Câmpulung

Pentru un oraș cu numele asemănător din județul Suceava, vedeți Câmpulung Moldovenesc. Pentru alte sensuri, vedeți Câmpulung (dezambiguizare).

Câmpulung
—  Municipiu  —
Câmpulung
Stemă
Câmpulung Câmpulung (România) Localizarea orașului pe harta României
Câmpulung Câmpulung (Județul Argeș) Localizarea orașului pe harta județului Argeș
Coordonate: 45°16′N 25°3′E
Țară	România
Județ	Argeș
SIRUTA	13490
Atestare documentară	secolul al XIII-lea
Reședință	Câmpulung[*]
Componență	Câmpulung[*], Valea Rumâneștilor
Guvernare
- Primar	Ioan Liviu Țâroiu[*] (PSD, 2016)
Suprafață
- Total	11,7 km²
Altitudine	655 m.d.m.
Populație (2011)
- Total	▼ 31767 locuitori
- Recensământul anterior, 2002	38.209 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	115100
Localități înfrățite
- Soissons	Franța
- Comuna Popovo, Tărgoviște	Bulgaria
Prezență online
site web oficial GeoNames
Poziția localității Câmpulung

Câmpulung (în maghiară Hosszúmező, în germană Langenau) este un municipiu în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitățile componente Câmpulung (reședința) și Valea Rumâneștilor.

Geografie

Se află în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580–600 m și la o distanță de 52 km de Pitești (pe direcția N-NE, pe șosea), 47 km de Curtea de Argeș (la E), 84 km de Brașov (la S-SV) și 66 km de Târgoviște (la V).

Istorie

Prima mențiune documentară datează din 1300 (alte surse menționează anul 1292, apărând recent ipoteza conform căreia orașul este, de fapt, atestat documentar din 1215). Câmpulungul este cel mai vechi oraș medieval, dar și prima reședință domnească (capitală) a statului Țara Românească. Între secolele XIII - XVII a trăit aici o însemnată comunitate săsească, odată cu sosirea cavalerilor teutoni din Țara Bârsei.

Istoria veche

Prezența umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza orașului, cât și în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul orașului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenței unei așezări omenești. Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraș, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel și cele din cartierul Apa Sărată și în comuna Bughea de Sus, care aparțin culturii dacice târzii.
La Cetățeni-Muscel, unde a existat o așezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existența aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi așezări dacice din țară. După 106, anul cuceririi Daciei de către romani, fiind o provincie de graniță a Imperiului Roman, Dacia are un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificație punctate de existența unor castre de pamânt sau piatră.
Limesul reprezintă o noțiune al cărei conținut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărțitoare a unui teren și pâna la cel de frontieră fortificată în fața unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol. Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificațiile și trupele de graniță, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mișcările și eventualele incursiuni ale inamicului. Unul dintre limesurile din Dacia este Limes Transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanța variabilă de 10–15 km est de râul Olt. Malul Limesului nu este continuu. De la râul Argeș este înlocuit de cursul Râului Doamnei și al Râului Târgului. După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri ale geților carpi și ale roxolanilor, limesul transalutan a fost abandonat și granița a revenit pe Olt (Limes Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale Limes Transalutanus, cel de la Jidova (astăzi Apa Sărată, cartier sudic al Câmpulungului) este singurul construit cu piatră și caramidă, dar în acelasi timp și cel mai mare. Castrul avea o formă dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incintă prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi și semicirculare la colțuri, având rolul strategic de a controla și apăra drumul prin Pasul Bran.

