Masacrul de la Jilava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Masacrul de la Jilava s-a declanșat în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 când la penitenciarul Jilava (nume oficial fiind Penitenciarul București) a venit un grup de legionari înarmați, sub comanda Prefectului de poliție al Bucureștiului, legionarul Ștefan Zăvoianu, care au ucis 64 de arestați, ofițeri superiori și fruntași ai vieții politice românești interbelice. Deținuții comuniști, care fuseseră comasați la subsolul închisorii, nu au fost atacați.

Cuprins

Mersul evenimentelor [modificare]

Statul național-legionar [modificare]

Articol principal: Statul național-legionar.

La 4 septembrie 1940, la propunerea lui Horia Sima, șeful partidului de extremă dreaptă (fascist) Garda de Fier și comandantul organului său paramilitar Mișcarea Legionară, (descrisă de Alexandru Crețianu ca o mișcare paramilitară fascistă, stil SS[1]), regele Carol al II-lea i-a încredințat generalului Ion Antonescu mandatul de formare a guvernului. La 5 septembrie 1940, Antonescu i-a cerut regelui puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului, iar în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său, prințul Mihai.

Una dintre primele acțiuni ale noului prim ministru, generalul Ion Antonescu, a fost arestarea lui Mihail Moruzov, creatorul și șeful Serviciului Secret de Informații al Armatei Române - SSI (1924-1940) și a adjunctului său, Niky Ștefănescu. Moruzov trebuia eliminat pentru că știa prea mult - Horia Sima era interesat să nu se afle că a fost agent informator al SSI iar Antonescu se temea de divulgarea conținutului compromițător al dosarului său personal deținut de Moruzov[2].

Poliția legionară [modificare]

Instaurarea Statului național-Legionar a dus la o situație paralizantă: ordinea internă a încăput pe mâna a două forțe antagoniste:

  • poliția, responsabilă cu păstrarea ordinei publice conform legii, condusă administrativ de Ministerul de interne - noul ministru de interne numit de Horia Sima, generalul Constantin Petrovicescu, fiind un simpatizant legionar activ - și coordonată de instanțele judecătorești;
  • legionarii, organizația paramilitară a partidului Garda de Fier, pornită să facă ordine conform propriei ideologii fasciste și a intereselor de partid.

Deși împănată cu legionari și cu colaboratori legionari, poliția era antipatizată de aceștia datorită participării - adesea, cu exces de zel - la activități anilegionare în perioada carlistă. Pentru a rezolva acest antagonism, Sima și Petrovicescu au decis constituirea unui corp de poliție auxiliar, numit Poliția legionară.

Antonescu a intuit avantajele pe care le putea avea de pe urma unei astfel de unități semi-oficiale: eliminarea unor dușmani personali folosindu-se de Mișcarea legionară, pe care o va putea acuza ulterior de aceste crime și ilegalități, așa că s-a grăbit să-i dea mână liberă: „Aveți toată latitudinea, dublați toate elementele de la Siguranță, de la Poliție, dublați cu legionari, să poarte cămașă albastră, verde, n-am nimic de spus, dar să facă parte din aparatul oficial”.[3] În privința Siguranței, Antonescu trișa, deoarece numise în locul lui Moruzov la conducerea Serviciului Special de Informații - SSI pe Eugen Cristescu, anti-legionar și fidel Conducătorului.

Dinamica masacrului [modificare]

Cu ocazia reînhumării, cu funeralii naționale, a lui Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima a ordonat personal arestarea unui număr de foști fruntași politici și înalți funcționari incomozi, „carliști”, sau care ar fi avut vreo legătură cu asasinarea „Căpitanului” Codreanu și i-a internat la penitenciarul Jilava.

Penitenciarul București, folosit de diferitele guverne române pentru încarcerarea deținuților politici, a devenit celebru sub numele de „penitenciarul Jilava” după numele comunei Jilava, în județul Ilfov, unde se găsește respectiva instituție[4].

