Gheorghe Cantacuzino

Pentru premierul României, vedeți Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Gheorghe Cantacuzino
Date personale
Născut	1673
Decedat	25 septembrie 1739 (66 de ani)
Părinți	Șerban Cantacuzino Maria Rustea-Valeanu[*]​
Frați și surori	Casandra Cantacuzino
Copii	Matei Cantacuzino[*]​ Toma Cantacuzino[*]​

Gheorghe Cantacuzino, cunoscut și ca Iordache Cantacuzino (n. 1673 – d. 25 septembrie 1739) a fost un boier muntean, pretendent la tronul Țării Românești. A fost mare ban al Olteniei sub imperiali (din 1719).

Fiind fiul domnului Șerban Cantacuzino, Gheorghe ar fi trebuit să-i succeadă tatălui său la tron. Însă cum la momentul morții acestuia (28 octombrie 1688 pe stil vechi) nu era de vârstă, boierii l-au ales și l-au proclamat în schimb domn pe Constantin Brâncoveanu.

Cel mai important susținător al pretenției lui Gheorghe la tron a fost Constantin Bălăceanu, soțul unei fiice a lui Șerban, deci cumnat al lui Gheorghe. Bălăceanu ar fi condus în fapt țara, împreună cu mama vlăstarului domnesc, dacă reușea impunerea lui Gheorghe pe tron. A avut în acest scop susținerea imperialilor, însă în Bătălia de la Zărnești – care s-a terminat cu o înfrângere dezastruoasă pentru imperiali și prinderea generalului Donat Heissler – Bălăceanu a fost ucis.

Gheorghe Cantacuzino a ajuns mai târziu ban al Craiovei, după ce Oltenia a fost ruptă din Țara Românească și ocupată de austrieci. Comparând această situație cu domnia promisă, cronicarul Radu Popescu scria că imperialii îl făcuseră „din cal, măgar”.

Gheorghe a fost căsătorit cu Ruxandra Rosetti și a avut următorii copii: Iordache, Matei, Toma, Maria (căsătorită Brăiloiu), Constantin, Șerban, Ilinca Cămpulungeanu.

Bibliografie

• Giurescu, Constantin C. (1946), Istoria Românilor. Volumul III, Partea întâi. Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei fanariote (1601-1821), Ediția a doua, revăzută și adăogită, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă 
• Ionescu, Ștefan; Panait, Panait I. (1969), Constantin Vodă Brîncoveanu: Viața. Domnia. Epoca, București: Editura științifică 
• Stoicescu, Nicolae (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, pp. 138–139 
• Lazăr, Mariana (2012), „Testamente cantacuzine: succesiunea lui Gheorghe Cantacuzino și a soției sale, Ruxandra”, Studii și Materiale de Istorie Medie, XXX: pp. 119–148 Mentenanță CS1: Text în plus (link)
• Cantacuzino, Mihai (1902), Genealogia Cantacuzinilor, Publicată și adnotată de N. Iorga, București: Institutul de Arte Grafice și Editură «Minerva»