - 2 şi 5 - 8; an. XXX, 1978, nr. 1 - 2, 3 -4, 5 - 8 şi 9 - 10 (apoi în volum, sub titlul: Istoria bisericească Transliterare de pe manuscrisul original, studiu introductiv, note şi glosar de... Mănăstirea Bistriţa, 1993, 296 p.);
- Hronologia împăraţilor turceşti, carii după împăraţii greceşti au urmat la Ţarigrad (ms.);
- Statuta sau legile scaonelor săseşti din Ardeal care în toate judecăţile şi rânduielile politiceşti să ţin în scaonele săseşti. (mss. 1802).
[modifică] Lucrări de filosofie
- Loghica adecă partea cea cuvântătoare a filosofiei, tradusă după Fr. Chr. Baumeister, Buda, 1799, 205 p.;
- Legile firei, ithica şi politica sau filosofia cea lucrătoare, 2 vol., după acelaşi, Sibiu, 1800, 428 p.;
- Învăţătura metafizicii şi învăţătura politicească (mss.);
- Filosofia, etica sau morala (mss.) - editate de Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor sub titlul: Samuil Micu, ”Scrieri filozofice, Bucureşti, 1966.
