Petre Iorgulescu-Yor
| Petre Iorgulescu-Yor | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Râmnicu Sărat, Râmnicu-Sărat, România |
| Decedat | (49 de ani) Cluj, România |
| Cauza decesului | sinucidere |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia Julian |
| Pregătire | Othon Friesz[*], Maurice Denis |
| Mișcare artistică | expresionism, Salonul Oficial de pictură și sculptură |
Modifică date / text  | |
Petre Iorgulescu-Yor (n. , Râmnicu Sărat, Râmnicu-Sărat, România – d. , Cluj, România) a fost un pictor român.
A fost un romantic care nu și-a dus revolta până la capăt, un suflet neliniștit, permanent preocupat de înnoirea mijloacelor de expresie. Viața sa cunoaște un traseu agitat, într-un climat de efervescență care nu era numai al epocii, ci și al spiritului său neliniștit.
Absolvent al Facultății de Drept din Iași în anul 1914, Iorgulescu se desparte fără regrete de o carieră politică, impusă de familie și se dedică pe deplin artei. În 1919 pleacă la Paris și studiază la Academia Julian, apoi la Academia modernă la clasa profesorilor Othon Friesz și Maurice Denis.
Debutează ca artist la Salonul Oficial francez (1920), unde a organizat prima sa expoziție personală de desene, manifestare elogios primită de presa franceză a vremii.
În anul 1927, Iorgulescu-Yor a pictat, împreună cu prietenul său, artistul Vasile Popescu, într-un sat de pe malul Siretului, iar în perioada cuprinsă între anii 1928 - 1939, a expus la Salonul Oficial București.
Yor excelează ca peisagist, fiind atras îndeosebi de farmecul Balcicului, de atmosfera medievală a Sighișoarei, de satele transilvănene sau de așezările din sudul țării. A fost un important colorist al perioadei interbelice, folosind o paletă largă de culori, preferatele sale fiind nuanțele calde, liniștitoare.
Ultimii ani de viață îi sunt marcați de o gravă suferință fizică și psihică care l-a dus spre sinucidere. Cu toate acestea artistul a continuat să lucreze cu pasiune, participând cu numai câteva luni înainte de moarte la Salonul oficial.
| ||||||||