Istoria medievală

Ca toate celelalte orașe, Câmpulungul a trecut în evoluția sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV să devină oraș. Această evoluție a fost determinată de sporirea numărului de locuitori, de creșterea continuă și intensă a producției meșteșugărești și a schimbului de mărfuri. În primele decenii ale sec. XIII s-au stabilit la Câmpulung meseriași și negustori sași. Comunitatea săsească care se formase aici era condusă de un greav (comes). Ultimul dintre aceștia a fost Laurencius de Longo Campo. Piatra sa funerară se află astăzi în Biserica Bărăției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și în același timp prima mențiune scrisă a orașului. Inscripția este datată în anul 1300 și are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." (Aici este înmormântat comitele Laurențiu de Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300.).
Pânza orașului Câmpulung, cel mai însemnat și mai peremtoriu izvor privitor la obștea Câmpulungului, care conține 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menționează că cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orașului îl dăduse lui Matei Basarab: "prea luminatul, blagocestivul și de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292)." Din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, la Câmpulung își stabilește reședința de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului Țara Românească.
Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic și administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala țării la Curtea de Argeș. Așezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Țara Românească și Transilvania, orașul devine punct vamal, pomenit pentru prima dată din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabilește obligația negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung, ca taxă vamală, o "treizecime".
După mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulungul continuă să aibă calitatea de reședință domnească temporară. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localități din țară, în care își stabilea reședințe temporare. Atât Basarab I, cât și fiul și urmașul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se păstrează și astăzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodă: "În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veșnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Țara Românească.
Existența unui mare număr de meșteșugari (olari, șubari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte, și situarea orașului pe drumul de legătură cu Transilvania, au făcut ca acesta să joace un rol important în comerțul intern și extern al Țării Românești. Astfel, Sebastian Münster, în lucrarea Cosmografia, tipărită în 1544, menționează: "Între Târgoviște și Brașov este târgul Câmpulung, locuit de creștini, și acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transportă de la Târgoviște în Transilvania."
Tot în domeniul comerțului menționăm faptul că încă din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit și astăzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se găsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie și la care iau parte negustori din toate părțile." (anexa 2.3.2.)
Câmpulungul a fost singurul oraș din țară care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic și juridic.
În 1521, județul Neacșu Lupu emite, din cancelaria orașului, o scrisoare redactată cu scriere chirilică dar în limba română către omologul și vecinul său, Hans Brukner, judele Brașovului, informându-l asupra mișcărilor oștirilor otomane din zona Dunării. Este prima scriere cunoscută în limba română din Țara Românească. (anexa 2.3.3.)
Tot Matei Basarab, în 1643, înființează la Câmpulung prima fabrică de hârtie din țară.

Forma cea mai eficientă de răspândire a culturii au constituit-o școlile. La Câmpulung a funcționat una dintre cele mai vechi școli din Țara Românească, înființată în 1552 de doamna Chiajna, soția domnitorului Mircea Ciobanu. (anexa 2.3.4..) Tot aici, Antonie Vodă (1669-1672) a înființat prima școală obștească cu învățătura în limba română din Țara Românească: "...făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural și-au desfășurat activitatea mai multi copiști, dintre care amintim: Vasile Ieromonahul, Nicolae Grămăticul, Panu Grămăticul, Constantin Logofătul, Ianache Preotul.

Târg la Câmpulung, acuarelă de Carol Popp de Szathmári

Istoria modernă

Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simțite și la Câmpulung, astfel că izbucnirea revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și măsurile luate de către acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat și de adeziunea câmpulungenilor.
Arestat de către eteriști la Golești, Tudor Vladimirescu este dus la Târgoviște prin Câmpulung, unde în noaptea de 22-23 mai 1821 este găzduit în casa boierului Constantin Chiliașu, bunicul istoricului Constantin D. Aricescu. În acest timp, orașul este ocupat de cei doi frați ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae și Iorgu, cu un detașament de ostași.
Și ideile revoluției de la 1848 au pătruns în rândul câmpulungenilor. Aici au activat în perioada de pregătire a revoluției de la 1848, câteva figuri remarcabile ale culturii naționale: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul-clopotniță al mînăstirii Negru-Vodă se află o placă cu textul jurământului revoluționarilor câmpulungeni de la 1848.
La Câmpulung și în împrejurimi, ostașii români au dus în 1916, în primul război mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaș a fost construit ca să amintească vitejia ostașilor căzuți în luptele din zona Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravăț și Câmpulung în toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele Mateiaș, în 1935, după proiectul arhitectului D. Ionescu-Berechet.
Nici celelalte evenimente majore din istoria României nu au lipsit din evoluția orașului Câmpulung și a împrejurimilor sale. Urmărind istoria acestui oraș constatăm că nu există aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politică, acte culturale de anvergură națională, mișcări de idei, la care câmpulungenii să nu-și fi adus partea lor de contribuție.

