Sulina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un braț al Dunării, vedeți brațul Sulina.
Sulina
—  Oraș  —
Palatul Comisiei Dunării din Sulina
Palatul Comisiei Dunării din Sulina
Stemă
Stemă
Sulina se află în România
Sulina
Sulina
Sulina (România)
Poziția geografică
Sulina se află în Județul Tulcea
Sulina
Sulina
Sulina (Județul Tulcea)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°9′34″N 29°39′10″E / 45.15944°N 29.65278°E / 45.15944; 29.6527845°9′34″N 29°39′10″E / 45.15944°N 29.65278°E / 45.15944; 29.65278

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Tulcea county CoA.png Tulcea

SIRUTA 159767
Atestare documentară 950

Reședință Sulina[*]
Componență Sulina[*]

Guvernare
 - Primar Nicolae Răduș[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total 14,16 km²
Altitudine m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3663 locuitori
 - Densitate 326 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 4.601 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 825400

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Sulina
Poziția localității Sulina

Sulina (în greacă Σουλινάς-Soulinás) este un oraș în județul Tulcea, Dobrogea, România. Are o populație de 3.663 de locuitori. Sulina nu este legată direct de rețeaua de drumuri din România și poate fi atinsă numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră.

Relieful și flora[modificare | modificare sursă]

Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.

Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaciul (Trapa natans) și mai rar nufărul alb (Nymphaea alba). Zona extravilană se remarcă prin absența copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc de salcâmi (Robini pseudacacia) la intrarea în oraș. Altfel, în oraș se pot întâlni sălcii (Salix babylonica), plopi, frasini (Fraxinus excelsior) și corcoduși (Prunus cerasifera), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari.

Istorie[modificare | modificare sursă]

La capitolul legendar există afirmarea că Sulina ar fi existat încă din secolele VI - VII î.Hr., ca „meleag al vestiților traci cimerieni”.[4] La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi.[5]

La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa De Administrando Imperii, îl pomenește cu numele de Solina. Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împoriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680).[6] Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias.

Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”.

Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conform informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice.

Turism[modificare | modificare sursă]

Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turiști. Mai nou acestă plajă este folosită pentru nudism, în locurile ei izolate. Plaja, în mare parte nu este amenajată, ceea ce îi oferă un aspect virgin. Plaja este cea mai lată porțiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre și are o granulație asemănătoare cu cea din Mamaia. Este o alternativă la stațiunea Vama Veche.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Sulina

     Români (81.92%)

     Ucraineni (1.22%)

     Ruși lipoveni (9.88%)

     Greci (1.69%)

     Necunoscută (4.8%)

     Altă etnie (0.46%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Sulina

     Ortodocși (91.48%)

     Ortodocși de rit vechi (3.82%)

     Necunoscută (4.06%)

     Altă religie (0.62%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sulina se ridică la 3.663 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.601 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (81,93%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (9,88%), greci (1,69%) și ucraineni (1,23%). Pentru 4,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,48%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (3,82%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]

Sulina - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Sulina este administrat de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Nicolae Răduș[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[8]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 4        
Partidul Național Liberal 3        
Partidul Mișcarea Populară 2        
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2        
Partidul România Mare 1        
Candidat independent 1        

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Muzeu-icon.gif Muzee[modificare | modificare sursă]

Cetate-icon.gif Clădiri[modificare | modificare sursă]

Biserici-icon.gif Biserici[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Mai multe detalii se pot vedea la Sulina, în cadrul muzeului dispus în far.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Tracii și Cimerienii sunt popoare diferite atât prin răspândirea lor spațială cât și prin epoca prezenței lor. Dacă Sulina s-ar fi „dezvoltat odată cu apariția primelor colonii grecești pe malul Pontului Euxin”, așezarea ar avea circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa-o între cele mai vechi așezări din România... dar orice geomorfolog știe că în antichitate grindul fluvial pe care se ridică orașul nu era încă format, iar orice arheolog știe că nici-o cetate antică nu a fost ridicată aici, cea mai apropiată localitate antică fiind mica așezare Harpis din răsăritul actualului oraș Chilia Nouă din Bugeac; la fel se presupune că galerele Imperiului Roman, ar fi „ancorat în portul Sulina” cu un mileniu mai târziu, ceea ce ar însemna că portul are 1700 de ani vechime, dar nimic nu dovedește aceste afirmații: vezi Ion Barnea, Ștefan Ștefănescu, Bizantini, români și bulgari la Dunărea de Jos, Editura Academiei Române, București 1971, OCLC 1113905.
  5. ^ Vezi Ion Barnea, Ștefan Ștefănescu, op. cit., Ed. Academiei Române, OCLC 1113905 și animația d-lui Andrei Nacu: [1].
  6. ^ Ion Barnea, Ștefan Ștefănescu, op. cit..
  7. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  8. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sulina