Avram Iancu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Acest articol se referă la Avram Iancu, persoană istorică. Pentru alte sensuri, vezi Avram Iancu (dezambiguizare).
Text document with red question mark.svg
 Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Avram Iancu
Naștere 1824
Vidra de Sus
Deces 10 septembrie 1872
Baia de Criș
Alte nume Crăișorul munților
Ocupație avocat
Cunoscut pentru rolul de frunte și conducerea armatei românilor transilvăneni în Revoluția de la 1848
modifică Consultați documentația formatului

Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un revoluționar român pașoptist, avocat transilvănean care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, calitate în care a comandat armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Pentru detalii, vezi: #Cele 12 puncte ale revoluției.

Cuprins

[modificare] Originea și studiile

S-a născut în Munții Apuseni într-o familie de moți înstăriți. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar, apoi jude domenial. Având o situație materială bună, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului și Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Târgu Mureș. Își ia examenul de avocat în anul 1848.

[modificare] Activitatea politică

Avram Iancu, avocat la Tabla Regească (Curtea de Apel) Murăş-Oşorhei

În preajma izbucnirii revoluției făcea parte dintre fruntașii intelectualității românești transilvănene, luptătoare pentru emancipare socială și națională de sub unguri și imperialii austrieci. A fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai și 15-23 septembrie 1848 și conducătorul cetelor înarmate de țărani și de mineri din Munții Apuseni, în rândurile cărora și-a câștigat o mare popularitate.

Punerea greoaie în practică a legii privitoare la desființarea iobăgiei în Transilvania, refuzul lui Kossuth și al guvernului revoluționar ungar de a acorda drepturi politice și libertăți naționale românilor transilvăneni și votarea, în contra dorinței majorității române, a unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea revoluționarilor pașoptiști transilvăneni și la ridicarea țărănimii române la lupta pentru rezolvarea problemei sociale și a celei naționale. Aceasta curs al revoluției române în Transilvania a fost influențat și de recunoașterea de către austrieci a românilor transilvani ca națiune politică, fapt refuzat de guvernul revoluționar maghiar de la Budapesta al lui Kossuth. Avram Iancu a devenit conducătorul oștilor țărănești române contra revoluției maghiare în Transilvania, care urmărea aici anexarea ei. În fruntea acestei oști și în colaborare cu autoritățile militare austriece a organizat apărarea în Munții Apuseni și a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluționare maghiare trimise de guvernul revoluționar ungar (Comitetul maghiar de apărare a țării (Országos Honvédelmi Bizottság)), superioare ca număr și ca armament, câștigându-și renumele de "craiul munților".

Pe 4 mai 1849 a dat o nouă organizare civilă Munților Apuseni. În vara anului 1849 a stat timp de 10 luni la Viena, unde a ținut legătura cu autoritățile imperiale austriece.

Luptele din Munții Apuseni slăbiseră atât forțele revoluționare ungurești cât și pe cele ale românilor. Armata țaristă, chemată în ajutor de împăratul Austriei, Franz Joseph, a înfrânt armata revoluționară ungară la Sighișoara. Copleșite de armatele austriece și de cele rusești, trupele revoluționare maghiare au capitulat la Șiria pe 13 august 1849.

„Frațiloru! Credeti noa, quo noi préluminatu vedem, si présolide credemu quo in esse dóa patrie sorori Magiarulu de esistentia [existență, n. ed.] si venitoriu [viitor, n. ed.] nu pote vorbi fara Romanu, nici Romanulu fara Magiaru.”
—Scrisoarea lui Avram Iancu către ofițerul revoluționar maghiar Iosif Simonffy, Câmpeni, 27 iunie 1849.[1]


Pentru detalii, vezi: Masacre în Transilvania, 1848-1849.
Statuia lui Avram Iancu din Cluj-Napoca

[modificare] După 1848

Mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea, jud. Hunedoara

În anul 1852 tânărul împărat Franz Joseph a întreprins o vizită în Transilvania, agenda călătoriei fiind stabilită de primul ministru Felix zu Schwarzenberg și de vărul acestuia, Karl Borromäus zu Schwarzenberg, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. La cererea lui Avram Iancu împăratul a modificat traseul vizitei, a mers în Munții Apuseni, a prânzit la Găina, a trecut prin Vidra și a înnoptat pe 21 iunie 1852 la Câmpeni. Avram Iancu s-a prezentat seara târziu la cartierul împăratului, după ce acesta se culcase, obosit de călătorie. Nemulțumit că nu este primit pe loc în audiență, Avram Iancu a iscat[necesită citare] o altercație cu șeful de cabinet al împăratului, motiv pentru care a fost dat afară de jandarmi. Ulterior a refuzat să primească decorația acordată de împărat pentru meritele sale din timpul luptelor contra revoluționarilor maghiari.[necesită citare]

