Sari la conținut

Turismul în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Turism în România)

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are o largă varietate de relief, incluzând împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană. De interes sunt și satele unde oamenii trăiesc și mențin de sute de ani tradițiile, arhitectura religioasă, orașele și castelele medievale, ce accentuează și valorifică potențialul turistic al României.[1]

Poiana Brașov
Castelul Corvinilor, Hunedoara, Județul Hunedoara
Castelul Peleș
Codrul secular Slătioara, lângă Câmpulung Moldovenesc
Munții Bucegi

Istoric

[modificare | modificare sursă]
Sibiu

Începuturile turismului în România

[modificare | modificare sursă]

Elementele turismului colectiv în România sunt atestate documentar în trecut, când a apărut turismul balnear, acesta fiind menționat în localitățile Băile Herculane - în secolul al II-lea, Băile Felix în secolul al XV-lea, Ivanda, Buziaș, Băile Călacea, Moneasa și Lipova în secolul al XVI-lea, Bazna în secolul al XVII-lea, Băile Olănești în 1760, Borsec în 1770, Vatra Dornei în 1788.

În secolul al XIX-lea se dezvoltă stațiunile balneoclimaterice, existând 23 de stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale.[2]

Primele activități turistice organizate în România datează din a doua parte a secolului al XIX-lea. Au apărut o serie de asociații, organizații, societăți, cluburi etc. care desfășurau activitate turistică pe unele arii geografice, căutând să atragă turiști din toate păturile sociale, și care sponsorizau, de asemenea, amenajarea unor obiective turistice.

Aceste asociații și organizații de turism din România și-au desfășurat activitatea înainte de Primul Război Mondial și în perioada interbelică. Preocuparea acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți.

„Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” - S.A.V.K.), care a luat ființă în august 1873 la Brașov, sunt considerate a fi primele societăți de turism din România. Aveau ca scop cercetarea munților Carpați, îmbunătățirea căilor de acces și organizarea de excursii în zonele montane. SAVK a activat până în anul 1881, când a fuzionat cu „Asociația Carpatină Transilvană” („Siebenbürgischer Karpathenverein - S.K.V.”) din Sibiu, devenind filială a acesteia.

În anul 1875 s-a înființat la București Societatea Română de Geografie, care publică "Buletinul Societății geografice române" (1876-1943), Marele dicționar geografic al României (1898-1902), precum și numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice și turism.

În Transilvania și-a desfășurat activitatea „Asociația Carpatină Transilvania” („Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.”), fondată în anul 1880 la Sibiu, după modelul DOeA - „Asociația Alpină Germano-Austriacă”. Asociația își propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute și accesibile populației frumusețile naturale ale munților Carpați.

„Cercul Excursioniștilor”, înființat în 1 ianuarie 1891, a fost prima asociație turistică din București care-și propunea să întreprindă "excursiuni menite să dezvolte iubirea pentru frumusețile naturii și înmulțirea cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ce ar putea prezenta un interes din deosebite puncte de vedere", iar "ca mijloc de locomoție adopta piciorul".

În același an, la Cluj a fost fondată Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor („Erdely Karpat Turista Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940.

În anul 1892 a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894 ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean", care, după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 este reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean.

Crucea Eroilor pe vârful Caraiman

Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul 1913 și i se datorează deschiderea mai multor drumuri în Bucegi, amenajarea potecii de pe Valea Jepilor, amenajarea peșterii Ialomiței și construcția cabanelor Omu și Caraiman.

Societatea Turiștilor din România (S.T.R.), înființată în anul 1903, a avut ca președinte pe prințul moștenitor Ferdinand și ca membri numeroase personalități ale vieții culturale și politice ale vremii: Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Dr. I. Cantacuzino, Barbu Știrbey ș.a. Societatea a publicat anuarul S.T.R., apărut între anii 1903 și 1915, și a construit drumul către vârful Omu pe valea Cerbului, cabana Grindu din Piatra Craiului etc. S.T.R. a fuzionat în anul 1931 cu „Turing Clubul României”.

Asociația Prietenii Naturii, înființată în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul țării. Deși a desfășurat o activitate intensă pentru promovarea turismului în rândurile populației, asociația s-a dizolvat în 1924, iar activitatea ei, împreună cu filialele sale, a fost preluată de Asociația Sportivă Stăruința.

Societatea de Gimnastică, Sport și Muzică (S.G.S.M.) se întemeiază în noiembrie 1902 la Iași, inițiată de un grup de intelectuali ieșeni amatori de educație fizică, sporturi, muzică și drumeție, printre care Gheorghe Balș, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Paul Bujor și Constantin Meissner.

S.G.S.M. a avut importante realizări turistice, printre care construirea a două refugii, casa de adăpost Dochia-Ceahlău (1912-1914), prima construcție montană din beton armat din țara noastră, cel dintâi ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, Călăuza Ceahlăului, precum și primele marcaje turistice din Ceahlău (1931-1932).

