Contract social

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teoria contractului social a cunoscut o largă răspândire începând cu secolele XVII-XVIII prin intermediul operelor lui Hobbes, Locke și Rousseau. Condiția intrării în contractul bazat pe înțelegerile voluntare și reciproce între cetățeni raționali este ca aceștia să fie capi de familie. Părțile contractuale sunt socotite raționale și egale, dar în toate cazurile, contractanți sunt socotiți numai bărbații. Existau excluderi de gen, de rasă, de clasă. Doar bărbații înstăriți de rasă albă erau considerați membri deplini ai societății civile și aveau putere contractuală.

O primă critică feministă la adresa teoriei contractualiste androcentrice îl reprezintă lucrarea lui M. Wollstonecraft, A Vindication of The Rights of Women. Carole Pateman va fi teoreticiana care formulează cea mai semnificativă critică la adresa construcțiilor clasice ale contractualismului, cu insistență asupra excluderii femeilor ca părți ale contractului. Actual, contractualismul s-a revigorat sub influența lucrării lui J. Rawls, A Theory of Justice, dar o dată cu această revenire, criticle feministe vizează problema dreptății de gen în viața privată (Susan Moller Okin, Justice, Gender and the Family

Note[modificare | modificare sursă]

  • Okin, Susan Moller, 1989, Justice, Gender and the Family, New York: Basic Books.
  • Pateman, Carole, 1988, The Sexual Contract, Oxford: Polity Press.
  • Rawls, J., A Theory of Justice, 1972, Cambridge, Mas.: Harvard University Press.
  • Wollstonecraft, M., 1982 [1792 -1st edition], A Vindication of The Rights of Woman, Hardmondsworth: Penguin

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Mihaela Miroiu.