Câmpulung
| Câmpulung | |||
| — municipiu — | |||
 | |||
| |||
| Poreclă: Orașul Crucilor Votive de Piatră [1] | |||
  Câmpulung Câmpulung (România) | |||
 Câmpulung Câmpulung (Județul Argeș) | |||
| Coordonate: 45°16′N 25°3′E / 45.267°N 25.050°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Argeș | ||
| SIRUTA | 13490 | ||
| Atestare documentară | secolul al XIII-lea | ||
| Reședință | Câmpulung[*] | ||
| Componență | Câmpulung[*], Valea Rumâneștilor | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Elena-Valerica Lăsconi[*][4] ( USR, octombrie 2020) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 11,7 km² | ||
| Altitudine | 655 m.d.m. | ||
| Populație (2011)[2][3] | |||
| - Total | ▼ 31.767 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 115100 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Soissons | Franța | ||
| - Comuna Popovo, Tărgoviște | Bulgaria | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Câmpulung (în germană Langenau) sau Câmpulung Muscel este un municipiu în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitățile componente Câmpulung (reședința) și Valea Rumâneștilor.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Orașul se află în nord-estul județului, în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580–780 m, în Muscelele Argeșului, la poalele Munților Iezer, pe malurile Râului Târgului. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov. La Câmpulung, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ737, care duce spre sud-est la Mioarele și Boteni (unde se termină în DN73D); șoseaua județeană DJ734, care duce spre nord la Lerești; și șoseaua județeană DJ732C, care duce spre vest la Bughea de Jos, Godeni (unde se intersectează cu DN73C) și Schitu Golești (unde se termină în DN73). Pe calea ferată, orașul are stațiile Câmpulung și Parc Krețulescu, ultima fiind capătul unei linii de cale ferată care duce spre sud la Golești, unde se unește cu calea ferată București-Pitești.[5]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Din evul mediu și până în anul 1822, când a fost retrasă autonomia orășenească, judele orașului era ales în Biserica Bărăția în a treia duminică de după Paștele catolic.[6] În timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688) au fost exercitate presiuni pentru trecerea juzilor catolici ai Câmpulungului la ortodoxie.[7]
La sfârșitul secolului al XIX-lea Câmpulungul era reședința județului Muscel, cu o populație de 11.244 locuitori. Străzile lui principale erau Negru Vodă, Râului, Matei Basarab și Gruiului, mergeau paralel cu centrul orașului și erau pietruite, iar pe unele erau plantați arbori. Erau amenajate trei piețe (Sfântul Ilie, Scheiul și a Județelor); piața Sfântul Ilie era cea principală, aflată lângă biserica cu același hram; acolo se ținea târg săptămânal, precum și un mare târg anual între 17 și 28 iulie, de Sfântul Ilie. Existau în oraș școli primare de băieți și fete, un gimnaziu, o școală normală, spital, cazărmi de dorobanți și călărași, poștă și muzeul „Negru Vodă”. Funcționau 19 biserici, între care și mănăstirea Câmpulung.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut, având o populație de 16.100 de locuitori.[9]
În 1950 județul Muscel a fost desființat, iar Câmpulungul a devenit oraș raional, reședință a raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, la reforma administrativă, orașul a pierdut statutul de centru administrativ regional, devenind oraș al județului Argeș.[10][11] Câmpulung a fost declarat municipiu în 1994.[12]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Câmpulung
Români (91,98%)
Romi (1,79%)
Necunoscut (6,02%)
Altă etnie (0,19%)
Componența confesională a municipiului Câmpulung
Ortodocși (90,41%)
Creștini după evanghelie (1,06%)
Necunoscută (6,06%)
Altă religie (2,46%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Câmpulung se ridică la 31.767 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 38.209 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,99%), cu o minoritate de romi (1,79%). Pentru 6,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,41%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,06%). Pentru 6,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[13]
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Administrație[modificare | modificare sursă]