Perioada interbelică

[modificare | modificare sursă]

Frăția Munteană este înființată la Cluj de Emil Racoviță în 1920, în scopul cercetării și al cunoașterii Munților Apuseni.

Hanul Drumeților, societate pe acțiuni înființată în martie 1921, are și el o importantă contribuție prin construirea în 1923 a Casei Peștera, în imediata apropiere a Cheilor și a Peșterii Ialomiței. În 10 iunie 1925, Societatea Hanul Drumeților fuzionează cu Turing Clubul României.

În anul 1926 a luat ființă societatea Turing Clubul României (T.C.R.), care avea sloganul: "Prin turism la cunoașterea și iubirea României". Societatea a cunoscut o dezvoltare intensă și prin includerea altor asociații de turism din Muntenia, și prin aderarea a numeroși membri, devenind cea mai puternică asociație de turism din țară.

În 1929 a fost fondată Asociația Drumeților din Munții Înalți ai României (A.D.M.I.R.), care și-a desfășurat activitatea în Munții Bucegi, Piatra Craiuluiși Făgăraș, având sedii în Ploiești, Pitești, Câmpulung-Muscel și Făgăraș.

Alpinism în prăpastii

„Asociatia Turistică România Pitorească” (A.T.R.P.), constituită în București în 21 mai 1930, a construit cabana Ciucaș și a tipărit revista România Pitorească, apoi Buletinul România Pitorească.

În 18 martie 1934 s-a înființat Clubul Alpin Român (C.A.R.), ocupat cu precădere de ascensiunile grele în munți. A realizat marcajele pe o serie de poteci pe versantul sudic al munților Bucegi, a construit refugiul Coștila și Căminul Alpin, a tipărit „Buletinul Alpin”, „Buletinul Clubului Alpin Român” și a organizat prima școală de cățărare alpină. Activitatea C.A.R. a fost întreruptă în anul 1948, dar reluată în 1990.

Clubul Turistic Bănățean, fondat în 16 martie 1935, cu sediul în Caransebeș, avea se editeze o revistă de turism și să construiască Monumentul Turismului la Rușchița în 1936. [3]

„Grupul Alpin Brav” a fost înființat de câțiva elevi de la liceul Mihail Viteazul în 18 martie 1936; în 1937 s-a transformat în Clubul Carpatin Român. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman.

Asociația „Hai la drum!”, fondată în 28 iunie 1939, cu sediul în București, a propagat ideea turismului activ în toate mediile sociale și a editat buletinul Hai la drum!

După 1947

[modificare | modificare sursă]
Carte de membru al asociației Turismul Popular din R.P.R. eliberată în 1949

În perioada postbelică, prima organizație de turism pe baze economico-sociale a fost Turismul Popular (1948-1950), care apoi devine Federația de Turism Alpin. În 1957 se constituie Asociația Turiștilor din România, iar în 1968, Biroul de Turism pentru Tineret (BTT).[2]

Asociațiile de turism existente au fost dizolvate în 11 iunie 1948, iar patrimoniul acestora a trecut la Oficiul Național de Turism (ONT). România a fost singura țară din blocul sovietic ce a dizolvat asociațiile și organizațiile de turism.[4][5]

În 1971 se înființează Ministerul Turismului și Sporturilor, for de conducere, îndrumare și coordonare organizatorică, căruia îi sunt subordonate oficiile județene de turism.

Pe lângă modernizarea și transformarea vechilor stațiuni balneoclimaterice, apar și altele noi ca Techirghiol, Eforie, Mangalia, Năvodari, Voineasa, Buziaș, Costinești, Moneasa, Bâlea Lac, Durău, Călacea, Piatra Arsă.

Între anii 1976 și 1980, direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului s-au orientat spre valorificarea stațiunilor montane, dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice și modernizarea stațiunilor de pe litoral. Sunt amenajate mijloace moderne de transport pe cablu: telecabine, telescaune și teleschiuri.

În 1982, turismul din România cuprindea peste 155000 de locuri pe litoral, peste 38000 de locuri în stațiunile montane, aproape 45000 de locuri în stațiunile balneoclimaterice și aproximativ 20000 în cabane și alte forme de găzduire.[2]

După 1989

[modificare | modificare sursă]

După 1990, s-a instalat o tendință descrescătoare în dezvoltarea turismului în România, respectiv reducerea dramatică a numărului turiștilor, din cauza calității tot mai scăzute a serviciilor turistice și a deteriorării sensibile a condițiilor de viață pentru majoritatea românilor. Acestea au determinat petrecerea vacanțelor în străinătate de către cei cu posibilități financiare mai ridicate.[2]

Situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO

[modificare | modificare sursă]
Vezi și: UNESCO.
Biserica fortificată din Biertan, Județul Sibiu, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO

