Liga Apărării Național-Creștine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Liga Apărării Național-Creștine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naționalistă și antisemită din România, în perioada interbelică.

Congresul de înființare a avut loc în 4 martie 1923, în Aula Universității din Iași. Președinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga țară. La 26 martie 1923, Parlamentul a modificat art. 7 din Constituție astfel fiind acordată din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul patriei. LANC s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au loc ciocniri cu poliția. În aceste mișcări studențești un rol important l-a avut Corneliu Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926 - 1927), 10 deputați. În anul 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail condusă de Corneliu Zelea Codreanu se desprinde din Ligă. Acesta nu izbutise să obțină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

Transformare în Partidul Național Creștin[modificare | modificare sursă]

În 14 iulie 1935, la Iași, a Ligii Apărării Național Creștine a fuzionat cu Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga, formîndu-se Partidul Național Creștin.