Ioan Slavici

Ioan Slavici
Naștere	18 ianuarie 1848 Șiria, județul Arad
Deces	17 august 1925 Crucea de Jos, județul Vrancea
Profesie	scriitor, jurnalist
Naționalitate	român
Părinți	Savu Slavici, cojocar, și Elena (n. Borlea)
Activitatea literară
Activ ca scriitor	secolul al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea
Operă de debut	Fata de birău
Mișcare/curent literar	Marii Clasici
Specie literară	clasic
Influențe Confucius, poezia și proza clasică universală
A influențat pe o parte din proza sămănătoristă și poporanistă, autori realiști interbelici
Lucrări semnificative
Pădureanca, Budulea Taichii, Mara

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român.

Viața

A fost al doilea copil al cojocarului Sava Slavici și a Elenei Slavici (născută Borlea). A frecventat școala greco-ortodoxă din satul natal, gimnaziul maghiar din Arad și a urmat cursurile Liceului din Timișoara.

Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună cu Eminescu pune bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună și organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studențimii române din țară și din străinătate. La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor. Premiul Academiei Române (1903).

Slavici a exprimat păreri antisemite, spunând de exemplu în lucrarea sa Soll și Haben – Chestiunea Ovreilor din România (București, 1878) că evreii sunt o ”boală” și că ar trebui aruncați în Dunăre.

Articolele scrise de Slavici împotriva evreilor, pe tot parcursul vieții sale, au făcut ca el să fie citat consistent în Raportul Final al Comisiei Internaționale asupra Holocaustului în România (coordonat de Elie Wiesel, în 2004), ca ”sursă principală” a antisemitismului din anii '30-'40 ai secolului al XX-lea. Alături de el au fost menționați și alți scriitori esențiali ai secolului al XIX-lea românesc, precum Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, B.P. Hașdeu sau filosoful Vasile Conta și istoricul Nicolae Iorga.

Datorită diverselor puncte de vedere politice exprimate în publicații de-a lungul timpului, Ioan Slavici a fost un "abonat" al închisorilor epocii, fapt reflectat chiar într-o lucrare memorialistică intitulată "Închisorile mele", publicată în 1921. Obosit și persecutat, în 1925, Slavici se refugiază la fiica sa care trăia la Panciu, aducându-i aminte de Șiria lui natală.

La 17 august 1925, scriitorul se stinge din viață, fiind înmormântat la schitul Brazi.

Opera

Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt:

Nuvele

• Popa Tanda;(1873) apare in Convorbiri literale,in iunie 1875
• Scormon;
• Gura satului;
• Budulea Taichii;
• Moara cu noroc (1881);
• Comoara (1896);
• O viață pierdută;
• Vatra părăsită (1900);
• O jertfă a vieții;
• Pădureanca (1884).

Romane

• Mara (1894);
• Din 2 lumi (1920);
• Cel din urmă armaș (1923);
• Din bătrâni (1902).

Povești

• Doi feți cu stea în frunte
• Păcală în satul lui
• Spaima zmeilor
• Rodul tainic
• Zâna Zorilor
• Ileana cea șireată
• Florița din codru
• Ioanea mamei
• Petrea prostul
• Limir-Împărat
• Băiet sărac
• Împăratul șerpilor
• Doi frați buni
• Băiat sărac și horopsit
• Nărodul curții
• Negru împărat
• Peștele pe brazdă
• Stan Bolovan
• Boierul și Păcală

Drame istorice

• Bogdan Vodă,
• Gaspar Graziani.

Memorii

• Închisorile mele (1921);
• Amintiri (1924);
• Lumea prin care am trecut (1924).

Basme

• Zâna Zorilor
• Florița din codru
• Rodul tainic

Bibliografie

• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu : Dicționarul scriitorilor români. vol. IV. București, 2002

Legături externe

• George Motroc, (Re)Lecturi esențiale: ,,Moara cu noroc ” de Ioan Slavici

Articole biografice

• Slavici – antisemitism, filogermanism și închisoare, 14 noiembrie 2010, Doinel Tronaru, Adevărul