Pe listă există nouă situri culturale și două naturale.[6] Primul sit din România, Delta Dunării, a fost adăugat la cea de-a XV-a Sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, desfășurat la Cartagina în 1990. Alte situri au fost adăugate în 1993 și 1999, iar unele dintre situri au fost ulterior extinse. Cel mai recent sit adăugat pe listă este Peisajul minier de la Roșia Montană, adăugat pe listă în 2021 și trecut imediat pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din cauza planurilor de reluare a exploatării miniere. Situl Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei este împărțit cu alte 17 țări europene. De asemenea, lista indicativă a României cuprinde în 2024 17 situri, 13 culturale și 4 naturale. România are în 2022 și 9 elemente pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial.

Zone turistice

[modificare | modificare sursă]
Biserica de lemn din Brădet, Bihor

În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni (mai mult de 60%[7] dintre turiștii străini provin din țările membre UE), rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania.

Stațiunile maritime Năvodari, Mamaia, Constanța, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai și Vama Veche (numite și Riviera Română) sunt principale atracții turistice pe timp de vară.[8]

În timpul iernii, stațiunile de ski Muntele Mic, Sinaia, Bușteni, Semenic, Azuga, Straja, Păltiniș, Rânca, Cavnic, Arieșeni, Predeal și Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor.[9][10]

Timișoara, Capitală Europeană a Culturii 2023

Pentru atmosfera lor istorică și pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Alba-Iulia, Timișoara, Cluj-Napoca, Arad sau Târgu Mureș au devenit niște puncte de atracție importante pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural, ce se concentrează asupra promovării folclorului și a tradițiilor.[11] Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mânăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania și Cimitirul Vesel din Săpânța.[12]Alte atracții turistice importante din România sunt cele naturale, precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Românești, Peștera Scărișoara și încă alte câteva peșteri din Munții Apuseni.[13].

Ateneul Român

Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestul Moldovei. Regiune montană pitorească, cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică, datorată în primul rând mânăstirilor. Cele cinci mânăstiri cu pictură exterioară, intrate în patrimoniul turistic mondial, își păstrează frumusețea după mai bine de 450 de ani.[14][15]

București

[modificare | modificare sursă]

Prin funcțiile sale complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură, Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României.[16][13] Bucureștiul se remarcă prin amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș - cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula -, la biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon.[17] Cele mai importante obiective turistice ale municipiului București sunt Ateneul Român, Arcul de Triumf, Palatul Băncii Naționale, Teatrul Național, Universitatea București, Parcul Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Biserica Stavropoleos, Hanul lui Manuc și altele.[17] De asemenea, în București se organizează, în fiecare an, Târgul de Turism al României.[18][19]

Statistici

[modificare | modificare sursă]

Potențialul turistic constituie o componentă esențială a ofertei turistice și o condiție indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile și diversitatea elementelor sale, prin valoarea și originalitatea acestora, el reprezintă motivația principală a circulației turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale și analiza posibilităților de valorificare eficientă a acestora presupun elaborarea unui sistem național și categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activității turistice.

Datele statistice referitoare la turism sunt anual cuprinse de INS, Institutul Național de Statistică, în Breviarul Statistic, Turismul Românesc, care prezintă informații cu privire la geografia și organizarea administrativ-teritorială a țării și cuprinde principalele serii de date statistice ce definesc activitatea turistică: capacitatea de cazare turistică, activitatea de cazare turistică și a agențiilor de turism, turismul României pe regiuni de dezvoltare, precum și informații referitoare la călătoriile internaționale înregistrate la frontierele României și la cererea turistică a rezidenților. [20]

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având, de asemenea, o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și internațional a asigurat 4,8% din PIB și aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă).[21] După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016.[22]Numărul turiștilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002 la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiții de 400 milioane de euro.[23]

Stațiunea Neptun

În anul 2010, litoralul românesc a atras aproximativ 1,8 milioane de turiști, cu 15% mai puțini decât în 2009[24]. Sunt numeroase agenții de turism din România și din alte țări care aduc turiști străini. De asemenea, turiștii români și străini își pot face rezervări la hoteluri, moteluri, pensiuni și alte spații de cazare din țară și din alte țări direct pe site-urile specializate.

În anul 2009, România a avut 1,27 milioane de turiști străini, iar în 2010 - 1,34 milioane[25]. În anul 2004, numărul de turiști străini a fost de 3,6 milioane.

