Grădina Botanică din București

Poziționare
Grădina Botanică

Coordonate	Coordonate: 44°26′17″N 26°3′49″E / 44.43806°N 26.06361°E / 44.43806; 26.0636144°26′17″N 26°3′49″E / 44.43806°N 26.06361°E / 44.43806; 26.06361
Localitate	București
Județ	România
Țara	România
Adresa	Șoseaua Cotroceni 32, Sector 6
Edificare
Botanist	Dimitrie Brândză
Arhitect peisagist	Louis Fuchs
Data începerii construcției	1884
Data finalizării	1891
Clasificare
Cod LMI	B-II-a-B-18508
Modifică date / text

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universității din București, care poartă numele fondatorului ei începând din anul 1994, este situată în cartierul Cotroceni din București, România. Acoperă o suprafață de 17,5 hectare (inclusiv 4.000 m² de sere) și are peste 10.000 specii de plante.

Prima grădină botanică din București a fost întemeiată în 1860, lângă Facultatea de Medicină, de către Carol Davila. Grădina a fost mutată în spațiul actual în 1884 de către Dimitrie Brândză, botanist român, unul dintre întemeietorii școlii botanice românești, și de către Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut loc în 1892. Grădina a fost avariată în timpul Primului Război Mondial, când a fost folosită de trupele de ocupație germane, și în al Doilea Război Mondial, când a fost atinsă de bombardamentele anglo-americane de la 4 aprilie 1944. Atunci, din cele peste 700.000 de planșe ale herbarului au fost salvate numai 200.000. Herbarul Grădinii Botanice din București are astăzi circa 500.000 de planșe, fiind organizat pe două mari secțiuni.

Muzeul Grădinii Botanice se află situat la intrarea în Grădină, într-o clădire în stil brâncovenesc. În muzeu sunt expuse peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice.

Sera Veche a Grădinii Botanice a fost construită între anii 1889-1891, după modelul Serelor din Liège (Belgia)^[1]. În 1976 a fost închisă pentru public, continuând să adăpostească doar plante de cultură^[1]. Pavilionul a fost reabilitat în anul 2011, fiind aranjat ca un colț de pădure tropicală și conținând specii ale mai multor familii de plante exotice^[1].