Istoria politico-administrativă

Existența județului istoric Muscel se pierde în negura vremurilor, Câmpulungul fiind reședință încă din vremea judelui Neacșu. Unirea lui Cuza din 1859 a găsit județul în granițele cunoscute din perioada interbelică, neatinse după reformele din 1864.
Și Unirea lui Ferdinand din 1918 a consfințit continuitatea județului, iar pe baza Constituției din 1923 și a legii de unificare administrativă din 1925, teritoriul țării a fost împărțit în 71 de județe, Muscelul rămânând intact cu capitala la Câmpulung.
Din păcate, regimul comunist a adoptat Legea nr. 5 din 8 septembrie 1950, prin care teritoriul României era reorganizat în 28 regiuni, cu subdiviziuni raioanele. Județul Muscel s-a desființat, fiind înlocuit cu raionul Muscel cu sediul administrativ la Câmpulung, mult mai mic ca suprafață, în cadrul regiunii Argeș cu reședința la Pitești.
După venirea la putere a lui Ceaușescu și declararea RS România, la 17 februarie 1968 s-a dat o nouă lege de re-reorganizare teritorială cu 39 de județe. Muscelul istoric a fost împărțit între noile județe Dâmbovița și Argeș, Câmpulungul fiind înglobat în ultimul, ca și în prezent, încheindu-și destinul ca și reședință de județ.

Demografie

Componența etnică a municipiului Câmpulung

     Români (91.98%)

     Romi (1.79%)

     Necunoscut (6.02%)

     Altă etnie (0.19%)

Componența confesională a municipiului Câmpulung

     Ortodocși (90.41%)

     Creștini după evanghelie (1.06%)

     Necunoscută (6.06%)

     Altă religie (2.46%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Câmpulung se ridică la 31.767 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 38.209 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,99%), cu o minoritate de romi (1,79%). Pentru 6,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,41%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,06%). Pentru 6,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Câmpulung - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Administrație

Municipiul Câmpulung este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Ioan Liviu Țâroiu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în 2016. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	10
	Partidul Național Liberal	6
	Partidul Alianța Liberalilor și Democraților	2
	Partidul pentru Argeș și Muscel	1

Municipiul Câmpulung este format din 15 cartiere:

• Apa Sărată
• Calea Pietroasă
• Centru
• Crețișoara
• Flămânda
• Grui
• Mărcuși
• Pescăreasa
• Piață
• Schei
• Șubești-Olari
• Tabaci
• Valea Bărbușii
• Valea Româneștilor
• Vișoi

Educație

• Școli de stat:
  • Școala Generală Nr. 1 Oprea D. Iorgulescu
  • Școala Generală Nr. 2
  • Școala Generală Nr. 3 Nanu Muscel
  • Școala Generală Nr. 4
  • Școala Gimnazială Nr. 7 Theodor Aman
  • Scoala Generala Nr. 5 (desființată)
  • Scoala Generala Nr. 6 (desființată)
• Școli private:
  • Scoala "Sfântul Iacob"
• Licee:
  • Colegiul National "Dinicu Golescu"
  • Colegiul Pedagogic "Carol I"
  • Colegiul Tehnic Câmpulung
  • Liceul Tehnologic Auto Câmpulung
  • Liceul Național de Atletism
  • Liceul Teoretic "Dan Barbilian"
  • Seminarul Teologic Liceal Ortodox
• Universități:
  • Universitatea "Spiru Haret" (Facultatea de Finanțe si Contabilitate)
• Școli speciale:
  • Școala de Muzică și Arte Plastice
  • Centrul Școlar de Educație Incluzivă  "Sfântul Nicolae"
• Centre pentru copiii cu dizabilități:
  • Centrul Școlar Special
  • Casa de Copii Școlari Nr. 1 - Baieți

