Catedrala Sfânta Treime din Blaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Descriere arhitecturală
Catedrala "Sfânta Treime" din Blaj
Catedrala "Sfânta Treime"
Localitate	Blaj
Judeţ	Alba
Cult	Greco-catolic
Data finalizării	1749, 1838
Arhitect	Anton şi Johann Martinelli
Specificaţii
Turle	2

Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 şi 1749 după planurile arhitecţilor vienezi Anton şi Johann Martinelli. Aceştia au folosit ca sursă de inspiraţie Biserica Iezuiţilor din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă.

Construcţia a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piaţa centrală a municipiului Blaj.

Lăcaşul de cult serveşte drept catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma.

[modifică] Istoric

Episcopul Ioan Inocenţiu Micu Klein a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curţii imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a şcolilor şi Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci.^[1] În 1748 construcţia a fost terminată, rămânând de executat finisajele.

Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu-Mureş, de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăţi, cu carul, şi aşezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meşterul Ştefan Teneţchi din Arad în anul 1765. Este cel mai mare iconostas din România.

Pictura cupolei catedralei datează din anii 1748-1749 şi este realizată în mai multe registre, în stil bizantin cu accente realiste. Cuprinde scene din viaţa Mântuitorului, Liturghia Cerească, cat şi o serie de portrete de papi în interiorul turnului care termină cupola si în registrul superior. În altar se gasesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă; Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereţii exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei şi Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, iar pe exteriorul amvonului propriu-zis se află icoanele celor patru evanghelişti.