Gheorghe Sion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Gheorghe Sion
George Sion - Foto01.jpg
Scriitorul Gheorghe Sion
Date personale
Născut 18 mai 1822
Mamornița Românească, azi Ucraina
Decedat 1 octombrie 1892, (70 de ani)
București, România
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
Activitate
Lucrări remarcabile Din poesiile lui George Sion
Cunoscut pentru Revoluționar pașoptist

Gheorghe Sion (sau George Sion; n. 18 mai 1822, Mamornița Românească, azi Ucraina, d. 1 octombrie 1892, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1868) al Academiei Române. Poetul Gheorghe (Iorgu) se trage dintr-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui[1]. A fost fiul paharnicului Ioniță Sion și al Eufrosinei, născută Schina.[2], care au avut 12 copii. Frații mamei sale, Eustațiu și Alecu Schina exercitau profesiunea de avocați în București.[3] Unchiul său Eustațiu l-a înscris în școala de la Sfântul Sava din București Din aprilie 1841 și până la aprilie 1845 a funcționat la Iași, ca scriitor în cancelaria "Departamentului din lăuntru" (care ar corespunde unui Minister de Interne).În 1848 a luat parte activă la mișcarea revoluționară din Moldova, de aceea a fost exilat. După multe peripeții Gheorghe Sion reușește cu ajutorul prietenilor săi să treacă în Muntenia, de unde pe valea Buzăului, prin munți, trece în Transilvania la Brașov. Fiind în Transilvania, participă la adunarea națională de la Blaj, apoi a trecut în Bucovina, unde a cunoscut familia Hurmuzachi. Hurmuzăcheștii i-au primit cu multă dragoste pe emigranți, la moșia lor Cernauca. Reîntorcându-se în Moldova, G. Sion a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la unirea principatelor. A fost numit în 1849 șef al secției I din " Departamentul averilor bisericești și învățăturilor publice". În anul 1855,iulie 15 este numit arhivist al Statului în locul lui Alecu Fotino și i se dă spre conducere Arhiva Statului din Iași (Gh. Ungureanu, Op.cit., p.132). In martie 1866 este numit director general al Monopolului tutunului din București. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește” , cuprinse in volumul intitulat„ Din poesiile lui George Sion ” tiparit in anul 1857 la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov. G. Sion moare în București la 1 octombrie 1892, după ce încearcă o mare durere prin moartea fiului său Demir, care avea vârsta de 23 de ani

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

George Călinescu[4]consideră că traducerile sunt fără însemnătate.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Necrolog, Transilvania, Sibiu, 15 noiembrie 1892
  2. ^ Șerban Cioculescu. Varietăți critice. Articolul: Ascendența memorialistului Sion. Editura pentru literatură, 1966, pp. 137-144
  3. ^ Gh. Ungureanu, Familia Sion, Studii și documente, Iași, 1936, p.114
  4. ^ George Călinescu. Istoria literaturii române. Compendiu. Ed. pentru literatură,1968, p.105

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Gheorghe Sion