Municipiul Câmpulung este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Elena-Valerica Lăsconi[*], de la Uniunea Salvați România, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[14]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Uniunea Salvați România | 7 | ||||||||
| Partidul Social Democrat | 5 | ||||||||
| Partidul Național Liberal | 4 | ||||||||
| Partidul Oamenilor Liberi | 3 | ||||||||
În sistemul judecătoresc, la Câmpulung se află sediul unei judecătorii cu jurisdicție asupra orașului și a 19 comune din nord-estul județului Argeș. Judecătoria este subordonată Tribunalului Pitești.[15][16]
Municipiul Câmpulung este format din 15 cartiere:[necesită citare]
- Apa Sărată
- Calea Pietroasă
- Centru
- Crețișoara
- Flămânda
- Grui
- Mărcuși
- Pescăreasa
- Piață
- Schei
- Șubești-Olari
- Tabaci
- Valea Bărbușii
- Valea Româneștilor
- Vișoi
Educație[modificare | modificare sursă]
- Școli de stat:
- Școala Generală Nr. 1 Oprea D. Iorgulescu
- Școala Gimnazială C. D. Aricescu (fosta Școală Generală Nr. 2)
- Școala Generală Nr. 3 Nanu Muscel
- Școala Generală Nr. 4 ( Structură Sc. Gim. C.D. Aricescu)
- Școala Gimnazială Nr. 7 Theodor Aman
- Scoala Generala Nr. 5 (desființată)
- Scoala Generala Nr. 6 (desființată)
- Școli private:
- Scoala "Sfântul Iacob"
- Licee:
- Colegiul Național „Dinicu Golescu”[17]
- Colegiul Pedagogic "Carol I"
- Colegiul Tehnic Câmpulung
- Liceul Tehnologic Auto Câmpulung[18]
- Liceul Național de Atletism
- Liceul Teoretic "Dan Barbilian"
- Seminarul Teologic Liceal Ortodox
- Universități:
- Universitatea "Spiru Haret" (Facultatea de Finanțe si Contabilitate)
- Școli speciale:
- Școala de Muzică și Arte Plastice
- Centrul Școlar de Educație Incluzivă "Sfântul Nicolae"
- Centre pentru copiii cu dizabilități:
- Centrul Școlar Special
- Casa de Copii Școlari Nr. 1 - Baieți–
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
(portret de Mișu Popp)
Peste 100 de locuri din oraș sunt clasificate ca monumente istorice, 39 dintre ele sunt clasificate ca monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic reprezentând sectorul nordic al Limesului Transalutan - ansamblu alcătuit din castrul roman Jidova, (sfârșitul sec. II - prima jumătate a sec. III d.c.) și fortificații de pământ.
Alte 15 sunt clasificate ca monumente istorice de arhitectură: Mănăstirea Negru Vodă - ansamblu alcătuit din biserica domnească „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XIV, refăcută în sec. XVII), biserica bolniței „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” (1718), casa egumenească (1635), casa domnească/arhierească (1301-1900), turnul clopotniță (1647), chiliile (sec. XIV–XIX), o fântână (după 1900), zidul de incintă al bisericii (sec. XIV–XIX) și zidul de incintă al mănăstirii (1712); ansamblul bisericii catolice „Sf. Iacob”-Bărăția (sec. XIII–XVIII) - ansamblu alcătuit din biserica catolică „Sf. Iacob cel Mare” (corul primei biserici gotice), ruinele navei primei biserici gotice (sec. XIII), casa parohială (sec. XVII), clădirile anexe, turnul clopotniță (1730) și zidul de incintă; ansamblul bisericii Sf. Nicolae-Domnească (edificat de Doamna Chiajna și Domnitorul în 1567, refăcut între 1860-1861) - alcătuit din biserica propriu-zisă, casa parohială (sfârșitul sec. XIX) și incintă; ansamblul bisericii Sf. Ilie (1626) — ansamblu alcătuit din biserica „Sf. Ilie” (1626) și incinta fostului cimitir (secolele al XVII-lea–al XIX-lea); bisericile Sf. Gheorghe-Olari (aprox. 1600), Sf. Nicolae-Popa Savu (aprox. 1650), Sf. Mc. Mina-Nicuț (1708), Sf. Apostoli-Vișoi (1774), Sf. Spiridon-Șubești (1551-1552, reconstruită în 1779), Sf. Marina (sec XIV-XVII), Adormirea Maicii Domnului-Fundeni (sec. XVIII) și Biserica Miresei-Flamânda (1940); ansamblul vilei Elie Mirea (înc. sec. XX) alcătuit din vila și parcul omonim; Școala Normală, azi Colegiul Național Pedagogic „Carol I”(1895); vila Ghiță Ștefănescu, azi Muzeul de Etnografie (1735, refăcut în 1928).
Centrul istoric este și clasificat ca un monument istoric de arhitectură.
Pe teritoriul orașului se află 22 de cruci votive de piatră, toate clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național, datând dintre 1593 și 1790, plus un monument reprezentat de fântâna generalului rus Minciaky (1835).