În anul 2023, România a avut cazați 2,12 milioane de turiști străini și 11,79 milioane de turiști români.[20]

Stațiunile balneoclimaterice

În stațiunile balneoclimaterice din România vin anual între 800 de mii și un milion de oameni să se caute de sănătate[26]. Acestora li se adaugă și pensionarii care primesc de la Casa Națională de Pensii bilete de tratament. Anual circa 250.000 de astfel de bilete ajung la pensionari, dar nu toți ajung în stațiuni[27]. Doar 10% dintre turiști sunt cetățeni străini.[20]

Vizitatori străini după țară (2022, 2024)[28]
Rang Stat 2024 2022
1 Ucraina 3,911,6173,292,747
2 Republica Moldova 2,655,6562,607,301
3 Bulgaria 1,599,8681,538,805
4 Ungaria 1,267,033864,546
5 Turcia 715,973728,255
6 Marea Britanie 323,975231,741
7 Polonia 247,683235,485
8 Germania 227,478379,910
9 Italia 224,541403,485
10 Statele Unite 118,349173,334
11 Franța 93,455195,619
12 Austria 81,65798,571
13 Grecia 69,66793,196
14 Spania 52,903115,730
15 Slovacia 46,46844,697
16 Cehia 45,72246,390
17 Irlanda 41,21437,447
18 Țările de Jos 39,40477,431
19 Portugalia 33,65141,095
20 Belgia 33,30666,121
21 Canada 24,68749,693
22 Croația 24,53522,732
23 Suedia 22,54541,991
24 Cipru 20,56414,071
25 Australia 15,78811,690
26 Lituania 14,21315,788
27 Danemarca 10,75423,403
28 Letonia 9,72510,589
29 Slovenia 8,1688,270
30 Finlanda 6,80010,282
31 Estonia 4,1945,135
32 Noua Zeelandă 3,4102,462
33 Malta 2,0953,757
34 Luxemburg 1,2312,599
Total 13,352,94012,696,800

Componentele patrimoniului turistic

[modificare | modificare sursă]

Componentele patrimoniului natural

[modificare | modificare sursă]
Sfinxul din Munții Bucegi

Relieful este cel mai variat și important element de potențial turistic atât prin valoarea peisagistică, cât și prin posibilitățile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Principalele atracții ale reliefului sunt generate de:

  • treptele și formele de relief (relieful glaciar, carstic, vulcanic);
  • stâncile cu formă bizară;
  • fenomenele geologice.

Relieful se constituie atât ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeției, a alpinismului, a odihnei, a recreerii și a speoturismului, cât și în suport pentru alte elemente de potențial.
Clima contribuie la crearea ambianței favorabile călătoriei prin:

Vulcani noroioși la Berca

Hidrografia contribuie la sporirea atractivității unei zone turistice prin prezența următoarelor elemente de potențial turistic:

Vegetația – reprezentată prin păduri, pajiști, arborete – prezintă o atracție turistică în sine prin parcuri naturale ca destinații de vacanță, parcuri dendrologice, rezervații științifice etc. Vegetația prezintă un interes deosebit pentru turismul de odihnă, recreere și agrement.
Fauna prezintă din punct de vedere turistic o importanță:

  • cinegetică și piscicolă - datorită bogăției și variației speciilor;
  • estetică – contribuind la creșterea atractivității zonelor vizitate;
  • științifică – datorită existenței unor specii rare sau pe cale de dispariție protejate în rezervații și parcuri zoologice; fauna constituie o motivație pentru practicarea turismului de vânătoare și pescuit sportiv, științific și de cunoaștere.

Rezervațiile naturale prezintă importanță:

  • sub aspect estetic – ca element de atractivitate;
  • sub aspect cognitiv – științific ca bază a turismului profesional și de cunoaștere.

Componentele patrimoniului antropic

[modificare | modificare sursă]

România dispune de un bogat și valoros potențial antropic, rezultat al existenței și al istoriei de peste două milenii a poporului român în acest spațiu geografic. Componentele potențialului turistic antropic se grupează în:

Potențial cultural-istoric

[modificare | modificare sursă]
Sarmizegetusa - Sanctuarul mare circular

Vestigii arheologice sunt numeroase, de mare valoare atât pentru istoria, cultura și civilizația poporului român, cât și pentru cele universale:

Monumentele istorice și de artă reflectă evaluarea culturii și a civilizației autohtone, precum și influențele diferitelor culturi ale lumii cu care a intrat în contact:

Mănăstirea Putna
Castelul Bran

Elementele de etnografie și folclor sunt caracterizate prin originalitate, bogăție și varietate:

Enisala (casă țărănească)

Instituțiile și evenimentele cultural–artistice reflectă intensitatea vieții spirituale, tradiția și modernismul în cultură:

Transfăgărășanul

Potențial tehnico-economic

[modificare | modificare sursă]

Potențial sociodemografic

[modificare | modificare sursă]
  • orașe care sunt atractive prin arhitectura specifică, prin valorile de artă pe care le adăpostesc sau evenimentele pe care le găzduiesc: București, Timișoara, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Sighișoara, Sibiu, Suceava etc.;
  • localități rurale care pe lângă aceste valori oferă si condiții naturale deosebit de atractive pentru petrecerea timpului liber.

