Catedrala Sfânta Treime din Blaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Coordonate: 46°10′25″N 23°55′23″E / 46.17361°N 23.92306°E / 46.17361; 23.92306

Catedrala Sfânta Treime din Blaj
BlajAB (88).jpg
Catedrala Sfânta Treime din Blaj
Informații generale
Confesiune: Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), rit bizantin român
Hram: Sfânta Treime
Ctitor: Ioan Inocențiu Micu Klein
Tip: catedrală
Anul sfințirii: 1756
Cod LMI: AB-II-m-A-00187
Localizare
Țara: România
Localizare: Blaj
Date despre construcție
Stil arhitectonic: baroc
Arhitect: Anton și Johann Martinelli
Pictor: Iacob Zugravul din Rășinari (cupola), Ștefan Tenețchi (iconostasul), Raicu (amvonul)

Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult este catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci.[1] În 1748 construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele.

Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756.

Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj.

Pictura și iconostasul[modificare | modificare sursă]

Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca Mare Arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea.[2]

Portretele celor opt papi au fost pictate de Iacob Zugravul, după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari.[3] Semnătura lui Iacob Zugravul („Iacov Zugraf”), fiul preotului unit Radu din Rășinari, se află în lanternou, sub picoarele apostolului Simon.[2] Seria celor opt portrete de papi a fost reluată de Iacob Zugravul în Biserica Sfânta Treime din Sibiel.

În registrul al doilea este reprezentată Liturghia Îngerească.

Registrul al treilea redă ciclul praznicelor: Nașterea Fecioarei Maria, Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, Buna Vestire, Nașterea lui Isus, Botezul lui Isus, Întâmpinarea Domnului, Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea la Cer, Sfânta Treime, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului.[2]

Registrul al patrulea evocă de asemenea scene din viața Mântuitorului.

Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu Mureș, de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”.[4]

În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei și Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, iar pe exteriorul amvonului propriu-zis se află icoanele celor patru evangheliști.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan Rațiu, Din trecutul Ordinului Basilitan, în: Anuarul Institutelor de învățământ greco-catolice din Balázsfalva-Blaj, Blaj 1912, p. 7.
  2. ^ a b c Ana Dumitran, Iacov Zugravul, Alba Iulia 2010, pag. 125.
  3. ^ Ana Dumitran, Zugravii de la Feisa, recenzie în: Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, nr. 12/I (2008), pag. 217.
  4. ^ Nicolae Iorga, Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat, vol. I., București, 1977, pag. 235.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Mărculeț, Ioan Mărculeț: Catedrala Sfânta Treime de la Blaj – simbol național al românilor ardeleni, în: Deșteptarea Credinței, nr. 5 (74), Dej, 1996, p. 7-8.
  • Marius Porumb: Catedrala Sfânta Treime din Blaj la 1751, în: Acta Musei Napocensis 32 (1995), p. 353-357.