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Negru Vodă, descălecătorul Țării Românești
- Laurențiu de Câmpulung (d. 1300), ultimul comite sas al orașului Câmpulung;
- Basarab I (d. 1352), fondatorul Țării Românești
- Ion Negulici (1812-1851), pictor, participant la Revoluția Română din 1848;
- Constantin D. Aricescu (1823-1886), istoric, publicist, participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească;
- Theodor Aman (1831-1891), pictor și grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București;
- C. I. Parhon (1874-1969), demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru;
- George Oprescu (1881-1969), critic de artă, membru de onoare al Academiei Române;
- Ion Barbu (1895-1961), poet și matematician;
- Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969), arhitect;
- Constantin Baraschi (1902-1966), sculptor;
- Petre Țuțea (1902-1991), eseist, filozof și economist, membru al Mișcării Legionare;
- Tudor Mușatescu (1903-1970), scriitor și umorist;
- Radu Gyr (1905-1975), scriitor, eseist și gazetar;
- Adrian Săvoiu (n. 1954), profesor, publicist și istoric literar;
- Cristina Dorcioman (n. 1974), arbitră de fotbal.
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
Primăria municipiului Câmpulung, fosta prefectură a județului Muscel în perioada interbelică (ilustrată de epocă).
Primăria municipiului Câmpulung, fosta prefectură a județului Muscel în perioada interbelică (imagine actuală).
Palatul Culturii din Câmpulung, fosta primărie a orașului Câmpulung în perioada interbelică (ilustrată de epocă).
Fotografia s-a executat de la balconul Hotelului Regal. Se derulează în plan îndepărtat clădirile cu magazine la parter care există și azi, vila Paul, Biserica Domnească și Hotelul Grădișteanu. 1906 Ed. Răgădunescu (Variantă: ed. I. Staicu, 1913).
Gara Câmpulung-Muscel
Centrul vechi (Piața regală) Vedere spre nord. 1908 Ed. Gh. N. Vlădescu, Nr.581 (Reluată și de alte edituri).
Vedere de ansamblu din Parcul Băilor Kretzulescu. 1900 Ed. Tache Niculescu (Aceeași editură: Vedere de pe podul băilor).
Bulevardul “Pardon”
Nicolae Grigorescu - Biserica catolică
Theodor Aman - Stradă în Câmpulung, 1890
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Format:Historia
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Câmpulung (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Lajos Kakucs, Der mittelalterliche Jakobuskult in Ungarn, în: Klaus Herbers, Dieter Bauer (ed.), Der Jakobskult in Ostmitteleuropa, Tübingen 2003, 328.
- ^ Alexandru Ciocîltan, Identitatea comunității germane din Câmpulung Muscel în secolele XIII – XVIII, în: Revista ERASMUS, nr. 13/2002.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Cîmpulungul, oraș”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 483–493.
- ^ „Comuna urbană Câmpulung în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ Camera Deputaților din România, „LEGE nr.104 din 24 noiembrie 1994 privind declararea ca municipii a unor orase”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ „Hotărârea 337/1993”, Legex.ro, accesat în
- ^ „Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004”, Lege5.ro, accesat în
- ^ „Colegiul Național „Dinicu Golescu"”, Dinicugolescu.ro, accesat în
- ^ Tarbă George Alexandru. [liceulautoclung.licee.edu.ro „Liceul Tehnologic Auto Câmpulung”] Verificați valoarea
|url=(ajutor). Accesat în 2016.01.25. Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Istoria Câmpulungului, prima rezidență a României, C D Aricescu, Adrian Săvoiu, Gh Pârnuță, Editura Ars Docendi, București, 2007 - recenzie
- Noui documente Câmpulungene, Teodor Bălan, Editura Tip. Mitropolitul Silvestru, 1929
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Primăria Municipiului Câmpulung
- Monografia ilustrată cu 300 de cărți poștale vechi
- Alexandru Ciocîltan - Identitatea comunității germane din Câmpulung în secolele XIII - XVIII
- Câmpulung Online
- Municipiul Câmpulung - o oază de linște și cultură, 9 mai 2010, Adevărul
- De Sfântul Ilie la Câmpulung Muscel, 20 iulie 2013, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina
Istorie
- Pod peste timp: Câmpulung Muscel, Ioana Bugheanu, Historia, accesat la 14 februarie 2012
- Câmpulung, orașul celor 39 de cruci votive, 14 septembrie 2012, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
- Personalități muscelene, 18 iunie 2007, Jurnalul Național
Imagini