Monumente

Musceleancă
(portret de Mișu Popp)

• Muzeul municipal – A cunoaște un oraș sau o anume zonă dincolo de stabilirea unui contact intim cu muzeele acestora, nuclee de concentrare, conservare și popularizare a unor valori representative, este de neconceput. uzeul, indiferent de natura și structura lui, focalizează un anume univers și asigură veritabile călătorii în timp și în spațiu, sugerează conexiuni și analogii, asigură accesul spre esențial și, ca urmare, întâlnirea călătorului cu o realitate muzeistică devine o experiență plină de relevanță și, de ce nu, tulburătoare. Adevărul mi se pare integral valabil și în ceea ce privește cunoașterea Câmpulungului. Nu se poate realize o imagine cuprinzătoare a străvechii capitale a Țării Românești fără vizitarea celor două secții ale muzeului orășenesc ― secția de etnografie și artă populară și secția de istorie și arte plastice. Alături de frumusețea sobră a portului muscelean și a interioarelor caselor țărănești, el, vizitatorul, află aici pagini impresionante din istoria acestor meleaguri, găsește relicve prețioase, grăind despre oameni de seamă născuți în Câmpulung, admiră opere de artă, valoroase, multe din ele imagini ale peisajelor muscelene, cu o dublă valoare, artistică și documentară, sau realizări ale unor artiști originari din Câmpulung.

• Secția de etnografie și artă populară – Situată pe strada Republicii nr. 7, este găzduită de una dintre cele mai vechi case boierești din oraș, construită în 1735, monument de arhitectură veche românească. Aspectul este de casă tipic musceleană, cu două caturi, cu fișor de lemn, ușor sculptați, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, prelungit cu sală în consolă, cu stâlpi și pălimar din baluștri strunjiți de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foișor, și învelitoare de șiță. Unelte lucrate meșteșugit în lemn sau fier, folosite de țăranii musceleni în decursul vremi, indică principalele lor îndeletniciri: păstoritul, culesul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, cultura, prelucrarea lemnului și a pietrii de Albești, olăria, fierăria etc. O bucătărie țărănească, smulsă parcă din pânzele lui Grigorescu și Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors și țesut, și, alături, casa mare sau casa de oaspeți, amândouă având pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi, meșterit colorate, cu ștergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mițoase, refac un întreg tablou de viață. La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costești, Băilești și Poienița, amintesc de arta olarilor câmpulungeni de altădată. Un splendid mobilier în lemn pirogravat, în culori, sculptat în preajma anilor 1920, arată o altă latură a meșterilor localnici, dealtminteri iscusiți tâmplari și cioplitori în lemn. În continuare, o încântătoare paradă a portului muscelean, cu frumusețea și gingășia maramelor în fir de borangic, coloritul și cusăturile variate ale iilor, presărate pe mâneci și altițe cu fuști, suveicuțe, mușcate în rânduri sau șătrănguțe, ca și fotele strălucitoare cu înflorituri măiestru cusute cu fir le-au impus de mult în toate colțurile lumii. Alături se înșiră sobrele și impunătoarele costume bărbătești: pălărie mică mocăneasca cu boruri mici și calota semisferică, sau pălăria bătrânească cu boruri mai mari și calota mai turtită, căciuli retezate, ciobănești, sau cu moț; cămașa cu clini, ori cu fustandelă; cioareci strâmți de dimie; zeghea sau sarica și cojocul ciobănesc pentru vreme rea, chimirul, de piele, simplu ori împodobit cu cusături, opinca dacică etc. Toate, la un loc, constituie o grăitoare dovadă în sprijinul afirmațiilor celor care consideră portul popular din Muscel printre cele mai vestite în galeria atât de bogată a producțiilor geniului artistic al poporului.

