Sari la conținut

Gheorghe Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru premierul României, vedeți Gheorghe Grigore Cantacuzino.
Gheorghe Cantacuzino
Date personale
Născut1673 Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiȘerban Cantacuzino[1]
Maria Rustea-Valeanu[*][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCasandra Cantacuzino Modificați la Wikidata
CopiiMatei Cantacuzino[*][1]
Toma Cantacuzino[*][1] Modificați la Wikidata

Gheorghe Cantacuzino, cunoscut și ca Iordache Cantacuzino (n. 1673 – d. 25 septembrie 1739) a fost un boier muntean, pretendent la tronul Țării Românești. A fost mare ban al Olteniei sub imperiali (din 1719).

Fiind fiul domnului Șerban Cantacuzino, Gheorghe ar fi trebuit să-i succeadă tatălui său la tron. Însă cum la momentul morții acestuia (28 octombrie 1688 pe stil vechi) nu era de vârstă, boierii l-au ales și l-au proclamat în schimb domn pe Constantin Brâncoveanu.

Cel mai important susținător al pretenției lui Gheorghe la tron a fost Constantin Bălăceanu, soțul unei fiice a lui Șerban, deci cumnat al lui Gheorghe. Bălăceanu ar fi condus în fapt țara, împreună cu mama vlăstarului domnesc, dacă reușea impunerea lui Gheorghe pe tron. A avut în acest scop susținerea imperialilor, însă în Bătălia de la Zărnești – care s-a terminat cu o înfrângere dezastruoasă pentru imperiali și prinderea generalului Donat Heissler – Bălăceanu a fost ucis.

Gheorghe Cantacuzino a ajuns mai târziu ban al Craiovei, după ce Oltenia a fost ruptă din Țara Românească și ocupată de austrieci. Comparând această situație cu domnia promisă, cronicarul Radu Popescu scria că imperialii îl făcuseră „din cal, măgar”.

Gheorghe a fost căsătorit cu Ruxandra Rosetti și a avut următorii copii: Iordache, Matei, Toma, Maria (căsătorită Brăiloiu), Constantin, Șerban, Ilinca Cămpulungeanu.

  • Giurescu, Constantin C. (), Istoria Românilor. Volumul III, Partea întâi. Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei fanariote (1601-1821), Ediția a doua, revăzută și adăogită, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă 
  • Ionescu, Ștefan; Panait, Panait I. (), Constantin Vodă Brîncoveanu: Viața. Domnia. Epoca, București: Editura științifică 
  • Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, pp. 138–139 
  • Lazăr, Mariana (), „Testamente cantacuzine: succesiunea lui Gheorghe Cantacuzino și a soției sale, Ruxandra”, Studii și Materiale de Istorie Medie, XXX: pp. 119–148 
  • Cantacuzino, Mihai (), Genealogia Cantacuzinilor, Publicată și adnotată de N. Iorga, București: Institutul de Arte Grafice și Editură «Minerva» 
  1. 1 2 3 4 Leo van de Pas (). „Gheorghe Cantacuzino” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.