Émile Durkheim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2007

Emile Durkheim s-a născut pe data de 15 aprilie 1858 la Epinal, (Franţa).În familia lui Emile Durkheim a existat o puternică tradiţie religioasă iar el a studiat ebraica şi doctrina talmudică. Emile Durkheim şi-a susţinut doctoratul în filozofie iar titlul tezei sale a fost "Despre diviziunea muncii sociale". Teza principală a fost însoţită de o teză complementară redactată în latina. În anii 1885-1886 studiază la Paris ştiinţele sociale şi continuă în Germania sub îndrumarea lui Wundt.În Germania publică trei articole: „Studii recente asupra ştiintelor sociale”, „Ştiinţa pozitivă şi morala în Germania” şi ”Filosofia în universităţile germane”. Din anul 1882 predă la două licee din provincie, iar în 1887 este remarcat de Louis Liard (director al învăţamântului superior în Ministerul Instrucţiei Publice) şi astfel devine profesor de pedagogie şi ştiintă socială la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat într-o universitate. În toamna anului 1887, se căsătoreşte cu Louise Dreyfus,fiica unui industriaş parizian specializat în cazangerie. In 1902 este numit lector în Ştiintele educaţiei la Sorbona şi profesor titular de pedagogie în 1906, când va preda şi sociologia.În acelaşi an va preda şi la catedra de pedagogie a facultăţii de litere din Paris. În 1913, catedra sa primeşte titlul de "chair de sociologie" de la Sorbonne. Lovit de moartea unicului său fiu Andre (căzut pe frontul din Salonic), Durkheim se stinge din viaţă pe 15 noiembrie 1917, la numai 59 de ani. Emile Durkheim este considerat fondatorul şcolii franceze de sociologie,având cea mai importanta contribuţie în stabilirea academică a sociologiei ca ştiinţă şi acceptarea acesteia in cadrul ştiinţelor umaniste. Realizările sale ştiinţifice sunt foarte vaste (pe lângă numeroase articole şi recenzii critice), el a publicat:

• Diviziunea muncii sociale (1893;
• Regulile metodei sociologice (1895);
• Sinuciderea (1897);
• Formele elementare ale vieţii religioase (1912).

După moartea sa sunt publicate următoarele lucrări:

• Educaţia morală (L'éducation morale) (1923),
• Sociologia şi filozofia (Sociologie et philosophie) (1925),
• Socialismul (Le socialisme) (1928),
• Evoluţia pedagogică în Franţa (L'évolution pédagogique en France) (1938).

Emile Durkheim (1858-1917), sociolog francez, s-a născut la Epinal (Franţa) în 1858.

Una dintre faţete ale teoriei fondatorului sociologiei franceze este cu siguranţă conceptul de integrare. De ce şi cum sunt integraţi indivizii în societate? Integrarea traversează de la un capăt la celălalt cercetările conduse de Durkeim. Înca de la lucrarea sa "Despre diviziunea muncii sociale" (1893), în care pune problema naturii şi a cauzei evoluţiei societăţilor moderne spre o mai mare diferenţiere a funcţiilor sociale. Durkheim ridică problema originii ordinii sociale, contestă explicaţiile artificiale, prin convenţie, şi propune o teorie bazată pe norma şi sancţiune, ca fiind condiţiile iniţiale ale oricărei existenţe în societate.

Dacă împrumuta de la H. Spencer teza generală a evoluţiei societăţilor moderne către o mai mare diviziune a muncii, în analiză el se îndepărtează de această teorie Pentru Durkheim, această schimbare macrosocială survine nu pentru că este necesară şi corespunde unei finalităţi oarecare, ci pentru că este provocată de cauze mecanice precum sporirea volumului, a densităţii populaţiei şi a raporturilor sociale. Aceste idei sunt reluate şi aprofundate în "Suicidul" (1897).

O alta lucrare importantă (Formele elementare ale vieţii religioase) defineşte esenţa religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credinţele, ritualul şi o Biserică, simbol al comuniunii credincioşilor. Sacrul este un element colectiv şi impersonal.

Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educaţiei şi a familiei, două instituţii care contribuie la socializarea indivizilor.