[modificare] Viața privată

Iubita cu care a avut cea mai îndelungată relație a fost Johanna Farkas, cunoscută ca Háni, o tânără maghiară din Abrud.[2] Tatăl Johannei Farkas locuia în Abrud, unde activa fie ca preot[3], fie ca avocat[4]. Se numea Tamás Farkas și era protestant de confesiune unitariană. Mama Johannei era de religie romano-catolică. Potrivit datinii, Háni a fost botezată în confesiunea mamei. Tânăra se născuse în 1834 și era cu zece ani mai tânără decât Iancu. O mărturie orală consemnată de Ioan Lupaș[4] menționează că Háni l-a salvat pe iubitul ei în cea mai periculoasă clipă din viața acestuia, în luna mai a anului 1848, când maiorul Imre Hatvani intra pe neașteptate în Abrud pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei. Aflând că trupele revoluționare unguresti se apropie de oraș, Háni l-a înștiințat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-și salva viața și l-a condus prin grădina din spatele casei. Astfel Iancu a părăsit Abrudul în ultima clipă și s-a îndreptat spre Câmpeni, unde a organizat contraofensiva împotriva lui Hatvani.

Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.[5]

[modificare] Sfârșitul

Mormântul lui Avram Iancu de la Țebea, septembrie 2011

Avram Iancu s-a stins din viață la 10 septembrie 1872 la Baia de Criș. A fost îngropat la Țebea, jud. Hunedoara, lângă "Gorunul lui Horea".

[modificare] Notafilie

  • În 1992, Banca Națională a României a emis o bancnotă de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Avram Iancu.
  • În 1993, Banca Națională a României a emis o bancnotă de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Avram Iancu, cu unele reprezentări grafice modificate față de emisiunea din 1992.

[modificare] Vezi și

[modificare] Imagini

  • Articole de vestimentaţie ale lui Avram Iancu
    (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia)

  • Tabula Regia din Târgu Mureș - Placă memorială

  • Avram Iancu, pe aversul bancnotei de 5.000 de lei, ediţia 1992

  • Gorunul lui Avram Iancu

  • Gorunul lui Avram Iancu

  • Placă comemorativă

  • Mormântul lui Avram Iancu

  • Mormântul lui Avram Iancu și Gorunul lui Horea

  • Statuia lui Avram Iancu din Cluj-Napoca

  • Statuia lui Avram Iancu din Turda

[modificare] Note

  1. ^ Melinda Mitu, Ovidiu Muntean, Rememorând Revoluția. 1848-1849, Cluj 2008, pag. 16.
  2. ^ Sorin Mitu, Iubitele maghiare ale lui Avram Iancu, în: Sorin Mitu, Imagini europene și mentalități românești din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, pag. 247
  3. ^ Silviu Dragomir, Avram Iancu, București 1988, pag. 354
  4. ^ a b Ioan Lupaș, O prietenă a lui Avram Iancu, în: Adevărul Literar și Artistic, 1923, nr. 123.
  5. ^ Anton Moisin, Istoria Transilvaniei Volumul V, Editura Imago, Sibiu 2003, pp. 432-433, ISBN 973-8262-57-7

[modificare] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Avram Iancu
v • d • m
Revoluționari români la 1848

Vasile Alecsandri · Costache Aristia · Simion Balint · Nicolae Bălcescu · Simion Bărnuțiu · Cezar Bolliac · Ion Ionescu de la Brad · Ion C. Brătianu · Ioan Buteanu · Timotei Cipariu · Alexandru Ioan Cuza · Petru Dobra · Ioan Dragoș · Ion Ghica · Alexandru G. Golescu · Ștefan Golescu · Ion Heliade Rădulescu · Avram Iancu · Alexandru Papiu Ilarian · Barbu Iscovescu · Mihail Kogălniceanu · August Treboniu Laurian · Dimitrie Macedonski · Gheorghe Magheru · Săndulache Miclescu · Andrei Mureșanu · Eftimie Murgu · Petrache Poenaru · Aron Pumnul · Teodor Râșcanu · Constantin Daniel Rosenthal · C.A. Rosetti · Alecu Russo · Axente Sever · Iosafat Snagoveanul · Ioan Sterca-Șuluțiu · Popa Șapcă · Gheorghe Tattarescu · Christian Tell · Alexandru Zane

 Revoluţia română de la 1848
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Avram_Iancu&oldid=6174417
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi