Masacrul de la Jilava

Masacrul de la Jilava s-a declanșat în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 când la penitenciarul Jilava (nume oficial: «Penitenciarul București» ) a venit o grupă de legionari înarmați care au ucis 64 de arestați, ofițeri superiori și fruntași ai vieții politice românești interbelice.

Penitenciarul București, folosit de diferitele guverne române pentru încarcerarea și punizarea deținuților politici, a devenit celebru sub numele de «penitenciarul Jilava» după numele comunei Jilava, în județul Ilfov, unde se găsește respectiva instituție.

Mersul evenimentelor

La 4 septembrie 1940, la propunerea lui Horia Sima, șeful partidului de extremă dreaptă (fascist) Garda de Fier și comandantul organului său paramilitar Mișcarea Legionară, (descrisă de Alexandru Crețianu ca o mișcare paramilitară fascistă, stil SS), regele Carol al II-lea, i-a încredințat generalului Ion Antonescu, mandatul de formare a guvernului. La 5 septembrie 1940, Antonescu i-a cerut regelui puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului, iar în seara aceleiași zile, i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său, prințul Mihai.

Una dintre primele acțiuni ale noului prim ministru, generalul Ion Antonescu, a fost arestarea lui Mihail Moruzov, creatorul și șeful Serviciului Secret de Informații al Armatei Române - SSI (1924-1940) și a adjunctului său, Niky Ștefănescu. Moruzov trebuia eliminat pentru că știa prea mult - Horia Sima era interesat să nu se afle că a fost agent informator al SSI iar Antonescu se temea de divulgarea conținutului compromițător al dosarului său personal deținut de Moruzov.

Poliția legionară

Instaurarea Statului Național-Legionar a dus la o situație paralizantă: ordinea internă a încăput pe mâna a două forțe antagoniste:

-poliția, responsabilă cu păstrarea ordinei publice conform legii, condusă administrativ de Ministerul de interne - noul ministru de interne, generalul Constantin Petrovicescu a fost numit de Horia Sima fiind un simpatizant legionar activ - și coordonată de instanțele judecătorești;

-legionarii, organizația paramilitară a partidului Garda de Fier, pornită să facă ordine conform propriei ideologii fasciste și a intereselor de partid.

Deși împănată cu legionari și simpatizanți legionari, poliția era antipatizată de aceștia datorită participării - adesea, cu exces de zel - la activități anilegionare în perioada carlistă. Pentru a rezolva acest antagonism, Sima și Petrovicescu au decis constituirea unui corp de poliție auxiliar, numit Poliția legionară.

Antonescu a intuit avantajele pe care le putea avea de pe urma unei astfel de unități semi-oficiale: eliminarea unor dușmani personali folosindu-se de Mișcarea legionară, pe care o va putea acuza ulterior de aceste crime și ilegalități, așa că s-a grăbit să-i dea mână liberă: „Aveți toată latitudinea, dublați toate elementele de la Siguranță, de la Poliție, dublați cu legionari, să poarte cămașă albastră, verde, n-am nimic de spus, dar să facă parte din aparatul oficial”. În privința Siguranței, Antonescu trișa, știind foarte bine că la conducerea Serviciului Special de Informații - SSI Moruzov fusese înlocuit cu Eugen Cristescu, anti-legionar și fidel Conducătorului statului.

Dinamica masacrului

Cu ocazia reînhumării, cu funeralii naționale, a lui Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, a ordonat personal arestarea unui număr de foști fruntași politici și înalți funcționari incomozi, „carliști”, sau care ar fi avut vreo legătură cu împușcarea „Căpitanului” Codreanu și i-a internat la penitenciarul Jilava.

Judecătorii care au semnat aceste „mandate de arestare preventivă pentru continuarea și definitivarea anchetei” știau că penitenciarul Jilava se afla în custodie legionară, fapt care pereclita viața arestaților. Tribunalul București s-a simțit obligat să intervină și, sub pretextul colectării de mărturii pentru pregătirea proceselor, a dispus transferarea unora dintre arestați la alte închisori. Prefectul de Poliție al Bucureștuilui, Ștefan Zăvoianu, fost militar, fost ziarist, fost senator legionar, numit Prefectul Poliției Capitalei la 5 octombrie 1940, și-a folosit toată energia pentru arestarea și torturarea anti-legionarilor din perioada carlistă (a fost judecat în cadrul Procesului criminalilor de la Jilava, condamnat la moarte și executat la Jilava la 28 iulie 1941) a considerat că ordinul vine de la Antonescu, care și-ar fi schimbat părerea în privința dorinței de eliminare a acestor inoportuni și a refuzat să execute directivele Tribunalului deci, la 26 noiembrie 1940 s-a cerut ajutorul armatei pentru a executa transferul arestaților. Zăvoianu a aflat că este pe cale să fie neutralizat și a decis să acționeze de urgență..

Este indubitabil că Antonescu a știut de masacrul în pregătire - Cristescu urmărea fiecare pas al Polției legionare, având informatori la toate nivelele - dar a preferat să închidă ochii pentru a se putea debarasa de o serie de oponenți, concurenți și inamici personali, ca: generalii Gheorghe Argeșanu, Ion Bengliu, Gabriel Marinescu, fostul ministru de justiție Victor Iamandi, Mihail Moruzov și adjunctul său, Niky Ștefănescu, etc. Cine i-a putut fi de folos, ca fostul prim-ministru Ion Gigurtu, considerat de Conducător ca trădător, dar cu relații la Berlin, care puteau fi, eventual, folosite, au scăpat miraculos. Au mai scăpat miraculos și deținuții comuniști care fuseseră comasați la subsolul închisorii.

În noaptea respectivă se găseau arestați la Jilava 65 deținuți, politicieni și ofițeri superiori ai armatei și poliției, sub acuzarea de complicitate la arestarea și executarea lui Codreanu, 28 în arest preventiv, cu mandat de arestare și 37 adunați de Poliția legionară fără mandat de arestare, în special, polițiști și jandarmi. Plutonierul de jandarmi Petre Tudor a fost arestat de legionari și asasinat datorită coincidenții de nume cu unul dintre asasinii lui Codreanu. Dintre cei 65 de arestați au fost asasinați 64. Printre cei 28 de deținuți în arest preventiv (cu mandat de arestare) se numără:

- Generalul Gheorghe Argeșanu, fost ministru al Apărării Naționale, fost prim ministru;

- Victor Iamandi, fost ministru de justiție;

- Generalul de Poliție Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei (1930-1937), subsecretar de stat la Interne (1937), ministru de interne (1939) și ministru al ordinii publice (1939);

- Generalul Ion Bengliu, comandant al Jandarmeriei Române (1938-1940);

- Mihail Moruzov, șeful Serviciului Secret de Informații al Armatei și adjunctul său,

- Niky Ștefănescu, adjunctul lui Moruzov;

- Colonel magistrat Vasile Zeicu;

- Maior Iosif Dinulescu;

- Aristide Macovei;

- Ștefan Gherovici;

- A. Panaitescu;

- C. Popescu;

- I. Iordache;

- N. Găman;

- M. Ștefan;

- C. Sârbu;

- V. Tașcă;

- N. Zăinescu;

- V. Moisescu;

- Gh. Oancea;

- V. Crăciun;

- Gh. Niculescu;

- I. Stăniuc;

- N. Bularda;

- P.Gheorghiu, ș.a.

În felul acesta, Zăvoianu s-a asigurat că mărturii, anchete și procese jenante, atât pentru Horia Sima și conducerea legionară cât și pentru Antonescu nu vor mai avea loc..

Procesul criminalilor de la Jilava

Înarmat cu aprobarea și sprijinul lui Hitler, Antonescu a emis la 28 noiembrie 1940 un decret-lege privind „reprimarea infracțiunilor în contra ordinei publice și intereselor statului” și la 5 decembrie 1940 un decret care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care „instigau la rebeliune”. A desființat comisiile de românizare controlate de legionari, l-a destituit pe legionarul Constantin Petrovicescu, ministrul de interne și a înlocuit toți prefecții și chestorii legionari.

Rebeliunea legionară a fost declanșată la 21 ianuarie 1941 și înăbușită de armată, la ordinele lui Antonescu, la 23 ianuarie 1941.

Legionarii au reacționat cu o serie de acțiuni teroriste, jafuri, masacre, devastări și incendieri de instituții, sinagogi etc. Au fost atacați, schingiuiți, batjocoriți și uciși evrei (Pogromul de la București), demnitari români și militari. La București a fost prins pe stradă un grup de soldați, asupra cărora, după ce au fost bătuți, s-a turnat petrol și li s-a dat foc. Aproximativ 8.000 de legionari au fost prinși, judecați și condamnați la diferite pedepse, iar mișcarea legionară a fost înlăturată de la conducerea statului (circa 40% dintre cei 900-1.000 de cetățeni români uciși de legionari au fost evrei).

Prin decretul nr. 314 din 14 ianuarie 1941 a fost abrogată denumirea „Stat Național-Legionar” și orice activitate politică a fost interzisă. La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern compus din militari și tehnicieni. Vicepreședinte al consiliului de miniștri a fost numit Mihai Antonescu (prieten, dar nu rudă cu mareșalul).

La 9 iulie 1941, Curtea Marțială a Comandamentului Militar al Capitalei, sub președenția prim-președintelui, colonel-magistrat Vasile Gelep (secondat de locotenent-colonel-magistrat dr. Alexandru Petrescu, căpitan-magistrat (rez.) Cezar Popescu și căpitan de jandarmerie Ion Căproiu) începea „dezbaterile în procesul privind asasinatele săvârșite la Închisoarea Militară Jilava în noaptea de 26/27 noiembrie 1940 (...) și a acuzațiilor pentru crimele din aceeași noapte de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic - județul Prahova și din pădurea Balota-Vlăsia, învinuiți de sechestrarea și de asasinarea profesorilor Nicolae Iorga și Virgil Madgearu și a unor polițiști”

Rezonanțe cinematografice

În filmul Un comisar acuză, regizat de Sergiu Nicolaescu în 1973, eroul principal este însărcinat să ancheteze un masacru foarte similar cu cel de la Jilava. Numele persoanelor și locurilor sunt însă schimbate — de exemplu, închisoarea Jilava este numită "Viraga". Filmul aparține «curentului realist-socialist» iar faptele istorice sunt adaptate punctului de vedere al istoriografiei comuniste.

Bibliografie

• en Cretzianu, Alexander: Relapse Into Bondage, Political Memoirs of a Romanian Diplomat, 1918-1947, p.218. Iași: The Center for Romanian Studies, 1998.
• en Giurescu, Constantin C. and Gorjan, Sorana.: History of Bucharest, p.98. Bucharest: The Publishing House for Sports and Tourism, 1976.
• en Waldeck, R. G.: Athene Palace, p.282. New York: Robert M. McBride and Company, 1942.
• Troncotă, Cristian: Mihail Moruzov și Serviciul Secret de informații al Armatei Române. Studii și documente. (Cuvânt înainte de Florin Constantiniu), Ed. Institutului Național de Informații, București, 1996
• Troncotă, Cristian: Mihail Moruzov și frontul secret Ed. Elion, București, 2004
• en Constantinesco, Nicholas: Romania in Harm's Way, 1939-1941, p.230-32. New York, Columbia Univ. Press, 2004.
• Ion Pavelescu – Enigma Moruzov. Ed. Gaudeamus, 1993;

Vezi și

• Jilava, Ilfov
• Mișcarea Legionară
• Regele Carol al II-lea
• Gheorghe Argeșanu,
• Ion Antonescu
• Horia Sima
• Eugen Cristescu
• Victor Iamandi
• Gabriel Marinescu
• Ion Bengliu
• Mihail Moruzov

Legături externe

• Așii spionajului românesc: Mihail Moruzov - lipoveanul născut pentru spionaj
• Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române
• en Ioanid, Radu. The Holocaust in Romania, Chapter 2. Chicago: Ivan R. Dee, 2000
• Sinca, Florin N.: Din Istoria Poliției Române, Tipografia RCR Print, Bucuresti, 2006, http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/din%20istoria%20politiei%20romane.htm
• Mihai Pelin: Horia Sima – spionul lui Mihail Moruzov în Reich? 29.03.2008.http://mihaipelin.wordpress.com/category/miscarea-legionara/.

Portal România Acest articol face obiectul de lucru al WikiProiectului România, o încercare de a îmbunătăți calitatea și acoperirea articolelor Wikipedia legate de România. Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm înscrieți-vă aici.