Spirit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Termenul „Spirit” se poate referi la:

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul românesc „spirit” nu este moștenit [5], ci a fost împrumutat din latină spiritus [6]. Cuvântul spirit poate avea originea și în cuvântul din franceză esprit [6]. În franceză se cunosc formele espirit, din secolul al XII-lea, precum și esperit și esprit, din secolul al XIV-lea.[7] Pentru stabilirea etimologiei acestui cuvânt mai poate fi luat în considerare și cuvântul din germană Spiritus [6], împrumutat din latina medievală.

„Esprit”[modificare | modificare sursă]

Pentru sensul cuvântului „spirit” se poate considera și cuvântul francez esprit [6], citit [εs'pRi], cu sensul de „suflet”, „spirit”, care este moștenit (nu împrumutat) din limba latină.

Cuvântul francez esprit se poate referi la:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Spiritul Sfânt (Duhul Sfânt), ipostază a divinității din Sfânta Treime (în religia creștină)
  2. ^ Greaca veche — noțiuni de fonetică
  3. ^ Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1966
  4. ^ G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983
  5. ^ Precizarea este necesară, întrucât acest cuvânt nu a fost moștenit în limba română din latină
  6. ^ a b c d Ioan Oprea, Carmen Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Litera Internațional
  7. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par…
  8. ^ „Spiritul” legii: în sensul legii, ca opus la „litera” legii (formalitatea legii)
  9. ^ Adjectivul „spiritual” desemnează capacitatea cuiva de a forma asociații spontane interesante, surprinzătoare, eventual glumețe, necesitând de obicei o inteligență sporită.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par…, quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
  • Ioan Oprea, Carmen Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Litera Internațional, București - Chișinău, 2007.
  • G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983.
Dezambiguizare Pagina aceasta de dezambiguizare listează articolele care au titluri identice sau susceptibile de confuzie.
Dacă ați ajuns aici prin intermediul unei legături interne care trebuia să trimită direct la un articol, vă rugăm să o corectați.