Judecătorii care au semnat aceste „mandate de arestare preventivă pentru continuarea și definitivarea anchetei” știau că penitenciarul Jilava se afla în custodie legionară, fapt care periclita viața arestaților. Tribunalul București s-a simțit obligat să intervină și, sub pretextul colectării de mărturii pentru pregătirea proceselor, a dispus transferarea unora dintre arestați la alte închisori. Prefectul de Poliție al Bucureștuilui, Ștefan Zăvoianu, fost militar, fost ziarist, fost senator legionar, numit de Horia Sima și de ministrul de interne, generalul Constantin Petrovicescu, la 5 octombrie 1940 Prefectul Poliției Capitalei - care activase intens la arestarea și torturarea anti-legionarilor din perioada carlistă - a considerat că ordinul vine direct de la Antonescu, care și-ar fi schimbat părerea în privința eliminării acestor inoportuni și a refuzat să execute directivele Tribunalului deci, la 26 noiembrie 1940 s-a cerut ajutorul armatei pentru a executa transferul arestaților. Zăvoianu a aflat că este pe cale să fie neutralizat și a decis să acționeze de urgență.[5][6].

Este indubitabil că Antonescu a știut de masacrul în pregătire - Cristescu urmărea fiecare pas al Poliției legionare, având informatori la toate nivelele - dar a preferat să închidă ochii pentru a se putea debarasa de o serie de oponenți, concurenți și inamici personali, ca: generalii Gheorghe Argeșanu, Ion Bengliu, Gabriel Marinescu, fostul ministru de justiție Victor Iamandi, Mihail Moruzov și adjunctul său, Niky Ștefănescu, etc. Cine i-ar fi putut fi folositor, ca fostul prim-ministru Ion Gigurtu, considerat de Conducător ca trădător, dar cu relații la Berlin și care puteau fi, eventual, folosite, au scăpat miraculos. Au mai scăpat miraculos și deținuții comuniști care fuseseră comasați la subsolul închisorii.

În noaptea respectivă se găseau la Jilava 65 deținuți, politicieni și ofițeri superiori ai armatei și poliției, deținuți sub acuzarea de complicitate la arestarea și executarea lui Codreanu, a Nicadorilor, Decemvirilor dar și a altor legionari. 28 erau în arest preventiv, cu mandat de arestare, și 37 adunați de Poliția legionară fără mandat de arestare, în special polițiști și jandarmi. Plutonierul de jandarmi Petre Tudor a fost arestat de legionari și asasinat datorită coincidenței de nume cu unul dintre asasinii lui Codreanu. Dintre cei 65 de arestați au fost asasinați 64. Printre cei 28 de deținuți în arest preventiv (cu mandat de arestare) se numără:

  • Gheorghe Argeșanu, general, fost ministru al Apărării Naționale, fost prim ministru;
  • Victor Iamandi, fost ministru de justiție;
  • Gabriel Marinescu, generalul de Poliție, fost prefect al Poliției Capitalei (1930-1937), subsecretar de stat la Interne (1937), ministru de interne (1939) și ministru al ordinii publice (1939);
  • Ion Bengliu, general, comandant al Jandarmeriei Române (1938-1940);
  • Mihail Moruzov, șeful Serviciului Secret de Informații al Armatei;
  • Niky Ștefănescu, adjunctul lui Moruzov;
  • Vasile Zeicu, colonel magistrat, fost prim-procuror al Tribunalului Militar al Capitalei;
  • Iosif Dinulescu, maior în Legiunea de jandarmi Dâmbovița;
  • Ștefan Gherovici, colonel, fost Comandant al Jandarmeriei;
  • Anibal Panaitescu, colonel, Aristide Macoveanu, maior, Alexandru Popescu-Marinaru, maior, șeful jandarmeriei din județul Constanța, Damian Frederic, maior, Traian Cinghiță, sublocotenent de jandarmi din județul Vaslui;
  • Ion Iordache și Nicolae Găman, polițiști;
  • Nicolae Bularda, Neacșu Crăciun, Petre Gheorghiu, Vasile Moisescu, Gheorghe Niculescu, Gheorghe Oancea, Constantin Popescu, Constantin Sârbu, Ion Stănciuc, Vasile Tașcă, Nicolae Zăinescu, jandarmi.[7][8]

