Wladimir Hegel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Wladimir Hegel
Născut 1839
Paris, Franța
Decedat 1918, (79 de ani)
București, România
Naționalitate Franţa Franța
origine germano-poloneză
Cetățenie  România
Părinți Konstanty / Konstantin Hegel
Domeniu artistic sculptură
Studii École des Beaux Arts din Paris
Profesor pentru Constantin Brâncuși, Dimitrie Paciurea, Teodor Burcă
Mișcare artistică Tinerimea artistică
Opere importante Monumentul Eroilor Pompieri din București
Influențat de Vasile Urechea-Alexandrescu
Premii 1900 - Medalia de bronz la Expoziția Universală de la Paris

Wladimir C. Hegel (în poloneză Włodzimierz[1]) (n. 1839, Paris[2] - d. 1918, București) a fost un sculptor francez de origine polonezo-germană care a trăit în România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Wladimir C. Hegel s-a născut în anul 1839 la Paris[2], părinții săi fiind de origine polono-germană.

Wladimir Hegel descinde în linie directă dintr-o dinastie de sculptori: străbunicul său, Józef Hegel, bunicul, Antoni Hegel, și tatăl său, Konstanty Hegel, au fost sculptori de profesie.[3] Tatăl său, Konstanty Hegel, a absolvit Liceul și apoi Universitatea din Varșovia, la Facultatea de Belle Arte, în 1823, avându-i ca profesori pe renumiții artiști: Paweł Malinski, Antoni Brodowski și Antoni Blank.[4]

Wladimir Hegel a studiat în Germania și la Paris la École des Beaux Arts[3], unde în mod fericit a fost cunoscut de omul de cultură și bărbatul de stat român Vasile Urechea-Alexandrescu, care primise în 1873 o statuetă realizată de sculptorul Hegel, drept omagiu pentru participarea sa la Congresul latinității de la Paris, și care l-a convins să vină în România, unde l-a sprijinit să se afirme.[1]

El s-a stabilit în România în anul 1885 și a devenit primul profesor de sculptură al Academiei de Belle Arte din București după ce, la 30 noiembrie 1898, Ion Georgescu moare subit și este urmat la catedră de Wladimir Hegel, numit profesor de modelaj și de desen ornamental[5], În perioada 1898-1902 l-a avut ca elev și pe Constantin Brâncuși.[1]

W. Hegel i-a fost profesor și sculptorului Dimitrie Paciurea, căruia i-a insuflat cultul pentru formă, și pe care l-a sprijinit să își continue studiile la Paris.[6]

Prin preocuparea sculptorului Wladimir C. Hegel s-a importat din Anglia o instalație completă de turnare a metalelor pentru Școala de Arte si Meserii. Așa a format o serie de turnători români, care au contribuit la realizarea în țară de statui și monumente[7].

Opera[modificare | modificare sursă]

Dintre lucrările sale menționăm următoarele:

Sculptura de interior a lui Miron Costin de la Muzeul Național de Artă al României

Pictorul Nicolae Tonitza (1886-1940) considera această statuie drept cea mai bine realizată statuie din România de până atunci. "Cea mai reușită statuie, din câte s-au ridicat pe pământul țării românești este, fără tăgadă, statuia cronicarului Miron Costin, din Iași. Esteții sunt unanimi în această părere. Este cea mai reușită, fiindcă îndeplinește toate calitățile ce se cer unui monument public. E elocventă, fără să fie zbuciumată. E ireproșabilă ca forme anatomice și ca proporții. E ideal adaptată la un soclu cu o arhitectură pitorească și cuminte. E documentat costumată. E expresivă și sugestivă. Și, mai cu seamă, e decorativă și perfect încadrată în decorul înconjurător...'' [9] [10]

  • Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași - realizată din bronz și dezvelită la 15 octombrie 1906. În august 1890, Consiliul comunal al orașului Iași hotărăște, la inițiativa lui Vasile Pogor, ridicarea statuii lui Vasile Alecsandri. În acest scop s-au împărțit 1.000 de liste de subscripție. După 10 ani, Pogor îl contactează pe Wladimir C. Hegel, care se angajează să facă statuia pentru 30.000 de lei. Statuia a fost dezvelită în anul 1906.
  • Bustul lui Vasile Alecsandri din Bacău, turnat în bronz, realizat în mărime naturală, cu detalii anatomice și vestimentare tipice sculpturii din secolul al XIX-lea, a fost instalat în anul 1897 în grădina publică, pe un piedestal de piatră cioplită cu inscripții pe toate laturile pietrei. În prezent, bustul se află, din păcate fără soclul de epocă, în fața Colegiului Național "V.Alecsandri". Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): BC-III-m-B-00922[11].
  • Monumentul Eroilor Pompieri din București - realizat din bronz și dezvelit la 13 septembrie 1901. Inițial amplasat pe Dealul Spirii, în fata Arsenalului Armatei, a fost mutat în anii `80, ca urmare a construirii Casei Poporului -in prezent, Palatul Parlamentului - monumentul a fost mutat la intersecția Căii 13 Septembrie cu Str. Izvor, în fața Hotelului Marriott. Monumentul este închinat eroilor pompieri care au ripostat trupelor otomane venite să înnăbușe revoluția din 1848. Monumentul Eroilor Pompieri fusese înscris la poziția 135 pe lista monumentelor de artă din HCM 1860A/1955[12].
  • Bustul Reginei Elisabeta de la Muzeul Național Peleș - realizat din marmură în anul 1891. Regina Elisabeta este reprezentată bust, cu capul ușor întors spre dreapta, cu părul prins coc și diademă. Lucrarea aparține seriei de busturi ale unor personalităti culturale și politice din epocă.[13].
  • Bustul lui Mihai Kogălniceanu de la Academia Română - realizat din bronz patinat în anul 1893. Kogălniceanu i-a pozat sculptorului la Constanța în 1893, bustul fiind realizat de către sculptor în cel mai bun stil neoclasic. Hegel a mai executat o mască din gips, care, împreună cu acest portret, i-au servit artistului pentru monumentele de la Iași și Piatra Neamț[14].
  • Coloana comemorativă de la Muzeul Național Peleș - realizată din bronz în anul 1903. Lucrarea este un proiect al unui monument comemorativ de mari dimensiuni, proiectat de Hegel pentru a celebra victoria armatei române în Războiul de Independență. Pe fusul coloanei sunt redate episoade din timpul războiului, lucrarea făcând, tipologic, referire la Columna lui Traian de la Roma. Poartă inscripția: 1877-78/ REGELUI CAROL I/ CORPUL DE GENIU ROMÂN/1903[17].

În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului Român erau împodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români. O parte din acestea au fost create de W. C. Hegel: Mihail Kogălniceanu, P.S. Aurelian, Ienăchiță Văcărescu, Constantin Esarcu, Vasile Urechea-Alexandrescu, C. I. Stăncescu. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist.[19]

Sculptorul Wladimir C. Hegel a încetat din viață în anul 1918.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziții de grup:

  • 1894 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
  • 1902, 1905 - Expoziția Cercului Artistic, București;
  • 1910 - Salonul Oficial, București;
  • 1913 - Tinerimea artistică, București.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Wladimir Hegel
  • E. Bénézit, Dictionnaire critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs et graveurs, Tomes I–VIII, Paris, 1966.
  • G. Oprescu, Sculptura statuară românească, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1954, p. 80, 83–91, 92, 98, 120, 122;
  • Scurtă istorie a artelor plastice în RPR, vol. II, sec. XIX, sub îngrijirea acad. G. Oprescu, autori Radu Bogdan, Ion Frunzetti, Remus Niculescu, Editura Academiei, București, 1958, p. 221–223;
  • Adrian-Silvan Ionescu, Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, Noi Media Print, București, 2008.
  • G. Oprescu, în SCIA, tomul 19, 1972, nr. 1, p. 128–131;
  • I. Munteanu, în Cronica,nr. 29, 21 iulie 1972;
  • Virgiliu Z. Theodorescu, în București, Materiale de istorie și muzeografie XXIII, MIAMB, 2009, p. 203–233;
  • Remus Niculescu, în SCIA, nr. 1, 1989, p. 57–77;
  • Nicolae Mareș, în Dacia literară, nr. 91, iulie 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Wladimir Hegel – reprezentant de seamă al artei monumentale românești
  2. ^ a b ro Un secol de sculptură românească
  3. ^ a b ro Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX, VOL. II
  4. ^ Nicolae Mareș: Wladimir Hegel – reprezentant de seamă al artei monumentale românești, în Dacia literară, Nr. 91 / iulie 2010
  5. ^ Constantin Brancusi
  6. ^ Obiectul Lunii Mai 2011: Bustul Reginei Elisabeta
  7. ^ Virgiliu Z Teodorescu. Contribuții la istoricul turnătoriilor artistice in metal din România
  8. ^ Monumentul cronicarului Miron Costin
  9. ^ Evenimentul, 23 octombrie 2003 - Memoria de bronz
  10. ^ Constantin Coroiu - Memoria de bronz. În revista "Convorbiri Literare"
  11. ^ Bustul lui Vasile Alecsandri
  12. ^ Supraviețui-va Bucureștiul?
  13. ^ Sculptură - Hegel, Wladimir C. Regina Elisabeta a României
  14. ^ Sculptură - Hegel, Wladimir C. Portretul lui Mihail Kogălniceanu
  15. ^ Bustul lui Mihail Kogălniceanu
  16. ^ Lista monumentelor istorice 2004 - Municipiul București
  17. ^ Sculptură - Hegel, Wladimir C. Coloană comemorativă
  18. ^ Le monument de Dinicu Golescu
  19. ^ Ateneul Român