Filozofia istoriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filozofia istoriei este un domeniu al filozofiei în care dezbaterile se axează asupra naturii şi sensului istoriei. Filozofia istoriei şi istoria filozofiei sunt două domenii distincte care nu trebui confundate.

Ca şi domeniu de cercetare adiacent filozofiei, filozofia istoriei îşi are începuturile în lucrarea lui Kant, în Ideea unei istorii universale din punct de vedere cosmopolit.

În Raţiune în istorie Hegel abordează principalele probleme ale filozofiei istoriei precum şi contribuţia filozofiei la cercetarea istoriei. În Prelegeri de istorie a filozofiei, Hegel afirmă că aportul filozofiei în cunoaştere - în genere şi în analiza istoriei - în particular este ideea de raţiune; raţiunea guvernează lumea, prin urmare istoria universală s-a derulat în mod raţional, spune Hegel. În Fenomenologia spiritului, filozoful german abordează dialectica stăpânire-sclavie şi sinteza dintre acestea două ca rezultat al Revoluţiei franceze şi a războaielor napoleoniene.

[modifică] Vezi şi

• Determinism
• Demonul lui Laplace
• Hermeneutică
• Teleologie
• Istoria filozofiei
• Istorie
• Raţiune