Printre cei 37 de deținuți fără mandat de arestare se numără:

  • Dumitru Negulescu, locotenent-colonel, fost președinte al Tribunalului Militar Cluj;
  • Radu Pascu, fost președinte al Curții de Apel București;
  • Ion Panova, fost chestor de poliție;
  • Alexandru Bleblea, maior;
  • Mihail Vârfureanu, fost comandant legionar, devenit informator al Poliției și acuzat de arestarea Nicoletei Nicolescu;
  • Virgil Diculescu, student și fiu de comerciant, victimă colaterală, arestarea sa arbitrară fiind ordonată de legionarul Constantin Orășanu, mâna dreaptă a lui Zăvoianu. Arestarea a fost motivata de conflictul între cei doi privind plata sampaniei comandate de Orasanu pentru nunta fiicei sale.[9]
  • agenții de poliție Ion Balint, Nicolae Blănuță, Nicolae Bărbulescu, Dumitru Bileca, Nicolae Bileca, Nicolae Bobocea, Gheorghe Boghici, N. Bonea, Constantin Bouleț, Marius Boțu, Paraschiv Coman, Gheorghe Comșa, Laurențiu Constantinescu, Constantin Culețcu, Spiridon Dumitrescu, Ichim Gavrilă, Marin Georgescu, Iuliu Horwath, Victor Horwath, Nicolae Lescenco, Stanciu Lolescu, Petre Malenschi, Dumitru Marin, Olimpiu Mărculeț, Tudor Miron, Pavel Patriciu, Mihai Radu, Otto Reiner, Eugeniu Zugravu, ;
  • jandarmii Ștefan Nițu, Tudor Petre și Nicolae Ciurea, plutonier de jandarmi, singurul care a scăpat cu viață.[8]

În felul acesta, Zăvoianu s-a asigurat că mărturii, anchete și procese jenante, atât pentru Horia Sima și conducerea legionară cât și pentru Antonescu nu vor mai avea loc[10][11].

Procesul criminalilor de la Jilava [modificare]

Înarmat cu aprobarea și sprijinul lui Hitler, Antonescu a emis la 28 noiembrie 1940 un decret-lege privind „reprimarea infracțiunilor în contra ordinei publice și intereselor statului” și la 5 decembrie 1940 un decret care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care „instigau la rebeliune”. A desființat comisiile de românizare controlate de legionari, l-a destituit pe legionarul Constantin Petrovicescu, ministrul de interne, și a înlocuit toți prefecții și chestorii legionari.

Rebeliunea legionară a fost declanșată de Horia Sima la 21 ianuarie 1941 și înăbușită de armată, aflată la ordinele lui Antonescu, la 23 ianuarie 1941.

Rebeliunea legionară s-a exprimat prin o serie de acțiuni violente, teroriste, jafuri, masacre, devastări și incendieri de instituții, sinagogi etc. Au fost atacați, schingiuiți, batjocoriți și uciși evrei (Pogromul de la București), demnitari români și militari.

Ca urmare a rebeliunii aproximativ 8.000 de legionari au fost prinși, judecați și condamnați la diferite pedepse, iar mișcarea legionară a fost înlăturată de la conducerea statului. Prin decretul nr. 314 din 14 ianuarie 1941 a fost abrogată denumirea „Stat Național-Legionar” și orice activitate politică a fost interzisă. La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern compus din militari și tehnicieni.