Factorii naturali de cură în turismul balnear

[modificare | modificare sursă]

România dispune de un excepțional potențial balnear care concentrează o varietate de factori morali de cură. În ultimii ani, activitatea balneară a cunoscut o largă dezvoltare sub aspectul organizatoric, al cercetării și al folosirii balneomedicinei, iar baza naturală a fost modernizată, extinsă și diversificată. În prezent România dispune de circa 160 de stațiuni și localități balneare cu factori de cură. Existența acestora a favorizat dezvoltarea turismului balneoclimateric și valorificarea lor pentru tratarea unei game largi de afecțiuni. Factorii naturali de cură în turismul balnear sunt:

Stațiunea Băile Herculane

Apele minerale și termominerale - prin volumul rezervelor, calitățile terapeutice și varietatea conținutului lor, acestea reprezintă principalul factor natural de cură din România, de care se leagă o parte importantă din activitatea balneoturistică a României. Apele minerale din România au un conținut deosebit de variat în elemente chimice și de aceea prezintă o mare complexitate și diversitate sub aspect fizico-chimic, minerologic, termic. Ele sunt localizate în principal între zona de contact dintre dealuri și podișuri și arealul montan și depresionar (stațiunile Buziaș, Băile Călacea, Moneasa, Băile Lipova, Covasna, Tușnad, Călimănești, Băile Herculane, Vatra Dornei).
Lacurile terapeutice - datorită calităților fizico-chimice ale apelor lor și fenomenului de heliotermie și salinitate ridicată, ele prezintă un deosebit interes terapeutic; apele acestor lacuri sunt clorurate sodic, iodurate sau sulfuroase. Lacurile cele mai folosite în balneoturism:

Nămolurile terapeutice - România dispune de importante rezerve de nămoluri terapeutice care, după originea și calitățile lor fizico-chimice, se împart în trei categorii:

Emanații naturale de gaze terapeutice:

Salina Turda

Salinele sunt baze de tratament la Târgu Ocna, Slănic Prahova, Slănic Moldova, Praid, Cacica, Turda etc.
Plantele medicinale sunt din ce în ce mai solicitate atât în prepararea unor medicamente, cât și în cura externă ca băi de plante medicinale. Factorii climatici pot fi utilizați în menținerea sau ameliorarea stării de sănătate a organismului uman prin climatoterapie. S-au evidențiat mai multe bioclimate cu calități terapeutice:

  • excitant de câmpie și litoral;
  • sedativ din Câmpia de Vest, dealurile și podișurile până la altitudinea de 600 -1000 m;
  • tehnico-stimulant specific altitudinilor de peste 800 m și până la circa 2000 m.

Aeroionizarea - influența climatului aeroelectric cu o aeroionizarea bogată, predominant negativă are efecte benefice asupra organismului uman, în principal de sedare, sporind astfel valoarea balneară a unei stațiuni. În România aeroionizarea prezintă valori moderate, dar sunt zone unde acestea sunt mult mai ridicate (Buziaș, Băile Felix, Borsec, Băile Lipova, Moneasa, Băile Herculane).

Protecția și conservarea mediului

[modificare | modificare sursă]

Turismul este dependent de mediul înconjurător, iar dezvoltarea societății predispune mediul înconjurător la două tipuri de degradări:

  • urmare directă a exploziei demografice, a expansiunii orașelor, a dezvoltării industriilor, a agriculturii etc, a amplificării sistemelor de transport, comunicații și a exploatărilor intensive ale resurselor naturale. Aceasta are consecințe asupra calității aerului și a apei, ducând la degradarea rezervațiilor, a monumentelor naturale și a obiectivelor antropice.
  • activități de turism și agrement cu caracter sezonier având efecte negative din cauza unei concepții greșite de valorificare a resurselor turistice, a zonelor, a punctelor sau a obiectivelor turistice, precum și a activităților directe a turiștilor asupra peisajului, a florei, a faunei sau a altor obiective turistice pe care aceștia le pot deteriora total sau parțial.

Pentru protecția și conservarea mediului, în România este creat un cadru juridic solid, reflectat în sistemul de legi, hotărâri și alte acte normative care stabilesc principiul, normele generale și speciale, precum și răspunderile ce revin societăților, persoanelor fizice și organelor centrale și de control în acest domeniu.

Zonele și stațiunile turistice beneficiază de priorități pentru ameliorarea și protecția mediului înconjurător prin măsuri și programe speciale, care vizează asigurarea și încurajarea dezvoltării turismului.

Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urma turismului, facilitând conservarea și reabilitarea mediului.[29]

Itinerare turistice specifice fiecărei zone turistice

[modificare | modificare sursă]
Cascadă în Munții Retezat

Valoarea potențialului turistic al României, caracterizată prin varietatea si armonia formelor de relief, diversitatea obiectivelor turistice naturale și antropice, precum și prin existența unor resurse cu caracter de unicat, situează România printre țările cele mai favorizate, având posibilități de practicare a unui „turism total”.