• Secția de istorie și artă plastică – Este instalată în fosta clădire a Consiliului Popular al orașului, construcție cu linii arhitecturale caracteristice perioadei anilor 1930-1940, având un frumos hol central, cu cupolă de sticlă, scară și balustrade artistic sculptate. Cu o amenajare conform principiilor moderne de aranjare muzeistică, vizitarea secției de istorie prilejuiește pătrunderea într-un adevărat tunel al timpului, în care prezența anumitor obiecte și documente evocă imagini ale timpurilor străvechi, de la epoca comunei primitive până în contemporaneitate. Obiecte din piatră (ciocane, topoare) și unelte din os, găsite în săpăturile arheologice făcute în Câmpulung, ne poartă cu milenii în urmă, în epoca de anilor 6000-1800 î.e.n. Vestigiile stăpânirii romane în Dacia sunt înfățișate prin obiecte găsite la castrul Jidova, de lângă Schitul Golești: unelte, vase cu mozaic, arme, monede romane, ceramică romană cu elemente dacice, provenind din secolul al IV-lea d.Ch. Intrând în perioada feudală, participarea Câmpulungului la istoria țării este dovedită prin alte numeroase exponate. Nu lipsește nici scrisoarea în limba română a lui Neacșu Lupu, judele Câmpulungului, către Hans Benker din Brașov (facsimil). Colecția de artă plastică a muzeului câmpulungean este valoroasă atât prin varietatea artiștilor reprezentați, cât și prin numeroasele imagini inspirate de oamenii și priveliștile muscelene. Datorită acestor calități, patrimoniul cultural al Câmpulungului în istorie, etnografie și arte plastice, este mai bogat și mai reprezentativ.

• Monumentul lui Negru Vodă - În fața bibliotecii orășenești, într-un mic scuar, apare maiestuos bustul legendarului Negru Vodă, operă a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat în 1910, ca omagiu al câmpulungenilor strămoșului lor, așa cum glăsuiesc inscripțiile de pe plăcile care acoperă soclul: „Înălțatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Țării Românești; Câmpulungul, primul scaun domnesc salută chipul de bronz al urzitorului Țării Românești; Memoriei Luceafărului Basarabesc, admiratorii gloriei străbune îi închină acest monument”. Având coroana pe cap, cu barba ninsă de vreme, acela care, cu nume de legendă, simbolizează pe întemeietorul primului stat independent, rămâne să străjuiască peste veacuri dezvoltarea bătrânei capitale a Țării Românești, chemată azi la o nouă viață, la noi realizări, demne de tradiția străbună. Soclul acestui bust, meșteșugit ornamentat și sculptat în Piatră de Albești, este opera sculptorului italian din Verona, Pietro Fabris, ce făcea parte din numeroasa comunitate italiană stabilită în această zonă în jurul anilor 1900.

• Bulevardul “Pardon” – Bătrânul bulevard al Câmpulungului s-a amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat în Râul Târgului în jurul anilor 1880. S-a numit multă vreme Bulevardul "Pardon" pentru că era așa mare aglomerație, că desele ciocniri între trecători duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia "Pardon!".

• Crucea Jurământului – și cele 36 cruci votive, fac din fosta capitală a Valahiei un caz singular în România. Realizate din calcar numulitic de Albești, folosit încă din antichitate de către meșterii pietrari, au fost ridicate între 1576 și 1868 în vechile cartiere ale orașului, la răscrucea unor drumuri importante.

• Grădina publică Merci – Aflată curs refacere și modernizare, au fost amenajate noi alei, spații de joacă pentru copii, bănci și măsuțe pentru campionate de table, șah etc. S-a numit în trecut Grădina Publică "Merci", deoarece la serbările organizate mai ales în serile de vară, domnișoarele asupra cărora cavalerii aruncau confetti ca gest de apreciere, repetau grațios: "Merci!", "Merci!".

• Parcul băilor Kretzulescu – (în curs de reamenajare, în cadrul unui proiect suspendat temporar) Baile au fost date în folosință în anul 1897 și erau dotate cu aparatură și instalații la nivel european, fiind destinate tratamentelor de balneofizioterapie pentru bolnavii astmatici, cu afecțiuni renale și cardiace, boli de stomac etc. Mai exista un bazin pentru băi reci, încă un pavilion pe latura vestică și două turnuri cu bolte semisferice pe latura de sud, care au fost demolate înainte de 1940. Mai târziu s-au transformat în simple băi comunale, iar astăzi sunt amenajate unități comerciale. Doar izvorul de apă minerală din parc mai amintește că aici a fost cândva o stațiune de tratament.