„Procesului criminalilor de la Jilava”, a început la 9 iulie 1941, la Curtea Marțială a Comandamentului Militar al Capitalei, sub președinția prim-președintelui, colonel-magistrat Vasile Gelep (secondat de locotenent-colonel-magistrat dr. Alexandru Petrescu, căpitan-magistrat (rez.) Cezar Popescu și căpitan de jandarmerie Ion Căproiu) - „dezbaterile în procesul privind asasinatele săvârșite la Închisoarea Militară Jilava în noaptea de 26/27 noiembrie 1940 (...) și a acuzațiilor pentru crimele din aceeași noapte de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic - județul Prahova și din pădurea Balota-Vlăsia, învinuiți de sechestrarea și de asasinarea profesorilor Nicolae Iorga și Virgil Madgearu și a unor polițiști”.[12]

Printre alte diferite decizii, fostul prefect al poliției Bucureștuilui, legionarul Ștefan Zăvoianu a fost condamnat la moarte și executat la Jilava la 28 iulie 1941. Alți legionari, care izbutiseră să dispară, au fost condamnați în contumacie.

Rezonanțe cinematografice [modificare]

În filmul Un comisar acuză, regizat de Sergiu Nicolaescu în 1973, eroul principal este însărcinat să ancheteze un masacru foarte similar cu cel de la Jilava. Numele persoanelor și locurilor sunt însă schimbate — de exemplu, închisoarea Jilava este numită „Viraga”. Filmul aparține „curentului realist-socialist” iar faptele istorice sunt adaptate punctului de vedere al istoriografiei comuniste.

Note [modificare]

  1. ^ en Cretzianu, Alexander: Relapse Into Bondage, Political Memoirs of a Romanian Diplomat, 1918-1947, The Center for Romanian Studies, Iași, p.218, 1998.
  2. ^ Cristian Troncota, 2004
  3. ^ A.N.I.C.: Stenogramele Consiliului de Miniștri, vol.1, p.103
  4. ^ Giurescu, Constantin C. and Gorjan, Sorana, 1976, p.98
  5. ^ Watts, Larry L., p.288-89.
  6. ^ Ioanid, Radu, 2000.
  7. ^ Porter, I., 1991, p.82.
  8. ^ a b Șinca Florin, 2006, p.323-325
  9. ^ Șinca Florin, 2006, p.67
  10. ^ en Cretzianu, Alexander: Relapse Into Bondage, op. cit.
  11. ^ Waldeck, R. G., 1942, p.282.
  12. ^ Comandamentul Militar al Capitalei, 1941, p. 1.

Referințe [modificare]

În limba română
  • Comandamentul Militar al Capitalei: „Asasinatele de la Jilava, Snagov și Strejnicul, 26-27 noiembrie, 1940”, Monitorul Oficial și imprimeria Statului, București, 1941.
  • Pavelescu, Ion: Enigma Moruzov. Ed. Gaudeamus, 1993.
  • Porter, I: Operațiunea „Autonomous”, București, ed. Humanitas, 1991.
  • Șinca, Florin: Din istoria Poliției române, Tipografia RCR Print, București, 2006.
  • Troncotă, Cristian: Mihail Moruzov și Serviciul Secret de informații al Armatei Române. Studii și documente. (Cuvânt înainte de Florin Constantiniu), Ed. Institutului Național de Informații, București, 1996
  • Troncotă, Cristian: Mihail Moruzov și frontul secret Ed. Elion, București, 2004
În limba engleză
  • en Constantinesco, Nicholas: Romania in Harm's Way, 1939-1941, p. 230-32. New York, Columbia Univ. Press, 2004.
  • en Giurescu, Constantin C. and Gorjan, Sorana.: History of Bucharest, p. 98. Bucharest: The Publishing House for Sports and Tourism, 1976.
  • en Ioanid, Radu: The Holocaust in Romania, Chapter 2. Chicago: Ivan R. Dee, 2000.
  • en Waldeck, R. G.: Athene Palace. New York: Robert M. McBride and Company, 1942.

Legături externe [modificare]

Vezi și [modificare]


Flag of Romania.svg
Portal icon Portal România
Acest articol face obiectul de lucru al WikiProiectului România, o încercare de a îmbunătăți calitatea și acoperirea articolelor Wikipedia legate de România. Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm înscrieți-vă aici.
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Masacrul_de_la_Jilava&oldid=7629130