Punerea în valoare a acestuia presupune conceperea unor programe turistice originale și atractive, pe interese cât mai variate, specifice diferitelor zone ale țării.

Munții Carpați
Complexitatea si atractivitatea potențialului turistic al Carpaților Românești se pot materializa in organizarea unor programe turistice specifice:

  • excursii, drumeții, trasee și itinerare turistice pe trasee montane marcate în Munții Bucegi, Făgăraș, Retezat, Parâng, Ceahlău, Candel, Piatra Craiului, Postăvarul, Harghita:
Pescuit în Delta Dunării

Delta Dunării – Bogăția și varietatea potențialului turistic din Delta Dunării pot genera o multitudine de programe turistice:

Cazinoul din Constanța

Marea Neagră – Litoralul românesc al Mării Negre reprezintă prin valoarea și diversitatea atracțiilor o importantă destinație artistică:

Caracterizarea generală a Maramureșului istoric

[modificare | modificare sursă]

E situat în partea de nord a Carpaților Orientali, care sunt marcați de masivul Rodna, Carpații de Nord și respectiv munții Maramureșului. Limita de nord a zonei se suprapune cu granița cu Ucraina, granița marcată cu râul Tisa începând de la satul Piatra până la vărsarea Vișeului în Tisa. Granița se continuă pe cumpăna apelor din Munții Maramureșului până dincolo de Izvorul Cățelu. Spre vest Maramureșul se învecinează cu Bucovina, la sud cu județul Bistrița Năsăud pe Bistrița Aurie, urcă în Pasul Prislop și în continuare pe cumpăna apelor, peste Rodna urmează lanțul munților Țibleșului, Lăpușului, Gutâiului, Ignișului și Oașului. La sud-vest se învecinează cu Depresiunea Baia Mare.

Caracterizarea principalelor componente turistice antropice

[modificare | modificare sursă]

„Maramureșul istoric” este un muzeu în aer liber, fapt pe care îl dovedesc nenumăratele puncte de atracție, integrate în categoria obiectivelor antropice. Bisericile din lemn, unice în lume, Cimitirul Vesel, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței realizează o combinație care cultivă spiritul.[30]

„Cimitirul Vesel”, această bizară combinație de ironie și amărăciune, de seninătate și groază, pare a fi cel mai mare paradox al ritualurilor de trecere la români, dar nu numai. Scurtele poezii cu tente ironice sunt foarte bine completate de picturi naive care reprezintă persoana decedată în ipostaza cea mai reprezentativă pentru viața pe care a dus-o. Spiritul creativ al lui Stan Ioan Pătraș, inițiatorul acestui cimitir, a făcut acest monument al Săpânței, Cimitirul Vesel, să fie astăzi un vestigiu al culturii și al civilizației românești. „Biserica din Deal” sau Biserica Balcului din Ieud este cea mai veche construcție de acest gen din Maramureș, datând din anul 1364. Biserica din Sârbi - Sisani a fost construită în anul 1532 pe o ridicătură de teren, la marginea unei imense păduri de stejar. Biserica este alcătuită din bârne de stejar de peste 60 cm lățime, încheiate la colțuri în coadă de rândunică. Mănăstirea Bârsana este marcată prin faptul că aici este concentrată arta cioplitului în lemn din Țara Maramureșului, lemnul cioplit de mâinile trudite ale meșterilor artizani maramureșeni spunând povestea acestor meleaguri, parcă rupte din rai. Așezată pe malul răului Iza pe un deal ce îi oferă o impresionantă panoramă, mănăstirea Bârsana străjuiește întreaga Țară a Maramureșului. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este localizat în zona centrală a Municipiului Sighetu Marmației, fiind un simbol al represiunii puterii comuniste împotriva celor care cu gândul, vorba sau fapta s-au opus instaurării comunismului în România. În octombrie 1998, Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de către Consiliul Europei printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alături de memorialul de la Auschwitz și memorialul Păcii din Normandia. Muzeul Maramureșului din Sighet are mai multe secții care cuprind valori inestimabile adunate din spațiul Maramureșului istoric. Cea mai importantă este secția etnografică în aer liber, unde sunt prezentate zeci de case și unelte țărănești. Gospodăriile prezentate aici permit vizitatorului să își facă o imagine reală asupra modului de viață al țăranilor care au trăit pe aceste meleaguri cu sute de ani în urmă.

Caracterizarea principalelor componente turistice naturale

[modificare | modificare sursă]

Pe lângă obiectivele turistice antropice în care omul își etalează măiestria, o importanță deosebită o au punctele de atracție naturală, concretizate prin minunatele locuri ale ținutului istoric, câteva dintre acestea fiind:

  • Lacul Venderelul din Masivul Farcău;
  • Munții Rodnei, care oferă un peisaj unic, cu bogății de neegalat ale faunei și ale florei.