• Palatul „Tudor Mușatescu” – Casa de Cultur, fosta primărie.

• Mânăstirea „Negru Vodă”

• Ansamblul Bărăției

• Biserica Fundeni

• Biserica Domnească

• Biserica Miresei Flămânda

• Biserica Sfântul Nicolae-Nicuț

• Biserica Marina

• Biserica Schei

Personalități

• Ion Negulici (1812-1851), pictor român, participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească
• Theodor Aman (1831-1891), pictor și grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București
• Nicolae Cekerul Cuș (1873-1946), jurist și politician
• C. I. Parhon (1874-1969), demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru
• Ion Barbu (1895-1961), poet și matematician
• Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969), arhitect

• Constantin Baraschi (1902-1966), sculptor
• Petre Țuțea (1902-1991), eseist, filosof și economist român, membru al Mișcării Legionar
• Tudor Mușatescu (1903-1970), poet, prozator, dramaturg și umorist
• Radu Gyr (1905-1975), poet, dramaturg, eseist și gazetar
• Mircea Diaconu (n. 1949), actor, om politic
• Adrian Săvoiu (n. 1954), profesor, publicist și istoric literar
• Cristina Dorcioman (n. 1974), arbitră de fotbal

Galerie de imagini

• 

  Primăria municipiului Câmpulung, fosta prefectură a județului Muscel în perioada interbelică (ilustrată de epocă).

• 

  Primăria municipiului Câmpulung, fosta prefectură a județului Muscel în perioada interbelică (imagine actuală).

• 

  Palatul Culturii din Câmpulung, fosta primărie a orașului Câmpulung în perioada interbelică (ilustrată de epocă).

• 

  Fotografia s-a executat de la balconul Hotelului Regal. Se derulează în plan îndepărtat clădirile cu magazine la parter care există și azi, vila Paul, Biserica Domnească și Hotelul Grădișteanu. 1906 Ed. Răgădunescu (Variantă: ed. I. Staicu, 1913).

• 

  Gara Câmpulung-Muscel

• 

  Centrul vechi (Piața regală) Vedere spre nord. 1908 Ed. Gh. N. Vlădescu, Nr.581 (Reluată și de alte edituri).

• 

  Vedere de ansamblu din Parcul Băilor Kretzulescu. 1900 Ed. Tache Niculescu (Aceeași editură: Vedere de pe podul băilor).

• 

  Bulevardul “Pardon”

• 

  Nicolae Grigorescu - Biserica catolică

• 

  Theodor Aman - Stradă în Câmpulung, 1890

Vezi și

• Laurentius de Longo Campo
• Castrul roman Jidova

Lectură suplimentară

• Istoria Câmpulungului, prima rezidență a României, C D Aricescu, Adrian Săvoiu, Gh Pârnuță, Editura Ars Docendi, București, 2007 - recenzie
• Noui documente Câmpulungene, Teodor Bălan, Editura Tip. Mitropolitul Silvestru, 1929

Legături externe

• Primăria Municipiului Câmpulung
• Monografia ilustrată cu 300 de cărți poștale vechi
• Alexandru Ciocîltan - Identitatea comunității germane din Câmpulung în secolele XIII - XVIII
• Câmpulung Online
• Municipiul Câmpulung - o oază de linște și cultură, 9 mai 2010, Adevărul
• De Sfântul Ilie la Câmpulung Muscel, 20 iulie 2013, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina

Istorie

• Pod peste timp: Câmpulung Muscel, Ioana Bugheanu, Historia, accesat la 14 februarie 2012
• Câmpulung, orașul celor 39 de cruci votive, 14 septembrie 2012, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
• Personalități muscelene, 18 iunie 2007, Jurnalul Național

Imagini

• Imagini din Câmpulung