Ierarhie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

O ierarhie (în Greacă: ιεραρχία, e derivat de la ιερός-ieros, sacru, și άρχω-arho, regulă) este un sistem de ranguri pentru a clasifica oameni și lucruri, unde fiecare element a sistemului (cu excepția celui mai înalt element) e subordonat unui alt element.

Unul din primii oameni care au utilizat acest termen a fost Areopagit care a folosit cuvântul în contextul unei ierarhii celeste, și a unii ierarhii ecleziastice [1]. Aceasta a fost originea definiției "domnia preoților". Unele biserici, ca cea Romano-Catolică și cea Ortodoxă au tabele de organizare care sunt "ierarhice" în sensus modern a cuvântului (tradițional Dumnezeu este zenitul ierarhiilor). Astăzi acest termen este întrebuințat pentru a denumi sisteme ierarhice similare și în alte contexte.

O ierarhie poate uni unități direct sau indirect, vertical sau orizontal. Unele legături directe într-o ierarhie sunt la superiorul tău, sau la unul din subordonații tăi. Legături indirecte, însă pot să se extindă "vertical" în sus sau în jos pe mai multe căi în aceași direcție. Totuși, toate părțile ierarhiei care nu sunt unite într-un mod vertical pot fi unite între ele într-un mod "orizontal" unite prin o cale care merge în sus până la primul superior comun și apoi înapoi în jos. Acest concept e ilustrat de către niște coluctrători, unde nici unul nu e șeful lui celălalt, însă ambii au un superior în comun pe un rang mai înalt.