Cea mai mare căldare glaciară de pe versantul nordic este iezerul, delimitat la nord și nord-est de Culmea Pietrosului. În fundul căldării se află lacul glaciar Iezerul, la 1870 m, în forma ovală, lung de 80 m, lat de 70 m și cu o adâncime de 1,8 m.

  • Mlaștinile Vlășinescu, Tăul lui Dumitru de pe platoul Izvoarele, Poiana Brazilor și Lacul Morărenilor în hotarul satului Breb. Flora și vegetația acestor mlaștini păstrează elemente nordice și relicve glaciare;
  • Minele de sare de la Ocna Șugatag și Coștiui au facilitat apariția prin prăbușire a unor lacuri sărate. Unul dintre aceste lacuri este Lacul Gavrilă.

Forme de turism practicate

[modificare | modificare sursă]

În Maramureșul istoric se pot practica o gamă largă de forme de turism. Cele mai importante forme de turism întâlnite sunt:

  • Turismul de odihnă și recreere – un cadru deosebit pentru desfășurarea activităților de odihnă cu sejururi mai mari îl reprezintă:

stațiunea Borșa, care beneficiază și de condiții pentru realizarea tratamentelor balneare, practicarea sporturilor de iarnă și a drumețiilor;

stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag. Principalii factori terapeutici sunt apele minerale clorurosodice concentrate, recomandate în afecțiunile reumatismale ale aparatului locomotor;

valea Vaserului – este cel mai atractiv traseu turistic al Munților Maramureșului, cazarea fiind posibilă la cabanele silvice, de vânătoare, forestiere și miniere. Este propusă includerea sa în categoria ariilor protejate cu statutul de Parc Natural.

  • Turism la sfârșit de săptămână. Se poate realiza pe valea Izei, a Vaserului și a Vișeului.

În Maramureșului istoric există posibilitatea vânătorii sportive în următoarele zone: zona Vișeului, Bistra – Ruscova și Poienile de sub Munte.

  • Agroturismul reprezintă o formă de circulație turistică desfășurată în Maramureșul istoric.

În cazul agroturismului, entitatea organizatorică de bază este ferma, gospodăria țărănească, prin practicarea acestei activități gospodarul având posibilitatea de a-și valorifica spațiile de cazare excedentare unde se asigură cazarea turiștilor; în plus, turiștii vor beneficia de produse alimentare obținute chiar în acea gospodărie sau în împrejurimi, iar agrementul îmbracă forme distincte de cele obișnuite precum vânătoarea, pescuitul și participarea la evenimente importante din viața satului (hore, șezători, nunți, botezuri). Dacă turiștii doresc pe parcursul șederii lor, se pot iniția în practicarea unor meșteșuguri precum țesut, olărit, încondeiatul ouălor, sculptură etc.

Concluzii și propuneri

[modificare | modificare sursă]

Din punctul de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, România este foarte bine reprezentată, principalele atracții turistice fiind elementele de etnografie, folclor, arta populară, rezervațiile naturale, stațiunile balneoclimaterice,precum și fondul cinegetic românesc.
Structurile turistice ale alimentației și de tratament sunt bine reprezentate în comparație cu cele de agrement și prestări de servicii, care nu sunt suficient de bine dotate din punctul de vedere al bazei tehnico-materiale. Acestea din urmă necesită modernizări masive, precum și introducerea unor noi forme de agrement și extinderea rețelei de servicii.
Turismul este foarte strâns legat de civilizație și cultură, între ele instituindu-se o relație de interdependență. Prin valorificarea resurselor naturale, umane și financiare puse la dispoziția sa, turismul generează efecte economice și sociale care duc la creșterea eficienței economice, a progresului și a civilizației.
Manifestarea cererii turistice și dinamica acestuia în România sunt determinate de o serie de factori demografici, psihologici și organizatorici, care joacă un rol hotărâtor în cadrul diferitelor segmente de turism.
Pentru o dezvoltare complexă a turismului, potențialii clienți ar trebui să fie mai bine informați prin intermediul mass-mediei, al internetului și prin TV.

