Gheorghe Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru premierul României, vedeți Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Gheorghe Cantacuzino (alternativ: Iordache Cantacuzino) a fost un boier muntean, pretendent la tronul Țării Românești. Fiind fiul domnului Șerban Cantacuzino, Gheorghe ar fi trebuit să-i succeadă tatălui său la tron. Însă cum nu era de vârstă în 1688, la moartea tatălui său, boierii l-au ales și l-au proclamat domn pe Constantin Brâncoveanu.

Cel mai important susținător al pretenției lui Gheorghe la tron a fost Constantin Bălăceanu, soțul unei fiice a lui Șerban, deci cumnat al lui Gheorghe. Bălăceanu ar fi condus în fapt țara, împreună cu mama vlăstarului, dacă reușea impunerea lui Gheorghe pe tron. A avut în acest scop susținerea imperialilor, însă în Bătălia de la Zărnești, care s-a terminat cu o înfrângere dezastruoasă pentru imperiali și prinderea generalului Donat Heissler, Bălăceanu a fost ucis.

Gheorghe Cantacuzino a ajuns mai târziu ban al Craiovei, după ce Oltenia a fost ruptă din Țara Românească și ocupată de austrieci. Comparând această situație cu domnia promisă, cronicarul Radu Popescu scria că imperialii îl făcuseră „din cal, măgar”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Giurescu, Constantin C. (1946), Istoria Românilor. Volumul III, Partea întâi. Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei fanariote (1601-1821), Ediția a doua, revăzută și adăogită, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă 
  • Ionescu, Ștefan; Panait, Panait I. (1969), Constantin Vodă Brîncoveanu: Viața. Domnia. Epoca, București: Editura științifică 
  • Stoicescu, Nicolae (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, pp. 412-413 
  • Lazăr, Mariana (2012), „Testamente cantacuzine: succesiunea lui Gheorghe Cantacuzino și a soției sale, Ruxandra”, Studii și Materiale de Istorie Medie XXX: pp. 119-148