Capacitatea de cazare turistică în România anului 2023 în date arată răspunsul la cererea turistică.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • George Cristea și Mihai Dăncuș: Maramureș un muzeu viu în Centrul Europei.
  • Mărculeț I. (coord.): Superlativele României. Mică enciclopedie, Editura Meronia, București, 2010.
  • Pompei Cocean: Geografia turismului, Editura Focul Viu, 2004
  • Stănculescu G.: Tehnologia turismului, Editura Oscar Print, București 2003
  • Filip Pațac: Istoria comerțului și turismului, Editura Eurostampa, Timișoara, 2008, ISBN: 978-973-687-718-6

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Turismul in Romania”. Romanian Monasteries. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 „TURISMUL IN ROMANIA”. www.scritub.com. Accesat în .
  3. ↑ „Acasă”. Banatul Montan. Accesat în .
  4. ↑ cluburimontane.info Primele asociații și cluburi de turism din România Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat la 29.08.2014
  5. ↑ turistmania.ro: Începuturile practicării turismului pe teritoriul României, apariția primelor asociații și cluburi turistice, 26 septembrie 2012
  6. ↑ Romania, UNESCO, 2024
  7. ↑ Business Point Arhivat în , la Wayback Machine. - Numărul turiștilor străini sosiți în România a crescut - Accesat la data de 27.02.2009
  8. ↑ „Tan and fun at the Black Sea”. UnseenRomania. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ „ICI București”. ici.ro. Accesat în .
  10. ↑ „Mii de turisti pe Valea Prahovei”. Ziare.com. Accesat în .
  11. ↑ „Turismul renaște la țară”. Romania Libera. . Accesat în .
  12. ↑ Romanesc, Romania Turistica-100 % Turism. „Cazare - Pensiuni Agroturistice | Romania Turistica | 100% Turism Romanesc”. www.romaniaturistica.ro. Accesat în .
  13. 1 2 Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6
  14. ↑ „Centrul de Pelerinaje Sfintii Imparatii Constantin si Elena – Centrul de Pelerinaje Sfintii Imparatii Constantin si Elena”. Accesat în .
  15. ↑ „MANASTIRILE DIN BUCOVINA”. www.romania-travel-guide.com. Accesat în .
  16. ↑ „DESPRE BUCURESTI | DESPRE ORASUL BUCURESTI | FOTO BUCURESTI | OBIECTIVE TURISTICE BUCURESTI | RESTAURANTE BUCURESTI | TOPUL RESTAURANTELOR DIN BUCURESTI | MERSUL TRENURILOR 2008 DIN BUCURESTI GARA DE NORD | DESCRIERE BUCURESTI | HOTELURI BUCURESTI | METROU BUCURESTI | AGENTII TURISM BUCURESTI | TARGURI TURISM BUCURESTI | LISTA TARGURI BUCURESTI | OBIECTIVE TURISTICE BUCURESTI | TAXI BUCURESTI | MUZEE BUCURESTI | LISTA MUZEE BUCURESTI | BISERICI BUCURESTI | MONUMENTE SI PARCURI BUCURESTI | EVENIMENTE BUCURESTI”. www.infotravelromania.ro. Accesat în .
  17. 1 2 „Bucuresti - Ghid turistic”. SeeBucharest.ro. Accesat în .
  18. ↑ „ROMEXPO, orașul din mijlocul orașului!”. TARGUL DE TURISM. Accesat în .
  19. ↑ Ziarul Adevărul[nefuncțională] - Vacanțe naționale, la Târgul de Turism București - Accesat la data de 27.02.2009
  20. 1 2 3 „Turismul romaniei | Institutul Național de Statistică”. insse.ro. Accesat în .
  21. ↑ „Country/Economy Profiles: Romania, Travel&Tourism” (PDF). World Economic Forum. Accesat în .
  22. ↑ „Romania travel | The best places to visit in Romania”. tourinromania.com. Accesat în .
  23. ↑ „Turismul a atras în 2005 investiții de 400 milioane de euro”. Gândul. Accesat în .
  24. ↑ „Numărul turiştilor de pe litoral, mai mic cu 15% decât în 2009”. Mediafax.ro. Accesat în .
  25. ↑ „Germanii au cheltuit cei mai mulţi bani pentru vacanţe şi afaceri în România”. adevarul.ro. . Accesat în .
  26. ↑ „Resursele balneare, departe de a-şi fi atins potenţialul. Doar şase dintre cele 30 de staţiuni balneare din România au atras investiţii de 90 mil. euro. Rezultatul? Dublarea numărului de turişti”. ZF.ro. Accesat în .
  27. ↑ De ce fug românii de stațiunile balneare, 27 iulie 2011, Cristina Sbîrn, evz.ro, accesat la 27 iulie 2011
  28. ↑ „Institutul National de Statistica : Calatoriile internationale inregistrate la frontierele Romaniei în anul 2022” (PDF). Insse.ro. Accesat în .
  29. ↑ „Legislatie mediu si protectia mediului actualizata”. legeaz.net. Accesat în .
  30. ↑ „MARAMUREȘUL ISTORIC | Destinația Anului”. MARAMUREȘUL ISTORIC | Destinația Anului. Arhivat din original la . Accesat în .

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Cândea, Melinda; Simion, Tamara (). Potențialul turistic al Rpmâniei. București: Editura Universitară. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turismul în România

Reportaje

Critici


Istorie

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Turismul_în_România&oldid=17788082